Svarga Ashram
25 noiembrie 1930

Dragul meu Coca,
Asteptam scrisoarea ta si am citit-o in graba. De ce nu am scris acasa despre ghinionul meu ? I-am pomenit ceva surorii mele. Ei toti stiu putine lucruri despre mine si despre gandurile mele, cat lasa sa se inteleaga scrisorile mele. Ei stiu ca intentionam sa ma casatoresc cu o fata hindusa si ca ma pregateam sa mai raman in India cinci ani. E numai greseala mea ca le-am spus atatea. In ceea ce priveste sufletul meu, sunt intotdeauna si fata de toti taciturn... Totusi le voi spune totul, totul, dar nu acum. Acum astept sa apara si pentru mine zorii. Crezi ca mai am mult de asteptat pana vor veni ?
Vezi, fleacuri legate de faima mea literara nu ma pot ajuta cu nimic in suferinta de acum si de aceea ma sinchisesc prea putin de literatura si de distinctii. Citesc acum fara incetare, zi si noapte. Upanisadele si parti intregi din Veda. Am fost la Gurukul Hardwar, faimosul colegiu al lui Arya Samaj, si am fost invitat sa tin prelegeri de religie comparata. In principiu am acceptat, pentru ca in Gurukul am sa am ocazia sa vorbesc in sanscrita. Acolo, baietii duc o viata in cel mai maret spirit al arianilor antici, intr-o minunata puritate, sub copaci, in aer liber. Este singura viata pe care as putea-o duce acum.
Ma intrebi de ce nu ma duc pentru scurt timp acasa ? Pentru ca ei nu-mi vor mai ingadui sa ma intorc aici. Ei vor citi in ochii mei cat de mult m-a invatat India. Se vor speria si vor incerca sa ma opreasca in Europa. Europa este pentru mine continentul viselor. Acolo am fost eu liber si tanar, acolo am fost nepasator fata de viata si fericit in ignoranta mea. Toate astea sunt acum pentru mine un vis, tarmurile Siciliei si ruinele Romei si cerul albastru inchis al Florentei si singuratatea Elvetiei nu le voi mai vedea niciodata. Eu am de luptat aici, in India, cu India. India m-a facut sclav, India imi va reda libertatea... Nu fac pe nebunul, nici fata de mine insumi, nici fata de tara mea. Asa incat ce rost ar avea sa ma intorc acolo si sa spun la minciuni despre minunatele mele studii de Yoga, cand adevarul este...agonia.
Iti cer mai multa intelegere si simpatie, tu nici nu-ti inchipui ce dezastru m-a lovit, ce dezastru absolut. Deocamdata mai raman aici. Muncesc ca un nebun in domeniul filosofiei sanscrite si indiene. Acum am o lampa. Lucrez mult noaptea. E un loc friguros si pustiu. Acum, sunt si eu un hindu.
Te rog, arata-i lui A. aceasta fotografie si scrisoarea mea. Ea stie ca mi s-a interzis sa-i scriu si ca sufar mult din acest motiv.
Ce mai fac Sabi si copiii ?

Cu drag,
Mircea