-Hai, vino, te aștept de mult... Nu-mi vine să cred, te-ai rătăcit din nou, sau poate ai uitat drumul... dar te iert... a greși e oarecum firesc cred, pentru oameni, pentru tine...
Oare cât e ceasul? A trecut prea mult timp și nu mai vrei să te arăți. Știi doar că nu poți rezolva toate problemele omenirii, am mai vorbit despre asta. Lasă sufletele să plângă, pentru că altfel nu vor mai învăța ce e plăcerea, care e gustul adevărat al vieții. Nu ești tu responsabil pentru toate tragediile... poate doar pentru ale mele.
M-apasă așteptarea asta, simt o învălmășeală cumplită într-o parte a creierului. Tu nu ai de unde să știi dar gândurile pot să doară într-un mod oarecum bizar. Nu este o durere acută, doar una care poate să atace vise și emoții ascunse într-un sertar special al creirului și să le transforme în cenușă.

Ely, mergem? Este concert în piață! Hai cu noi, s-au anunțat trupe destul de faine. Merge aproape toată lumea, o să iasă ceva super, super tare.

Vino odată, vreau doar să te văd o fracțiune de secundă. Tu mă inspiri, mă completezi, ești parte din suferința mea... te-ai strecurat în suflet și mi-ai furat credința într-o lume mai bună, într-un viitor. Acum mi se pare că nu mai pot trăi fără de tine, ai devenit un drog ce-mi provoacă suferință, iar suferința asta mă intrigă, mă atrage într-un cerc anost, lipsit de viață sau culoare.

Ely, mergem? O să urmeze focul de artificii! Trebuie să ajungem la timp... Haide odată!