poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-26 | |
Caldura sufocanta ne impinsese catre umbra unei salcii doar lansetele ramasesera sa suporte cu stoicism parjolul. Am tras tot calabalacul la umbra inclusiv pe Misu ce adormise sub umbrela. Bine, umbrela nu-i mai acoperea decat o parte din corpul masiv, jumatatea superioara se incarca cu calorii direct de la sursa si asta parea sa nu-l afecteze. Il mai controlam din cand in cand la jugulara sa vedem daca ‘mai e cu noi’ si daca nu cumva putem, deja, sa-i impartim ‘avutul’.
Acum statea morocanos pe scaunel si isi stergea fata. Se trezise cam brusc, probabil, din cauza apei pe care Viorel i-o aruncase pe fata si ne repeta pentru a nu stiu cata oara ca nu ne credea atat de tampiti, de prosti, de cretini… faptul ca folosea doar acesti termeni ‘usori’, de incalzire, dovedea ca inca nu se trezise complet. Vis-a-vis se intindea comuna Moara Domneasca si se auzea, in surdina, o harmalaie de ‘graiuri’ un Turn Babel al dobitoacelor: hamaituri, cotcodaceli, nechezaturi, grohaituri… o vaca repeta obsesiv repertoriul bovin acoperind fundalul sonor… Misule, te cheama sora-ta si dupa cum muge e cam sucarita, am incercat eu sa-l imbunez… I-ai mancat nutretul, animalule, marja si Viorel… M-ati adus pe mine la rahatul asta de balta sa-mi pierd ziua, mai bine ma duceam la mine pe Straulesti ca tot prindeam 2-3 kile pana acum… Lasa ma ca ai tot timpul, cimitirul acolo ramane, nu-l ia nimeni si te asteapta, cu dricul la poarta si caii mascati, numai ca daca te vad groparii li se-nmoaie muschiul cand or sa constate cat au de sapat sa te acopere tot… continuam noi dialogul. In stanga noastra, la vreo zece metri, un localnic isi infigea T-urile in apa pana aproape de brau si dupa ce asezase cele doua piese componenete, iesit pe mal, se pregatea sa-si insire arsenalul, un manunchi de trestii. Cum incarca doua intra in apa si le aseza pe stative si tot asa pana ce toate cele opt undite au fost lansate la apa. Cu o plasa din carpa atarnata de brau pe post de juvelnic a inceput sa-si supravegheze plutele. Desi eram pe balta de cateva ore bune, acum la amiaza, puteam sa numaram capturile pe degete. Nici cei cativa impatimiti cu care ne aflam atunci pe Ganeasa 1 nu erau multumiti doar unul, mai incolo, reusise doua lovituri de maestru aducand la mal doi crapi romanesti momiti cu boaba de porumb. Porumb aveam si noi sau ce mai ramasese dupa ce Misu daduse iama in el caci ca sa-si alunge plictiseala se apuca sa mamance. Si manca orice, mancarea lui, a noastra si cand il razbea iar foamea permanenta ce il macina se apuca si consuma si din hrana pestelui. Trebuia sa ascundem mamaliga, porumbul, painea si lasam mai la vedere, desi cu anumite retineri, doar ramele si viermii. La astea inca nu se naravise desi noi il invitam de fiecare data. Incercam sa depistam ce are ala si noi nu caci desi, declarativ, nu ne afecta succesul altuia, in realitate eram ‘bolnavi’. Viorel facuse vreo doua, trei incursiuni in zona pentru a culege informatii dar nu era nimic special de subliniat. Motivul principal ramanea lungimea aruncarii care depasea semnificativ cele mai strajnice ’sfoartari’ ale noastre limitate insa de dimensiunea lansetelor ce ajungeau, cele mai rasarite, la 2.70 metri. Aveti la voi niste inele?… se interesa Viorel, privindu-si o varga din fibra de sticla cu care incercase la mal si care arata ca recuperata dintr-un accident de avion, jupuita, zgariata si la varf sau ce mai ramasese din el era ca pe deget. Normal ca la Misu se gasea tot ce doreai de la plumbi si agrafe pana la clestisori, surubelnite si ciocane motiv pentru care suferea de ‘atentia’ noastra de fiecare data cand ii apreciam prieteneste traista. Ia vezi Misulica nu ai frate si vreo femeie gonflabila prin rucsac, ca de sora-ta suntem satui si asa ne vine sa ne bagam… in balta asta. Avand inelele tot Misu a primit si comanda sa incropeasca o lanseta din varaga respectiva. El a incercat sa ne atraga atentia ca nu merge ca era prea flexibila si o sa arunce aiurea dar noi eram prea prinsi de proiect ca sa ascultam tot ce flencanea el. Pana la urma dupa o colaborare fructuoasa a aparut si obiectul respectiv, o vergea de 4 metri ce avea la fiecare metru matisat cat-un inel de lanseta. Suportul de mulineta a fost repede atasat de cotor tot cu un matisaj grosolan cu fir mai gros si lanseta, abia nascuta, astepta botezul. Forfac cu carlige mari si porumb pe ‘fir de par’ si Viorel se pregatea sa faca lansarea. Prima aruncare insotita de un vajait puternic si asteptam cu ochii hat in departare sa vedem unde cade. In stanga, langa mal s-a auzit un pleoscait si pupilele ni s-au indreptat automat catre zona cu pricina. Vecinul nostru, amfibiu pana la brau, ne privea cu repros si mormaia ceva in barba. Nu se intelegea tot dar franturile monologului erau cat se poate de sugestive si sugerau ca individul era dispus sa intretina relatii intime cu toti membrii familiilor noastre indiferent de varsta, sex sau grad de rudenie. Viorel tocmai aruncase peste unditele lui si la fiecare incercare de recuperare T-urile omului cu tot cu trestii se miscau in ritmul impus de miscarile colegului nostru. O sticla cu ceva tarie scoasa la momentul oportun face minuni si astfel in foarte scurt timp incidentul care pornise asa ‘abrupt’ s-a indreptat usor catre buna intelegere intre vecini, ca se mai intampla si accidente si mai dai un gat… si recuperandu-ne ‘instalatia’ l-am lasat sa-si descurce unditele care acum aratau ca dupa taifun. Am lasat lanseta buclucasa in rezerva si am continuat cu ce aveam la dispozitie si mai punctam din cand in cand dar nesemnificativ. Mai castigat era vecinul care aproape ca-si umpluse traista cu o frumusete de caras dar, am aflat la ‘negocieri’, locul fusese momit inca de seara trecuta. Acum a venit randul lui sa apeleze la intelegerea noastra ca voia sa dea o fuga pana acasa sa lase prada si ne ruga sa aruncam cate un ochi la undite pe care tocmai le asezase iar pe pozitii, sa nu dispara. Noi am promis ca le vom pazi ca si cum ar fi ale noastre si tare ne-am bucurat afland ca va veni insotit si de ceva ‘lichide’ drept multumire. Si abia pleca omul ca Viorel voia sa incerce iar acea lanseta neomologata, sa-i cunoasca limitele. Noi am incercat sa-i temperam entuziasmul cu prevederi sumbre asupra rezultatului dar nici nu voia sa auda. Si iar s-a proptit in varga si dai cu putere… se intampla ca si cum vedeam in reluare… langa mal s-a auzit un pleoscait si pupilele ni s-au indreptat automat catre zona cu pricina… tocmai aruncase peste unditele omului si la fiecare incercare de recuperare T-urile cu tot cu trestii se miscau in ritmul impus de miscarile colegului nostru… pescadorul |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate