poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1896 .



Îmbătrînește vîntul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Inereanu ]

2006-07-12  |     | 



ÎMBÃTRÎNEȘTE VÎNTUL…

“…din dreptate se naște moartea.” (Moravia)


Trenul gonea în taina întunericului.A doua noapte,Mariana Dumbrăveanu, ghemuită pe o saltea, acoperindu-și picioarele umflate cu două pleduri urmărea, printre crăpăturile mîncate de rugină ale tavanului, sclipiri de stele și de lună.Afară,prins de clanța ușii se bălăbănea un talaghir,arareori lovindu-se peste șenilele căii ferate, slobozind un zgomot și mai mare.După ziua călduroasă,înăbușitoare, se făcu răcoare.Mărfarul transportase cîndva plante etero-oleginoase.Mirosea a parfum ieftin.Monotonia drumului o obosise, cădea mereu în toropeală.Numai cînd plodul prindea să se zvîrcolească și să bată din picioare, pe fața ei necăjită de nesomn se contura zîmbetul, iar vocea ei gingașă șoptea printre buzele-i uscate: “ Hai, puiul mamei,liniștește-te!.. Ești cu mămica...”
...Vlăjganii tunși pe cap ,îmbrăcați în pantaloni și tunici negre , au împins-o ca pe o vită în vagon. Înainte de a zăvorî ușa i-au dat salteaua, plapumele,merindele.Cineva din gașcă a avertizat-o să nu se neliniștească,sau , ferit-a sfîntul, să întreprindă ceva nechibzuit. Dacă o să-i dea prin cap să sară din mers ?...O să se omoare,precum s-a mai întîmplat cu multe dintre alde dînsa... Unul dintre bîieți, sașiu, gîngăvit ceva a mai adăugat,dar dînsa nu-i auzi cuvintele.El a rînjit și... i-a arătat amenințător un hanger de pe vremea haiducilor,smotrind-o să fie cu mintea senină... Va călători două zile și două nopți.La destinație o vor întîlni...Să fi avut actele în regulă, traversa fără probleme traversa frontierele . De-atîta au ales mărfarul...
Odată cu pornirea trenului, Mariana chibzuia că o să-și pună capăt zilelor,sau dacă vor staționa undeva, o să bată cu pumnii în pereții de metal ,cerînd să i se deschidă ... Dar, amintindu-și de polițiștii de pe litoral,pleoapele ochilor i se închideau a disperare... Nu mai avea nici un chef ca să le ceară ajutor...E zadarnic ajutorul lor! Totul li s-a plătit dinainte... “De voi sări din mers pot ucide pruncul...și n-o să-l văd niciodată...Puiul mamei!.. De nu te apăr eu,apoi cine?..Hai,lasă,lasă nu te zbate,fii liniștit...Trage mama nădejde... Mai este bunul Dumnezeu...” în vreme ce trenul își continua calea dînsa, nu a putut face mare lucru. A hotărît să stea cuminte, cu speranța, că ajungînd acolo unde trebuia să ajungă va putea naște copilul... Burta mare o făcea greoaie,abia de izbutea să se miște... Spera clipă de clipă c-o să i se deschidă, au s-o hrănească și o vor pune îndată în supraveghere medicală. Din cînd în cînd netezea burta ca să liniștească zbînțuitul .Chipul mereu i se lumina prin acel întuneric: “ Voi avea o fetiță, sau poate...un băiețel... Ori doi gemeni... Ba nu, neamurile noastre n-au avut gemeni...” Pe fața-i galbenă se profilă un zîmbet milos, gingaș. Pe buze i se strecurară șoaptele: “Puișorul mamei...Eu sînt deacuma mămică?..măicuță!..”
Glasul roților continua să-i țiuie în urechi.Printre crăpăturile vagonului, de-afară răzbăteau valuri de frig, zgribulindu-i spatele.
