-Dacă pierd de tot controlul, eu nu voi mai exista. Teoria spune că sufletul cel mai puternic câștigă, iar în cazul de față nu al meu este cel mai puternic.
-Ci cel al Terrei. spuse Bruce.
-Da. și încercă să îl ia de mâini dar nu reuși.
-Nilac o poți ajuta măcar să fie normală?
-Este o...
-O pot ajuta eu să își revină cât de cât la normal dar de rest te ocupi tu Bruce. spuse Rofu care abia apăruse.
-Ce vrei să spui? întrebă Nilac.
Rofu se apropie de pat ignorândul. Se lăsă într-un genunchi în așa fel încât să fie la nivelul ei.
-Sofia știi ce am de făcut.
-Nu vreau. Nu pot face asta din nou.
-De ce nu?
-Pentru că asta ar anula tot ce încerc eu să fac acum. Iar atunci a mers pentru că...
-Știu. Sunt șanse ca acum să nu mai funcționeze.
-Despre ce este vorba? interveni Bruce.
-Trebuie să...
-Lasă-mă pe mine. îl întrerupse Sofia.
-Bine!
-Bruce cu ce mă ajuți tu atunci când sunt eu cu adevărat la pământ?
-Te... Dar acum situația este mult mai gravă. Atunci tu și Christian ați...?
-Da.
-Când tu erai era așa?
-Mult mai transparentă. interveni Rofu.
Bruce îl săgetă cu privirea:
-Și altă situație nu există?
-Trebuie să existe alta. spuse categoric Sofia.
-De ce...? întrebă Rofu
-Pentru că ar anula tot ce încerc eu să îi arăt.
-De ce ai acceptat tratamentul? întrebă deodată Bruce.
-Am vrut să...m-am gândit că...
-A vrut să îți arate că te iubește pe tine și nu pe „drogul” pe care il oferi. interveni Bruce.
Sofia lăsă capul în jos. Dacă ar fi putut s-ar fi înroșit. Se lăsă o tăcere înmormântală. Nu trecu nici un minut și Sofia spuse:
-Am găsit. Atunci a funcționat datorită sentimentelor lui Christian.
-Nu numai. spuse Rofu.
Sofia nu îl băgă în seamă și îl privi pe Bruce:
-Dacă nu s-a schimbat nimic, cred că mă poți ajuta tu.
Bruce se gândi puțin și spuse:
-Da sentimentul există...
-Dar nu e de ajuns. suse Rofu.
Sofia îl privi pe Rofu:
-Are tot ce îi trebuie chiar mai mult decât tine.
-Nu și le-a folosit niciodată pentru că e prea cerebral. De ce crezi că s-ar schimba acum și atât de repede?
-Pentru că o pot face oricând, nu a fost nevoie până acum. spuse Bruce.
Rofu îl privi superior. El nu spuse nimic, se ridică. Ușor de tot îi crescură aripi de liliac uriașe care la început erau negre, și în timp ce corpul dispărea și apărea cel de lumină, aripile deveniră albe. Nilac și Rofu îl priveau cu umire, nu îl credeau atât de puternic:
-Acum ieșiți amundoi. Nilac izolează bine încăperea.
Nilac îl trase afară pe Rofu. Izolă dublu cameră:
-Rofu mergi la un ness?
-Nu... La ce?
-Trebuie să discutăm și să imi spui mai multe despre Christian.
Rofu se uită mai atent la el:
-Nu o iubești!
-Nu. Este doar o ciudățenie pe care vreau să o studiez.
Rofu zâmbi:
-Nu știi să te prefaci. Þii la ea...
-Mergi?
-Da.