Noapte. Bucuresti. Bloc. Vorba cantecului:e si strada, e si barbat. Bag cheile in usa. Scarttt. Vizorul vecinei. Doamna Stela. Intru usor, sa n-o deranjez. Rasuflu usurata. Am scapat. De cainele de la coltul strazii. Mi-e frica sa nu vada pisica din mine. Am si uitat sa miorlai. Am invatat insa sa latru.
De dincolo de pereti, muzica. Tare. De la Domnul Gica. Imi vine sa dansez, dar mai bine incerc sa adorm. Maine am un casting. Pastila anti-stres.
Dimineata. Ora 7. Bormasina. Vreau o cafea. Teapa. Gaze, apa. Deschid geamul. Blocul e inconjurat de barbati. Tatuati pe camasa: RADET. Aha. Nu mai beau cafea. Plec in varful picioarelor. Cand ies din bloc, incep sa alerg. E tarziu. Ajung in statie, ma urc in 104. Pe scari. Sunt multumita. Aud: uite-o p'aia din reclama de la Connex. Capul imi fuge pe spate intr-un ras diafragmatic tras de cuvintele bla-bla-bla. Sunteti simpatici, dar dati-mi drumul la par. Pastila anti-stres. Casting. Am luat proba. Yeahh. Maine am filmare de noapte. Iar noapte. Plec spre teatru. Actrita in Romania. Bucuresti-centru cultural. Semn de intrebare. Spre teatru, tocului pantofului agata o hartie. O desprind cu greu. Orbit. O arunc la cos. Singurul de pe strada asta. Alta strada. Tot poet. Tot roman. Repetitii. Pentru spectacol. Ies in strada, alt spectacol. Lipscani. Marfuri din Leipzig. Ametesc.Ma sprijin de o dugheana, de unde imi cumpar niste covrigi calzi. Pe strada trec oi, conduse de ciobanul Bucur. Copiii, Bucuresti. Orasul Bucuriei, ce sa mai.
Tu nu intelegi nimic, iubit din orasul ala european cu litera aia de sfarsitul alfabetului.