La o stație, unde trenul s-a oprit pentru cîteva minute, zări vis a vis un eșalon cu vite . Probabil erau duse la abator. Animalele se înghesuiau în vagoane, scoțînd mugete jalnice... “Avem aceiași soartă, gîndi Mariana. Ele, ca și mine nu au acuma nici o salvare...merg acolo unde le duc oameniii...Dar...de ce să fiu numai cu tristețea?..Pruncul vrea să mă liniștesc...Așa simt că vrea dînsul...Hai,liniștește-te, puiul mamei...” Toate gîndurile ei ,trecură deodată la evenimentele de mai ieri ...Amintirile o cutremurau ușor.La nici 17 ani,ea, Mariana Dumbrăveanu avea presimțireatrăiește un război ale oamenilor, că bătrînețea îi pătrunde prin firele de la tîmplele atinse ușurel de o pojghiță a cărunteței.Tresări. Deosebea pe pereții reci pete de mucegai,paianjeni bătuți de funigine,parcă mirosea a praf de pușcă...O năvăleau gîndurile,faptele nesăbuite, căutînd dezlegarea frămîntărilor.” Unde-or fi mama,tata? De ce n-au venit după mine? Ba da: sunt vinovată...Nu le-am dat ascultare... Unica fiică n-a dat ascultare părinților...Ușernică,ușuratică, m-am dat pradă sentimentelor false...”
Cînd în Moldova se declanșară,mizeria ,sărăcia și hoția la nivelul cel mai înalt al puterii,oamenii simpli de la țară,mai ales, au umplut lumea căutîndu-și salvarea,în lucrul peste hotare.Spre Europa și America au plecat în jur de un milion de suflete disperate. Au plecat vertiginos de repede: în cîțiva ani, total ignorați, să îndeplinească cele mai josnice și necinstite obligațiuni contra bani. Aveau grijă de bătrînii,mai ales bogați,ce mergeau zi de zi la frizerie,sau să plimbe cîini... Toate hoiturile țărilor civilizate ale Europei ajunseseră în grija bietelor moldovence! Restaurantele și barurile de noapte au fost complectate cu multiplele domnișoare din Moldova,care curînd se prostituau,devenind piesele de schimb ale plăcerilor bărbaților iubitori de aventuri și de profit... în acea situație, unii din emigranți trăiau cu grija de a se întoarce, alții, de cum au dat de o viață mai decentă au și uitat de patrie, copii lăsîndu-și pe seama rudelor, de izbeliște. Părinții Marianei au nimerit în aceiași situație...
După universitate, au lucrat la școala din Ineasca.Constituia o familie de intelectuali,obișnuită precum multiplele prin satele Moldovei pînă la începutul anilor 90.Părinții s-au străduit să-i dea Marianei educație aleasă,dar cînd au venit vremurile,că nu primeau cu lunile salarii,lunecînd din ce în ce mai adînc în întunericul nedeterminării,au emigrat:mama în Cipru, tata în Portugalia. Mariana a fost lăsată în sama mătușii... La înceut telefonau odată pe săptămînă, apoi odată în lună, în trei luni...iar în ultima vreme parcă uitaseră de ea. Aveau grijă doar să-i trimtă cu regularitate bani . Ea le ducea dorul,vroia să fie cu dînșii... La chemările Marianei, părinții o vesteau că nu e departe clipa în care familia lor se va reîntregi... Promisiuni care nu erau decît...iluzii... Ea absolvi școala din sat și,cu ajutorul banilor veniți din străinătate de la părinți, intră să învețe mai departe la un Colegiu din centrul capitalei...Numai după un an de studenție au venit vremuri neînțelese de ea .Clădirea căminului de fete se afla în preajma restaurantului “Beluno”. Seara,băieți elegant îmbrăcați, care mereu se roteau în jurul restaurantului, de parcă aveau acolo viză de reședință, din cînd în cînd veneau la ele cu buchete de flori invitîndu-le la distracții.Cînd a făcut cunoștință cu Andrei Roibu, băiat de la nord,cu pile peste tot,precum obișnuia dînsul să se laude, viața Marianei deveni ademenitoare,seducătoare...
