Un ziarist Calin Cosmaciuc din Bucuresti de la Evenimentul Zilei ma apeleaza si imi cere sfaturi.
Cum se ajunge la Haifa ? unde cad catiusele ? ce hotel are terasa spre industriile petro-chimice amenintate de Hizballah?
E deja ziua a 6-a de razboi si ii zic: grabeste-te ca se termina tevatura, in orient un razboi care dureaza peste 10 zile e un razboi pierdut.
A doua zi seara omul era deja la Metula la granita de nord. I-am trimes poze cu case lovite din Haifa ca
sa-l scutesc de taxiul cu care sa colinde orasul in cautare de daramaturi fotogenice.
------
30 iulie dimineata
Peste 150 de catiuse au devastat in tot nordul. Cu toate eforturile aviatiei Israeliene alarmele suna fara incetare. Ni se spune ca aproximativ 1 milion de israelieni sunt dizlocati, refugiati spre centru. La Eilat, la Marea Rosie nu se gasesc camere la hotel. In cealalt parte a granitei un taxi pentru Beirut costa minimum 1000$. Cei fara bani raman sub foc. Formula e valabila, simetric egala pt ambele parti.
-------
Tehnologia e o sabie cu doua taisuri. O racheta de a noastra loveste din greseala un elicopter Apacche. 2 morti si 2 familii distruse. Sora unui pilot, o fetita de 15 ani apare la TV cu un cantec induiosator scris pentru fratele pierdut. Se numeste "Un milion de stele". Tot Israelul e in lacrimi.
------
Ascult Mahler, simfonia a 5-a, dar nu ma pot concentra. Ma gandesc la parintii mei care in 44 refugiati la Pitesti auzeau ecoul bombelor germane. Nimic nou sub soare. Doar televiziunea care ne aduce razboiul acasa on line. Stirile se perinda cu viteza luminii. Cineva numara victimele. Statistica.
------
23 de tone de explozibile au fost lansate la Beiruth peste comandamentul lui Nasrallah.
Bombele au penetrat adancimea unor bunkere impenetrabile. Nu suficient.
A doua zi apare Nasralla la El Manar (televiziuna libaneza) bine dispus si carsimatic. Un terorist fotogenic care rade de noi. E stiut ca face tot ce promite va bombarda si mai la sud de Haifa, zice. Asteptam. Verific cu neliniste daca am ferestre spre nord.
------
Discut cu Marius, amicul meu aritect despre situatie. Cadem de acord ca toata tarasenia nu e un conflict local ci o ciocnire intre culturi.
Fundamentalismul islamicm fanatic contra lumii occidentale avansate. Democratia le sta in gat. La fel si libertatea, drepturile omului. Ma uit cum isi trateaza arabii femeile. Cu dispret ca pe niste sclave. Le umilesc in public. Sunt maltratate de soti si de societate. Arabii isi trimit copiii sa moara ca shaizi (shaid = luptator pentru Jihad). Noi ne aparam copiii. Martirii lor vor capata 72 de fecioare in rai dupa ce se vor sacrifica in atentate cat mai dezastroase. Familia sahidului e remunerata de Fatah sau de Iran. O afacere macabra cu proprii tai pui.
Am dormit groaznic visand copii aceia ucisi din greseala. Nu vreau sa fiu in locul nimanui care isi pierde un copil sau un tata in lupta.
-----
Cum a inceput conflictul? E interesant ca fiecare parte are alta viziune. E clar ca sunt subiectiv. Ca folsim presa si comentatorii care ne hranesc cu stiri, filme si fotografii. In nord ard padurile, in schimb conducatorii Libanului sunt filmati la casinoul din Beirut jucand carti. Secretara de stat Rice ne viziteaza regiunea, se vede clar ca nu are nici o placere sa fie aici. In schimb amabasdorul Ghilerman vorbeste pasionat la ONU. Imi place tipul, are nerv.
