Realitatea din tranșee
August 2006


Serviciile secrete au avut totdeauna oameni sub acoperire în funcția de "„redactori". De lucrul acesta mi-am dat seama încă de la vârsta de 30 de ani. Venea câte un ins la mine, se recomanda redactor la "Radio Craiova", "Plugarul Român", "Agricultorul" sau mai știu eu unde. Îl ascultam cu atenție fără să intervin dar îmi cunoștea "melicul" și mă provoca. Începeam să turui despre ce se întâmplă în țară și în lume. Îmi lăsa respectivul o carte de vizită, eu nu i-o ceream, dar fie era de negăsit, fie nu îl căutam!
În timpul masacrului de la Tien Am Men au venit să stea de vorbă cu mine, chiar mai mulți ... Apoi și în 1989 când Timișoara se răsculase. Bineînțeles, nu m-am putut abține! Cum a venit Napoleon la putere ? întrebam. A tras cu tunurile în demonstranți! La o răscoală împotriva comandantului, acesta ori pleacă de bună voie, ori trage cu tunurile, altenativă nu e! Adică ar fi, negocierea, dacă beligeranții sunt dispuși la asta.
N-am de gând să mai fac divagații. Azi am întâlnire în parc cu un domn redactor care îmi va lua un interviu, așa a zis la telefon, pentru a fi inclus în rândul personalitățolor din Who „for” Who! Care e deosebirea între Who „for” Who și Who'’s Who? întreb.
După ce tânărul redactor îmi face o dizertație, pe o căldură sufocantă deși era ora 6 p.m. și discutam pe o bancă sub umbra unui tei secular, întreb :
-Domnule, cum ați tras concluzia că reprezint o personalitate?
-Nu eu am hotărât asta, comitetul director.
-Ahaa! Cum a ajuns comitetul director la mine?!
-Sunteți o persoană cunoscută!
-Vă cred! Deși eu nu mă cunosc prea bine, alții s-au străduit s-o facă. Pentru a le veni în ajutor vă dau un scurt C.V.
Tânărul redactor îl citește și zice, foarte bine, este exact ceea ce îmi trebuia. Vă rog, adaugă el, puteți să-mi nominalizați câteva personalități care să fie incluse în Who „for” Who ?
-Inspirați-vă din concursul "„Cei mai mari români"”.
-Aș vrea să-mi recomandați dumneavostră pe cineva, aveți o altă viziune.
-S-a făcut. Stați de vorbă cu fratele meu. Despre el s-au scris cinci monografii, ați auzit de numele ăsta ?
-Nu!
-Păi vedeți cum e cu notorietatea? My brother a publicat până acum 17 volume, despre importanța lor s-au scris cinci cărți și n-ați auzit de el și nici nu figurează în Who ... Despre mine în schimb ați auzit deși n-am scris nicio carte!
- V-a recomandat cineva.
- Bănuiam eu! Notați telefonul fratelui ... el o să vă primescă să stați de vorbă, acasă ... mie mi-a plăcut natura, este mai interesantă discuția în parc, pe Aleea cu Castani.
- Îmi mai faceți o propunere?
- Sigur, fiică-mea! Este violonistă și-are o calitate cu totul specială, face lumea să plângă când interpretează anumite concerte.
- Dați-mi mobilul ei, o să discut personal cu dânsa.
- Când s-o întoarce din străinătate, acuma e plecată.
- Aș mai vrea o recomandare.
- Să mă gândesc! N-o să umblu pe coclauri după oameni pe care nu-i cunosc prea bine, o propun pe nevastă-mea! Ce femeie deșteaptă am lângă mine! A absolvit facultatea ca șefă de promoție. Îmi povestea recent că s-a întâlnit cu o fosta ei colegă de grupă, era mediocră, dar azi e professor universitar, membră marcantă a U.C.M., se vâjâie prin toată lumea. Îîm, îîm, s-au pupat ele.
-Ce faci dragă, pe unde mai ești ?
-Profesoară la un liceu ...
-Vaai dragă, se poate, erai cea mai bună dintre noi și... ce s-a ales de tine?! Păcat!
Avea dreptate colega ei, nevastă-mea a scris un volum despre sonatele violonistice românești unde a pus multă zeamă de creier și ... tot la cratiță e maestră! Prietena ei, Mai Ia o cheamă, încă din fașă a avut pătrățica ocupată...și a tot luat de atunci.
Am mai vorbit despre costul volumului, dacă vreau să îl am în bibliotecă și în cele din urmă am pus punctul pe i. Mă întrebați dumneavoastră sau vă spun eu ce cred despre recentul război din...
Am mai discutat o oră jumătate și ne-am despărțit "prieteni". M-a invitat în mașina cu număr elvețian (spunea că sediul central al redacției Who „for” Who este în Elveția). La volan un tip cu tunsură militară a ocolit pe mai multe străzi până m-a scos la stația de metrou "Tineretului".
Am ajuns acasă și l-am sunat pe frate-meu să-i spun bucuria, "vei fi căutat de un redactor pentru a-ți apare numele într-o enciclopedie științifică".
A trecut o lună de atunci și domnul redactor n-a dat niciun semn de viață și nici nu a fost de găsit la telefon. Întocmise doar un raport despre ce crede un oarecare despre realitatea din tranșee!





Nicolae Aurelian Diaconescu