-- La Chișinău există deja mafia oamenilor de la nordul Moldovei, continua să declare Alexei. Ei pătrund peste tot se laudă,se susțin unul pe altul ca evreii și,unde încap “nordiștii”, nu se dau ieșiți de-acolo niciodată! Ei sunt bogați ca dihorii de putoare! mai surîdea el netezindu-și lanțul gros , lucitor de la gît,capul tuns chilug,cercelul cu piatră din ureche .
Cu vreo doi ani mai mare decît ea, junele izbutise să călătorească prin Germania,Franța,Italia...De-acolo adusese automobile învechite, cu motoare sofisticate pe care le vindea scump oamenilor avuți. Alexei recunoștea că cele mai bogate impresii i-au rămas de la călătoriile în Italia, o țară feerică...îi promisese că în viitor o să călătorească la nordul Italiei,acolo țara e dezvoltată nu ca la sudul ei, însă pentru a merge pe Apenini, e nevoie să cunoști limba lui Adriano Celentano...Mariana, începu stăruitoare să însușească ,apoi să vorbească pasionată italiana. îndrăgise canțonetele,vocea Rafaelei Cara, Toto Cutughio , a lui Luciano Pavaroti...
La sfîrșitul anului școlar,într-o chidie de mai , la cămin,Alexei a sedus-o ...i-a insuflat încrederea că între ei se aprinde focul unei mirifice iubiri... Vreo săptămînă mergeau împreună seară de seară la recepții , întîlniri în restauranul “Beluno” cu fel de fel de oameni de afaceri veniți din Grecia,Turcia, Italia ... Acolo dînsa observa cum fetele se aalăturau la vizitatorii Moldovei,primid de la ei cadouri, țigări...După o perioadă de vreme acele domnișoare cădeau în mrejele plăcerilor, ca să fie invitate de-a pleca în occident...Erau și mai frumoase și mai drăguțe printre ele. Mariana însă devenise un deosebit obiect de atenție și interes. Alexei o curta galant și nu permitea nimănui din gașca lui, de a i-o sufla de sub nas... Nu prea înaltă,mereu veselă,surîzătoare,cu părul negru și gene lungi ,negre,care-i umbreau obrajii și fața plină de candoare.își împletea gîțe mici,care se lăsau domol, moale pe la tîmple .Nasul ei cîrn era subțire,transparent, obișbuit parcă să miroase parfumuri.Divă sadea! Sadea regină! Cînd zîmbea parcă aprindea toată căldura pămîntului în inima bărbaților.
Trăia în așteptarea unor evenimente superbe. Toate-au fost bune, pînă cînd Mariana simți că e gravidă..Cum numai Alexei avea parte de destăinuirile ei , nu avea cui împărtăși bucuria...Băiatul se schimbase .A vizitat din ce în ce mai rara, hoinărind nopțile prin alte locuri publice, motivîndu-i că este antrenat în realizarea unei noi afaceri... și a mai curtat-o pînă dînsa ajunse la termenul sarcinii de peste trei luni, pînă “nordistul” a dispărut din oraș. La neliniștea ei, băieții din gașcă,îi mărturisi că Alexei e nevoit să se ascundă de poliție... A fugit în Romînia ,poate în Italia...De,așa e tinerețea cu temperamentul și nechibzuințele sale!Cînd va sosi momentul, se va întoarce. Ce trebuie să facă dînsa? Să-l aștepte!..Să sufere așteptîndu-l... Dragostea,iubirea , în primul rînd înseamnă răbdare, suferință... Probabil există o șansă ca să plece la el,în Italia...Cei din gașcă o liniștiră că n-are de ce-și face probleme cu sarcina. Alexei Roibu o așteaptă se va căsători cu ea...
Era sfîrșit de vara, orașul mai era în floare. într-o seară cu ploaie măruntă trei inși din gașca lui Alexei,cu scăfîrliile chele,cu urmele unor răni cicatrizate pe de-asupra urechilor , au venit cu o mașină neagră,modernă.
--Alexei dorește să nu mai stai la Chișinău... El așa dorește. E timpul!,zise unul dintre ei.Mai întîi mergem pînă la Constanța, într-o plimbare,apoi s-a vedea...
S-a îmbrăcat frumos într-un costum alb ca neaua, cu floricele rozove pe la poale, neștiind că plimbarea ,va dura o veșnicie. Deși Alexei plecase de la ea în mod misterios,ea avea presimțirea că el e undeva pe-aproape, o dorește... Peste noapte s-a pomenit în Romînia. La răsăritul soarelui trezind-o din somnul dulce de pe bancheta din spatele mașinii, unul dintre băieți oferindu-i un buchet de zorele o vesti ,cu aere de importanță:
-- Ești în altă țară, ! Dacă o să fii ascultătoare,fetico, viața ta va fi o sărbătoare.
-- Cu Alexei?.. dădu ea să afle.
--El ... A plecat în deplasare în Papua Noua Guineie...
--O să-l aștept oriunde...Oricînd,îndrăzni să îngîne Mariana.
--Altfel nici nu poate fi, aprecie unul dintre însoțitori.
La Constanța, băieții de la Chișinău aveau fixată o întîlnire într-o cafenea cu o grupă de chinezi. Lusin ,căpetenia acestora, un tip uscat și smead ca o prăjină,fără doi dinți la maxilarul de sus,căruia cînd rîdea limba îi ieșea afară ca la șarpele boa...vorbea stîlcit romînește... Pe neașteptate chișinăuienii,chișinăuenii au dispărut undeva pe malul mării și Mariana s-a pomenit față-n față cu chinezii zîmbitori,ageri la priviri ...
-- Nu zice mîrc,o preveni deodată Lusin.Tu a noastră deja.Noi patronii tăi!..
-- Dar Alexei?făcu ea naivă,înțelegînd că a nimerit într-o cursă.
--El la tine este aici,și chinezul îi arătă locul inimii.Așteptat,căutat cuminte!
S-au cazat la un hotel de mîina a treia: cu ușile și geamurile dezbîrnate,cu mobilierul defect. Chinezii o supravegheau mereu.Unul dintre ei, Laoși, se pretindea medic și consulta cu regularitate cum decurgea sarcina.I se dădu medicamente , o hrăneau cu multe fructe și legume,era plimbată pe litoral ...însă de cum însera, nu-i se permitea să iasă afară pînă în zori. Noii stăpîni erau gentili uneori,avînd grija să-i satisfacă multe dorințe: îi procurau haine simple și comode, o lăsau să doarmă cît voiește, într-o odaie cu Lusin,care adeseori o smotrea parcă-n glumă, parcă-n serios, cînd ea încerca să ceară limpezirea lucrurilor:
-- Noi la tine plătit banii... Mulți,mulți bani... ca să fii ascultătoare... Alexei așteaptă la tine copil...
-- Minciuni! se revolta Mariana. El, probabil, nu știe nimica...Dacă nu-mi dați drumul acasă,o să mă înnec! încercă să-l sperie ea cu fața înlăcrimată... Vreau să chemați poliția...
-- Toți păzim la tine... și poliția, reproșa Lusin rînji, țuguind buzele ca să-i iasă limba afară. Cugetînd îndelung, își mijea ochii asiatici: Poliția nostra! Plătit la ea mult ca tu a noastră cuminte! Pe tine hrănim ,lecuim apoi... plecăm peste granița ...
Se descuraja ascultîndu-le mărturisirile.Nu mai cerca să caute dreptate...Pe litoral,în dricul amezii,cîrduri de țigani furau ,jefuiau ce li se nimerea în cale.Păgubașii revoltați veneau cu reclamații la cei care patrulau plaja,dar polițiștii, recurgeau doar la niște formalități, reținîndu-i, iar peste cîteva ore să-i pună în libertate ... Þiganii reîncepeau îndată...eternele lor pasiuni.
A trecut vara,toamna și într-o seară de decembrie ,Mariana a fost dusă într-un fundac de peron,unde pe linia moartă stătea vagonul, negru și pustiu.
-- Tu n-are acte, zise Lusin.Noi tot cu trenul,din urma ta,cu altul...La noi actele regulă...O s-așteptăm pe tine la Italia... zise chinezul,iar țuguindu-și buzele, rînjind... Noi împușcăm la tine dacă faci șmecherie... apoi în cele din urmă adăugă liniștit: Dacă o să fie la noi bine,la tine tot o să fie bine. O să dăm mulți bani...
La acea oră tîrzie Mariana călătorea în direcția unei capcane infame, cu presimțirea reală de victimă ingenuă.Nu putea cuprinde cu mintea-i tînără această adevărată ingerniță groaznică. Recapitulînd toate amintirile evenimentelor trecute,își aminti sfaturile de la mama și tata,care atunci cînd o petreceau la vreo încercare, o îndemnau,o încurajau:” Fii răbdătoare , ascultătoare,ca să poți ajunge departe...Cînd ai vreo cumpănă în cale, mergi la biserică...Bunul Dumnezeu de toți oamenii are grijă și-i ocrotește...” și ea suferea răbdătoare. Drumul vieții ei ca un fluviu al abundenței, continua în direcția necunoscută,unde trebuia s-o aștepte cineva .. Adeseori simțea și era sustrasă de la toate necazurile de zbaterile plodului de sub inimă... Cu gîndul la făt, era cuprinsă de un sentiment de gingășie,de curiozitate și frămîntată de întrebări:” Doamne,Doamne! Cum o s-arate copilul meu. Va fi băiat sau fată?! Desigur că va fi un băiețel...”
Această floare gingașă a plaiului nostru,într-o totală ignoranță a maturilor, continua să-și ducă soarta pe un drum al rușinii universale, despre care cu cîțiva ani în urmă Europa, Australia, America nu se pomenea să le aibă...
Curioase lucruri se întîmplă în lumea contemporană! în unele țări, în miezul continentului african, din cauza secetei și războaielor interetnice mor milioane de suflete fără ca omenirea să bată clopotele de alarmă... Totodată...cînd pe malul Iordanului palestinienii zborotăiesc evreii cu pietre, televiziunea transmite evenimentul imediat în toată lumea... Un președinte realizează un roman amoros cu subalterna și pentru că a fost depistat de către oponenții politici mapamondul, cu ochii la ecrane, urmărește zi de zi destăinuirile lui pline de pudoare...
Micuța basarabeană călătorea acuma în van și oamenii din jur, indiferenți parcă, dădeau din mîini,lăsînd-o să se descurce , cum poate...
După o zi și o noapte trenul se opri într-o gară. Grănicerii , escortați de dulăi zănatici, au lovit cu răngi peste pereții de metal al vagoanelor.Mariana se ghemui și mai tare,strîngîndu-și burta mare în brațe.Fătul se zbătea alarmat...”Puiul mamei,liniștește-te... Hai cu mama...” Nu s-a întîmplat nimic deosebit și trenul porni șuierînd mai departe...pînă se opri într-un amurg plin de negură,în preajma munților împăduriți. După o pauză îndelungată, de așteptare,ușa vagonului se deschise ... în prag o așteptau patru vlăjgani printre care îl recunoscu pe Lusin.Chinezul ce purta o chepcă neagră ca smoala pe cap rînji învingător:
-- La noi,Italia,Alioșa! Mariana,bravisimo!
