TENTAÞIILE GENERAÞIEI "MALL": cumpărăturile, țigările și alcoolul-

Adolescenta înseamnă căutare, nevoia de integrare și apreciere, vârsta marilor căutări dar și vârsta marilor speranțe, a revoltelor de tot felul, a încăpățânărilor fără doar și poate, a micilor greșeli dar și a marilor realizări! Am numit - o generația "mall" pentru că acolo se simt ei cel mai bine, la cumpărături, la o înghețată, la o prezentare de moda sau la un concert... Unde ne întâlnim cu prietenii? Nu la mall? Mai ales dacă ești supărat, te duci să-ți cumperi ceva, să te rasfeti, asta-ți face bine, când ești fericit meriți mai mult, iar tinzi să-ți cumperi ceva-asta simți cel mai imediat să faci! Ca... apoi să constați că nu-ți mai place sau nici nu-ți mai trebuie acel lucru...!
Tentațiile sunt mari în lumea în care trăim, nu mă refer numai la magazine, te-ntalnesti cu amici care fumează, ai vrea să-ncerci și tu... care beau, încerci și tu... Chiar dacă nu-ți place deloc la-nceput începe să te satisfacă ideea, numai ideea că încerci ceva interzis... Asta îți dă și mai mult senzația că ești independent, astfel considera fiecare adolescent să crească în ochii săi dar mai mult, în fata celorlalt!
Să fie acesta un sentiment de încercare a maturității? Toți adolescenții vor să para mai mult decât sunt!...
Cei care au încredere în sine, care știu ce-nseamnă sănătatea și au o personalitate puternica, se simt apreciați și iubiți nu cad în capcana niciunei tentații. Dar ce facem cu tot mai mulți dintre ceilalți... Sondajele arata ca de la 11 ani începe interesul pentru tutun iar la 15 ani deja au fumat și-au consumat cel puțin odată alcool!
Suntem invadati de tot felul de reclame dar nu-ndeajuns de hotărâtor pentru a încerca un refuz! Știm cu toții efectele fumatului și a alcoolismului, că dau dependenta mai ales și distruge organismul cu încetinitorul... dar la atât se rezuma acțiunile noastre-la a știi! Mai mult nu prea se face!
Dacă vi s-ar prezenta și ați vedea cum arata la radiografie plămânii după 5 ani de fumat și ficatul distrus de alcool s-ar putea să fie mult mai greu să te apuci atât de devreme sau să fumezi mult mai rar iar alcoolul să-l eviți cât mai des.
Sunt oare părinții noștri, întotdeauna un exemplu și-n acest sens?! Unii dintre ei spun cu toată convingerea că sunt un model pentru copii lor. Aceștia sunt de două ori mai predispuși la astfel de vicii iar sondajele de opinii au arătat ca acest fenomen este prezent nu numai la noi ci și-n alte țări!
Pentru a te convinge să renunți nu trebuie să ți se pună neapărat interdicție sau dacă ai încercat odată "să vezi cum este" nu e atât de grav așa cum se exagerează adesea! Rolul celor care educa e să explice apelând la exemple cercetate și sondate științific, - influientarea comportamentului se face numai în sens pozitiv, informațiile trebuie să fie exacte, prin materiale de informare atractive și la îndemâna oricui... Dacă ți se va interzice pur și simplu un lucru ești tentat și mai mult să-l încerci, așa se-ntâmpla și cu drogurile! Începi pentru că auzi că-i nepermis iar fascinația nepermisului creste, vrei s-o cunoști și de aici începe calvarul!
Tinerii înțeleg dacă știi să le demonstrezi pe viu ca viața lor e mai importanta apărată de ei înșiși, ea nu sta nici în mâinile părinților, măcar, nu stă-n ceilalți, coordonarea ei se face prin coordonarea sinelui fiecăruia..., intelegera proprie a acțiunilor sale, motivarea acestora se poate face prin puterea exemplului celor care fac educația...
Căutați în voi puterea de a-ntelege și de a accepta ca toate tentațiile la care suntem supuși și cei tineri și cei mai puțin tineri sunt ca un covor imens, deosebit de frumos dar care acoperă o genune! De noi depinde dacă vrem să cădem în ea! S-ar putea să nu fie nimeni prin preajmă și să rămânem pierduți definitiv!
Căutați acțiuni care vă pun în valoare inteligenta, căutați interese sănătoase de atins, sunt atâtea lucruri frumoase de făcut în viața asta, vă rog să mă credeți, care pot fi un mijloc personal de exprimare și de satisfacție încât e păcat să te lași vânat de vicii! În fiecare dintre noi sta puterea și inteligenta de a decide ce vrem să facem cu viața noastră!
Psiholog Daniela Parvu

PRIN CAIETELE ADOLESCENÞEI

Pentru fiecare pisc al sufletului nostru exista undeva un semn, un caiet bine tăinuit, o fila de jurnal unde tu cu tine ai aprins o lumină proprie, unde poți să plângi în voie sau să te bucuri fără a te știe nimeni...! În fata foii albe de hârtie gândurile tale sunt libere, ca fluturii, devin unice așa cum și visele tale împărtășite în taina numai confidentului tău, - jurnalul! Sunt tot atât de speciale tocmai pentru că lumea interioară a fiecărui om se vrea foarte puțin explorata!
Cu trecerea timpului, când sufletul iartă și se-mpaca cu întâmplările lui, cu acceptari de tot felul, să nu le numim renunțări, vrei și mai mult-recitesti și descoperi că ai ceva de spus, ca sentimentele trăite de tine vrei să le-mparti cu cei din jur... Jurnalele adolescenței pot avea valoare literare pentru că se nasc din puritate, sinceritate și lacrima trăită mai altfel, acolo ai pus tu suflet, acolo ai scris primele tale versuri de dragoste, ai iubit pe cineva sau poate... numai ideea de dragoste!, ai adunat tot ce ți-a plăcut, versurile marilor poeți, panseuri, gânduri, idei în care poate și pentru un minut te-ai regăsit pe tine în ele, ai simțit și tu la fel...
Va provoc la un joc, să va recititi jurnalele, să transformați trăirile voastre în fluturi, așa cum vreau eu să fac acum, câteva din încercările mele lirice au îmbrăcat forma tiparului mai târziu, - n-am vrut să le-ngrop numai pentru mine, să ramana-ntemnitate intre două coperți! Poate veți descoperi și voi ca și mine că aveți ceva de spus, ca tot ce ascundeam până mai ieri cu mare grija poate fi astăzi un babilon de semnificații!
Scoateți-vă la lumina tot ce țineți încuiat numai pentru voi, v-am spus ca sufletul fiecărui om este plin ochi de lirism, va-ncurajez să faceți lumina în voi, nu vă sfiiți, trimiteți la redacție tot ce va redescoperă sufletul, un bob din experiența voastră poate naște o mica lume. Pentru altcineva...
Aștept scrisoarele voastre... Notati-va un "cristal", un fel de motto cu care să vă faceți curaj"vezi cum ne jucam puțin/de-a cuvântul pe hârtie? /suflând tragic în destin/ca-ntr-un puf de păpădie"?...