|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Post scriptum
■ o persoană din È™ase
■ Ab ovum
■ poem după ce ai citit ocean vuong
■ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Niciunde proză [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Robea [inhuan ]
2006-09-21
| |
Pământul îi recunoștea după pași. Pe fiecare după ecoul său, numai în țărână știut. Altfel văzduhul le mângâia sufletele și le trimitea lacrimile înapoi. Ploua, mult, uneori. Doinea și acum. Și dacă te apropiai de un capăt de brad îl auzeai și tu. Bătrânii aveau vedenii, îl mai așteptau încă. Visau că se întoarce în fiecare Ajun.
Venea iarna și frigul cobora iarăși, dar ei nu mai simțeau asprimea iernii; doar cai costelivi nechezau în grajduri năruite. Spre niciunde. Ca și cum El s-ar fi întors.
|
|
|
|