De-asupra caselor din jur se lăsă întunericul.De la trecători auzea frumoasa limbă italiană.Bărbații o escortau din toate părțile.Lusin o ducea la braț ca pe o amantă... Aidoma unui ostatec a fost dusă într-un hotel, să facă baie. După calea anevoioasă,plodul, cînd dînsa se scufundă în cada călduță,se opri din zbînțuială. Observîndu-i liniștea,Mariana surîse printre lacrimi ,și a cîta oară șopti cu voce plină de gingășie: “Puiul mamei,pui! Þi-i bine cu mama, îngerașule?..”
După baie altă consultantă, ascultînd bătăile inimii ei, a plodului spuse,că sarcina decurge normal, și nu există temei de îngrijorare. Mirosea a mușcate. Medicul îi zîmbi prietenos și o asigură că în curînd... o să nască! Mai are cîteva zile...
Noaptea Mariana dormi liniștită.în zori le-a spus stăpînilor că dorește să se spovedească la biserică... Unul dintre străjeri spuse cu amabilitate,păstrînd o privire țintită către dînsa:
-- Nu uita că suntem supuși urmăririlor... Dar, mergem.E un lucru nobil.Suntem chinezi,dar ... creștini! Ne-ai convins că ești cuminte... Pînă la prînz cînd vor veni negustorii canadieni,avem vreme ...
--Negustori,să mă pețească?cercă a se mira Mariana.
--Nu pune întrebări de prisos, drăguțo! îi răspunse santinela cu multă compasiune.Noi îndeplinim misiunea de a avea grijă de o sclavă pe post de ... incubator.
Neînțelegînd aproape nimic,Mariana fu condusă la biserica din Polezella. în bazilica medievală era răcoare și pustiu.Preotul, după ce-i ascultă zguduit spovedania, a oftat cu fața în palmele-i uscățive,căzînd într-o grea tristețe:
-- Toată lumea s-a criminalizat,copila mea! Totul e în corupție. La putere e banul dracului! Mulți dintre confrați au încercat să se revolte,dar... au primit cîte un glonte în frunte...Societatea noastră toată e pereclitată de a primi un glonte în frunte...
--Ce-a mai rămas pentru salvare, padre? întrebă Mariana cu tremurici în voce?
-- Speranțe în puterea lui Dumnezeu, răspunse preotul cu amabilitate devotă,evlavioasă.Răbdare în credință,copila mea!
La întoarcerea,în hotel Mariana simți în prag contractații dure, frecvente dureri pronunțate. Bărbații deveniră agitați...Lusin nu mai zîmbea ca înainte.Avea o față severă ,concentrată. Curînd la hotel veniră niște bărbați tunși de asemenea chilug,care ...vorbeau în grai basarabean. Þineau mîinile în șolduri, gata să se încaiere cu toate armatele pămîntului. Atleții escortaseră o pereche tînără: un bărbat slab,cu barba abia crescută ,în ochelari,ce căuta speriat în jur, și o femeie cu o înflătură mare la burtă, fără vreun semn vădit de suferință... Lusin o lăuda întruna pe Mariana ca pe o marfă... Le zise că tatăl copilului este un judocan vestit din Moldova...și tot atunci,spre surprinderea și marea ei uimire,pe ușă intră în toată înălțimea și frumusețea,Alexei, adevăratul tată al viitorului copil...Mariana înțepeni pentru o clipă, de-asupra ochilor se iscă o iradiere de speranță. însă,Alexei avea o față gravă,împovărată de griji.
Lusin îi molipsi pe toți cu un rîs printre buzele țuguiate, după ce obținu patru pachete cu bancnote de la bărbatul de lîngă femeia pseudogravidă ...
-- Alexei,dragule... se cutremură Mariana.
-- Luați-o! strigă enervat băiatul.Nu vedeți,chiombilor, c-o să fete!?.
Vlăjganii o duseră într-o încăpere uriașă, medievală cu jaluzele la geamurile arcuite... Au urcat-o pe-o masă de-aluminiu,acoperită cu cearșafuri reci ,i-au prins picioarele în niște chingi de piele și au îndreptat asupra-i proiectoare puternice. Bărbați în halate cenușii, cu măști pe față și mănuși medicale pe mîini se pregătiră să primească nașterea... Vorbeau ceva între ei foarte încet...Mariana striga ,dădea să-l cheme pe Alexei, se zbătea în convulsii. Contracțiile deveneau din ce în ce mai frecvente, durerile mai acute. I s-au pus cîteva injecții,însă durerile nu slăbiră...
