Ieri, canicula era un drog halucinogen. Sub efectul ei, spațiile dintre neuroni au început să mi se dilate, probabil consecință a stingerii acelor steluțe codoase.
Liftul lenevea la etajul 9 (ce gest frumos a făcut un măzgălitor de pereți, scriind la acest etaj ,“9 ca la nebuni”, langă care am adăugat cu referire la o vecină: “madame de Bedlam”), așa că împing butonul ca pe un ins agasant, mă încrunt si aștept. Ca să nu pierd timpul, citesc un afiș scris de administrator: “Butuoanele de la interfon sunt infunționabile, sau chiar lipsesc. Vă rog luoați chieile din dotare deoarce încuietuoarea este funționabilă”. Nu comentez. Mai citesc langă ghenă: “Vă rugăm păstrați curățenia” ; ceva ce nu există nu poate fi păstrat.
Deasupra banalităților citite până acum, se ridică sculptată migălos tăblița care concentrează suprema esență a liftului: “Ascensor pentru persoane/ Sarcină maximă 4 persoane / 320 kilograme”. Inspirată de aceste versuri, încep să dezvolt/aberez o teorie care pe moment mi s-a părut deloc lipsită de sens, aflându-mă sub efectul de care am vorbit la început. Teoria este următoarea: omul modern se naște din lift. Știu, e blasfemie, dar ăsta-i adevărul. Nu există copii, liftul naște direct adulți grași de 80 kilograme fiecare, pregătiți fizic pentru hamburgeri si kebab. În cazul în care fiintele respective sunt imperfecte, cu +- n kilograme peste sau sub standard, atunci cei de la 9261 deranjamente “aranjeaza” ulterior pruncul aducându-l la perfecțiune. Aceste progenituri vin la set de maxim 4, pentru că mama-lift știe că suprapopularea dăuneaza. Mama-ascensor intră la menopauză când apartamentele blocului sunt pline. “Copiii” își vizitează mama-lift doar când au nevoie ca ea să-i ducă la frații lor de la alte etaje. Atunci ei apasă butonul, un fel de sfârc al sânului nelăptos de mamă(-lift), si ea vine huruind. Fiii nu-și iubesc născătoarea-ascensor pentru că aceasta este rece, dură, peticită, întunecoasă, murdară, miroase urât, scârțâie, oftează des fără motiv, se oprește brusc între etaje, probabil suferind de narcolepsie. Alteori refuză să vină sau să pornească. Atunci fiii sună tot la 9261 deranjamente ca să schimbe mama cu cea care va deveni mama-lift vitregă.
Buf! Liftul oprește la parter. Trezită din aiureală, încep să mă hlizesc imaginându-mi că din lift coboară 4 gemeni grași. Deschid pântecul mamei-lift, urc și apăs pe sfârcul de plastic 9 ars cu bricheta de vreun fiu nerecunoscator. Aștept în întunericul măruntaielor reci si peticite să mă nasc la etajul 9. Ajunsă acolo, mama mea adevarată, caldă și cu sâni cărnoși, îmi va deschide iar eu voi intra încălțată pe covorul abia curățat.