Ne sprijinim chiar și în somn de ființa mamă sau tată.
Mama mea a fost croitoreasă. Am purtat întotdeauna paltoanele ei întoarse pe
dos. Mi le prefăcea cu greu, migălos. Aproape că păreau noi. Mie mi se părea, nu
știu de ce, că e mai frumos materialul pe dos, culorile decolorate mă atrăgeau.
"Fata cu cercel de perlă" era în mine. Simțeam culorile. Mai târziu , prin muzee
numai asta căutam, straturile de culori…Niciodată un palton nou. La fel și
pantofii ei. Pâna mi-a crescut numarul de la pantofi și, atunci parinții au fost
nevoiți să-mi cumpere pantofi noi. Asta s-a întâmplat pe la 17 ani. Pe la 18
m-am maritat. Soțul meu mi-a cumparat pantofi noi. Aveau cataramă și culoarea
preferată, bordo. I-am purtat la cununia civilă…Nu pantofi albi. ca orice
mireasă.
Tatal meu, de 1 Mai "sărbătoresc"îmi cumpăra și un balon pentru defilare. Visam
mereu că, dacă îmi va lua mai multe baloane... mă vor ridica de la pamânt și,
n-o să-l mai văd pe tata.

Mi s-a redeschi "rana" ...sufletul plânge. Tata Șhaul (Z"L ) nu a
supraviețuit. Om muncitor cu griji atît de mari. A lucrat lla Þesatura-Iași,
mereu sub razboaie de țesut, să repare nu știu ce pe linie electrică, mereu în
zgomot, dar un mare inventator tehnic. A primit multe decorații ca
inventator, stele... Acasă uita că nu e la serviciu, striga, ce sa-i faci,
asurzise putin, 12 ore nu era suficient să lucreze...Numai că nu dormea la
serviciu. A murit din cauza unei operații greșite. Chiar în primul an de
pensie. Tocmai la începutul anului de grație 1989. N-a prins revoluția. Tânăr,
foarte tânăr la doar 64 de ani a murit (z”l) fără să-și vadă nepoții crescând..
Acum, fratele meu trăitor în Franța, arată exact ca și el. Mai ales din
spate…Unori îl iau de mână, când merg la mare mea din Haifa... și e în vizită la
noi. Parcă l-aș tine de mână pe tata!
bianca marcovici