-----
Am profitat de sambata, sa mergem la expozitia " Bezalel la 100 de ani". Academia din Jerusalem expune 100 de ani de arta: textile, pictura, sticlarie, grafica, arhitectura design, ceramic, fotografie. E aranjata cu talent in aeroportul Ben Gurion, in vechea cladirea a terminalului 1. Multi vizitatori, multi copii. Fotografiez cu placere - e permis si profit din abundenta. O plasez pe Marga in fata unui poster enorm cu o masina ultrasofisticata in culori pastel.
Poate urca si prinde cu mana volanul intr-o calatorie imaginara. Am uitat o clipa de razboi, la 100 de km oamenii sunt raniti, casele lor distruse. In expozitie machete ambitioase, fotografii pasnice, aer conditionat, miroase bine a cafea, sali pline de lumina ... Absurd, cum numai realitatea poate creea.
-----
In primele zile sunt furios si indarjit. Fac planuri cu colegii cum sa demontam dusmanul. Fiecare e un general de stat major. Toti am facut armata ca rezervisti. Spirite incinse de dreapta si de stanga, nu mai deosebim nuantele, toti cer sa se termine cu terorismul si pentru totdeauna. Ce naivi...
-----
Am scris un text (Pe aici e razboi) si l-am publicat pe net. Nu-s multumit de el dar am primit cateva comentarii pozitive. Nimeni nu intelege ce se petrece.
Cum a ajuns Israelul sa fie la cheremul unor banditi platiti de Iran?
Am uitat cu totii de El Qaeda? Toti specialistii politici si cei miltari incearca sa traseze planuri. Cat va dura razboiul?
Oare cat vom rezista noi civilii sub catiuse? Au aparut semnale de alarma economice hotele, industria, totul e ravasit de situatie. Prin orase e plin cu animale abandonate de stapanii care au fugit in graba spre sud. Am incheiat "Pe aici e razboi" cu poza unui catelus gasit mort sub ruinele unei case distruse. A doua zi o cititoare din Bucuresti imi scrie: "Te urasc, sa nu mai imi scrii niciodata." Poza e mai dureroasa decat orice descriere.
---------
Sondaj. Stau iar pe telefon si chestionez cunostinte. Am o singura intrebare: cum crezi ca se va termina razboiul? Sa vedem ce mi se spune:
SR - Razboiul asta e pierdut. Hizballah se va departa cu 1-2 km de granita, vor ramane inarmati si un scurt timp linistiti, pana la o noua criza.
Nu exista castigatori cand ai de a face cu o guerila.
VS - Al 3-lea razboi mondial a si inceput.
MR- va dura inca multe luni cu pauze si rabufniri. Tare as pleca de aici.
IZ- O forta internationala va fi plasata la granita ca sa ne separe.
AV- Aranjamente politice care nu vor tine prea mult. Forta internationala nu va lupta contra teroristilor.
GG- habar nu am
-------
30 iulie ora 12
Catastrofa. Se anunta la radio ca aviatia a lovit noaptea o cladire care s-a prabusit peste civili in satul libanez Canna - 54 de morti. Si asta dupa ce au fost anuntati, avertizati si rugati sa paraseasca satul.
Seara la TV discutie cu seful de stat major. E obosit si realmente regreta intamplarea tragica. Isi cere scuze. A la guerre comme a la guerre...
Stim ca Hizballah nu elibereaza localnicii, ii tin ostateci. Carne de tun.
Noi evitam mortile inutile. La ce bun?
-----
31 Iulie. URRAAA! ... se anunta 2 zile fara lupte aeriene. Vorbesc la telefon cu Bianca Marcovici, o tachinez.. se poate iesi de sub masa zic. Vlad Solomon imi scrie sa ne intalnim la o cafea la sase. Se termina oare razboiul? Caut bilete la jazz cu Stacy Kent in August, sunt sceptic, nu cred sa vina, toti artistii straini si-au anulat aparitiile in Israel. Muzele tac. Strazile sunt mult mai linistite decat in verile nebeligerante. Avem 48 de ore de fericire. Se poate respira, iubi, si mai ales lins ranile.
Ce va urma? Sper sa pot povesti ..