Când am intrat în orașul Tușnad –Băi, a intrat și soarele în nori și imediat parbrizul mașinii s-a umplut de apă; așa că nu pot spune prea multe despre intrarea în oraș. Doar despre dezamăgirea mea pot vorbi. Nu mi-a plăcut niciodată să poposesc într-un loc în timpul ce plouă. Întotdeauna locul mi se pare foarte urât și rămân cu această impresie mult timp. Un banner mare afișat deasupra străzii ne informa că hotelul nostru este la 1000m în față. Alte banere cu poze ne dădeau relații despre punctele de interes din stațiune. Mi-a sărit în ochi cel cu lacul Ciucaș. Podul de lemn fixat pe stâlpi din piatră de râu mi-a atras atenția. Dar așteptam cu nerăbdare să ne oprim la hotel. Un indicator ne face semn să o luăm la dreapta, c-am din scurt, dar ne conformăm. O pantă abruptă pavată cu pietre. În dreapta brazi în stânga șantiere de construcții. Prima clădire finisată în mijlocul șantierului aparține Poștei Române. Observ că la etaj sunt camere în care probabil își petrec concediul norocoșii lucrători care au pus mâna pe un bilet redus. O femeie stă sprijinită în coate pe balustrada metalică și privește absent. Nu mai am timp să o studiez, mașina o depășește și curând ajungem în parcarea hotelului. Da! Arată ca în poza de pe Internet. Găsim un singur loc liber într-o parcare prea mică pentru necesitățile hotelului (aveam să aflăm mai târziu că se făcuse de către conducere o cerere la cei răspunzători de Patrimoniul Forestier al țării și primiseră răspuns că le vor da un...răspuns în maxim de 2 luni dacă pot extinde sau nu parcarea!).Am hotărât să luăm cu noi la primul drum numai strictul necesar. Ca să găsesc repede ceea ce-mi trebuia, împărțisem bagajele geantă- persoană. Așa că știam exact ce voi lua cu mine.
În recepție binențeles am fost întâmpinați cu un zâmbet cald care s-a stins repede când salutul nostru a fost rostit în Românește. Deși Tușnad este în România ai impresia că te afli în Ungaria. La orice colț de stradă se vorbește ungurește. Chiar și în restaurant chelnerul îți ia comanda, apoi se adresează unui coleg în ungurește. Când îl vezi pe coleg că vine la masa ta cu sticla de vin comandată îți dai seama că au vorbit despre tine și gusturile tale.
Dar să continuăm șirul poveștii. Soțul meu a prezentat biletul completat formularul, a plătit taxa stațiunii pentru care a primit chitanță (anul trecut într-o stațiune pe malul mării românești, nu văzusem așa ceva), Am primit o cheie magnetică și am urcat scările de marmură.
Altă surpriză plăcută. Hotelul arăta ca nou. Proaspăt zugrăvit pe casa scării, și surpriză și mai mare, în cameră totul era nou cu excepția frigiderului care lipsea cu desăvârșire. Curioasă am ridicat așternutul și-am verificat lenjeria de pat: alb, curat fără găuri, exact ca într-o reclamă la detergenți. Inspecția am continuat-o în baia atât de mică că nu se putea învârti 2 persoane acolo, decât dacă una stătea pe wc, și cealaltă în cabina de duș.
După ce-am deschis ușa la balcon am știut de ce am ales să-mi petrec concediul la munte. Mirosul tare de brad m-a învăluit cu putere și am amețit puțin la prima inspirație ca la doctor. Am întins mâna și-am salutat pădurea. Copacii erau atât de deși că sub ei doar pe alocuri mai creștea câte un arbust. În partea dreaptă clădirea spălătoriei. Deși ploua nu vedeam decât sclipiri de perle pe ramurile lungi și grele. Fiecare creangă de brad deși pare identică cu vecina ei, are o altă formă și o altă nuanță. Adie puțin vântul și se leagănă ușor.
Nu am timp de prea mult studiu, fetiței îi este foame și trebuie să o pregătesc pentru masă. Mă strigă să-i aprind becul la baie, întrerupătorul e foarte sus pentru ea. Pe suportul de sticlă de lângă chiuvetă găsesc 2 săpunuri mici unul rotund și unul dreptunghiular. I le arăt și o întreb care-i place. Le studiază cu atenție și mi-l întinde pe cel colțuros, păstrând pentru ea pe cel rotund.
- E ca soarele îmi spune, desfă-l.
Rup ambalajul și il dau. Întâi îl apropie de nas, îl miroase și apoi întinde mâinile să se spele. Prosopul este pe un suport rotund în stânga chiuvetei.
- Pot să mă șterg cu acesta?
- Da poți.
Se șterge cu atenție tamponând mâinile până la coate, deși nu a ajuns apa și pe acolo.
Coborâm la restaurant. Începe aventura comenzilor făcute în românește și primite în ungurește.
Într-o seară am comandat pizza cu sos de roșii. Pizza a venit, alta decât ce comandasem, și după ce s-a răcit bine a apărut un ospătar cu celebrul kechup.
O bătrână și elegantă Doamnă ne-a spus într-o zi:
- Nu vă enervați pentru nimic. Bucurați-vă de mirosul superb de brad. Nu lăsați micile neplăceri să vă strice vacanța.
Îți mulțumesc necunoscută Doamnă pentru acel sfat.