Vorbeam deunazi cu un amic… Nu pot sa-l numesc prieten, ca-i genul acela de tip dificil, cu pretentii de "principii" si "moralitate", de privirea caruia nu scapi. Sa vi-l descriu, sa ma-ntelegeti.

L-am cunoscut intamplator, cand ma mutasem in oras si-aveam nevoie de informatii. Aveam un salariu sa rup gura targului, asa ca (din generozitate) pledam pentru metodele ce m-au purtat in varf si la neofiti. Ii explicam si lui cum trebuie sa se poarte, sa stea la locul lui si sa urmeze pe cei influenti (cata vreme sunt influenti). Iar el, ticalosul, facea pe cumsecadele si ma aproba stanjenit. Banuiam eu ca-mi ascunde ceva, deci nu l-am lasat pana nu mi-a spus si el cat face. Vezi tu ca ipocritul castiga mai bine! Ba chiar mi-a dat el mai apoi unele informatii care (de ce sa nu recunosc) mi-au prins bine in imediat (motiv pentru care am si decis sa mi-l apropii, cel putin temporar). Dar ce ordinarie sa te lase asa, sa te lauzi!...

Mi-am zis apoi sa-i fac un pustiu de bine, sa-l duc pe la fetite vesele si sa gustam din viata. I-am povestit din aventurile mele si rad in treacat de frate-meu, ce-si face-un merit ca de zece ani nu s-a culcat (fraierul) decat cu nevasta-sa. Ma uit la tip si nu zambeste. Imi pica fisa ca si asta-i unul fara priza la femei, ce se ascunde sub pretexte de virtute. I-am povestit si de gemene (cum ne tavaleam pe canapeaua din salon, cand sotia era la lucru), si de nemtoaica. Am mai adaugat eu de la mine, ca-i normal (de esti barbat, intelegi ce spun, ca tot romanu-i si putin pescar, mai pune de la el). Bineinteles, subiect tabu, ca-ntre barbati, ce naiba! Doar ca ma lamuresc apoi ca tipul asta vorbea prea multe cu nevasta-sa! Auzi tu, sa stai de vorba cu nevasta, de la om la om, mai ceva decat cu amicii de betie! Pai stau si eu la discutii, nu-i problema, doar ca pe-a mea n-o bag in ceata cu probleme existentialiste. Si-am incetat s-o mai educ dupa prima noapte (a nuntii), cand mi-a zis pe sleau ca de acum sunt al ei si nu ma mai imparte cu nimeni. Femeie, deh…

Si vine vremea sa vreau si eu, ca omul, mai multa libertate si varietate. Ca nevasta a fost ea buna la vremea ei (o mai iubesc si-acum, platonic, chiar daca s-a ofilit), dar o conving prieteneste ca-i cazul de acum s-o luam pe cai diferite. Ii spun amicului, iar el n-are ce face si vrea sa ne impace (cica spre binele copiilor)! O mai si convinge pe sotie ca nu-i in pozitie favorabila sa opteze pentru despartire!

Tipul acesta dificil a luat distanta pana si de parintii lui! Cica le-ar fi trimis bani la inceput, dar n-avea parte decat de reprosuri. Dar cati nu trimitem bani si ajutam cu generozitate pe batrani, suportandu-i asa cum sunt? Lui taica-meu ii trimit anual cateva sute de dolari, fara sa am asteptari sau vreo pretentie de la el. E-adevarat ca are cancer, iar casa aceea a lui din Prahova trebuie sa-mi revina curand mie, ca frate-meu (din tara) nu l-a ajutat atata (eu pastrez chitantele, s-o dovedesc la o adica in tribunal). Dar fara generozitatea aceasta simpla si dezinteresata nu esti om.

Ma enerva din orice. Muncea si facea bani, in timp ce eu abia ma descurcam cu creditele si plata retroactiva a dobanzilor. Cu toata munca asidua de periere a sefului, n-am reusit sa salt in functie destul de rapid. O singura mare reusita am avut in acea perioada, ca tipul s-a incurcat cu o afacere riscanta, pe cont propriu, si nu i-a iesit pasenta.

Cu nevasta-mea lucrurile se aranjasera convenabil (ca-mi alungam mirosul de la curve cu un deodorant mai nou). Cu seful, lucrurile se aratau de asemenea promitatoare, ca deveniseram prieteni la catarama si se pornise pe destainuiri (pandeam numai momentul prielnic sa-mi pice imi plasa cu ceva baban, sa-l torn la cei de sus si sa-i iau locul). Iar tipul asta ne cazuse la toti in dizgratie, si-am pandit momentul propice s-o ajutam pe nevasta-sa sa scape de el. Din pacate, cu toate eforturile noastre de-a o convinge pe nevasta-sa ca un cuplu ideal trebuie sa arate ca cel al nostru (unit), despartirea lor a fost de scurta durata (cica naivii inca se mai iubeau). Mai greu a fost sa mi-l reapropii cand a-nceput s-o duca iarasi bine si imi putea fi iar util (ca luasem pasi de un individ asa dificil, cand mi-a inpuiat capul cu necazurile lui).

Asa te afecteaza astia cu probleme, ca e o arta sa inveti cum sa te fofilezi, sa nu te-atinga si pe tine. In principiu e simplu. Eu folosesc ce as numi un "barometru de voie-buna": cand esti in preajma unuia ce ti-a devenit inutil si iti alunga voia buna, iei distanta. Nu-i mai intorci telefoanele si mai ales nu-l mai inviti la masa (ca strici orzul pe gaste).

Ca sa revin la ce spuneam, vorbeam deunazi cu el… Sunt divortat acum (traiesc cu nevasta altui amic). Il rog sa ma imprumute cu ceva bani si-mi spune ca nu-i problema, doar sa ii zica si nevestei. Pai ce om destept mai tine toti banii laolalta cu ai nevestei? Sa ai acolo un ban al tau, de care sa nu stie consoarta, asta se-nvata la clasele primare ale scolii vietii!

Rau e sa ai de-a face cu asa oameni dificili!...