-- Mai este pînă i se vor porni apele? auzi dînsa glasul lui Alexei.
-- Peste cîteva ore, răspunse o voce în italiană.
Vremea se depăna încet.Bărbatul,care venise alături de femeia gravidă,adusese un case, îl deschise și îl lăsă la discreția lui Alexei.Băiatul, împreună cu doi dintre complicii lui,numărară atent pachetele cu bancnote, după care făcu atent cu degetul că totul este în ordine...
La miezul nopții, de afară, de pe caldarîmul străzii se auziră rafale de automat,apoi sunet strident de la ghinioanele polițiștilor.
--Nu faceți panică! le ordonă Alexei, dispărînd cu caseu-ul pe ușă. Au venit autohtonii la treucă...să-și ia porția... Totul e-n regulă, îi asigură el, însoțit de niște umbre de persoane,care vorbeau între ei în grai basarabean...Primiți nașterea!
După miezul nopții,mistuită de dureri groaznice, Mariana desluși cum soția canadianului, cu ochii oțărîți de spaimă își descheie bluza și aruncă din sîn o pernă neagră ca smoala...Cu strigăte și țipete de durere, trezind îngrijorarea celor prezenți,Mariana îl forțase pe unul dintre medicii asistenți să-i acopere gura, urlînd la ea:
-- Calmează-te, nu zbiera caracudă, tîrfă rusească!.. Zi “mersi!” că ai prilejul să faci un ban normal...Nu urla,dacă nu ai vrut să rămîi în țara ta puturoasă ,în frig, întuneric și mizerie...
Durerile păreau nesfîrșite.Mariana simțea că iată, iată își pierde conștiința... Cînd, deodată, simți o relativă ușurare,cum din trupul ei lunecă un ghemuleț viu,care tot atunci slobozi un glas strident și sănătos...Buzele-i crăpate de arsură,ale Marianei,căutau însetate de a vedea ceva,dar,ochii i se acopereau cu o perdea de lacrimi de speranță că s-a realizat,a dat viață unui om nou ... Dar tot atunci ea desluși,cum femeia canadianului, înveli ghemulețul umed,țipător în niște scutece și, grăbită, însoțită de bărbat dispăru din încăperea care se întunecă, odată cu stingerea luminilor de lîngă masa de operație...
Dezlegată, Mariana fu pusă pe o targă, dusă pentru starea de convalescență la hotel...în vîltoarea nopții..simțea că este furată, pustiită de nenorocire .Scoase un strigăt supraomenesc și căzu în leșin...
Cînd își reveni doi din bărbații, care-i primiră sarcina îi controlau pulsul.Ea căuta copilul cu ochi disperați,dar nu vedea,nu auzea nimic... E mamă, a născut un copil și încă nu l-a văzut: e băiat sau fată? “Cum arăți tu, puiul mamei, puișor!?.îngerașule!..Aurașule!..”
--Calmează-te, zise unul dintre bărbați.Ești tînără...La lumina mizeriei de azi nu-ți trebuie belea pe cap...ai născut un copil din flori..
-- Unde-i fătul meu? întrebă ea, simțind cum din ugerele pieptului se preling picături călduțe de lapte.
-- E plecat departe, într-o țară bogată , în condiții minunate,ocrotit de legi sănătoase...
După două zile petrecute în delir,Mariana,revenindu-și,se pomeni cu Alexei în odaie.Băiatul avea o față liniștită, ochii lui exprimau o stare de adeforie...
-- Ești maladeață! o lăudă el. Te-ai ținut bine...Alexei scoase din buzunarul din dos al sacoului un pachet de dolari,numără o parte și i le vîrî în sutienii umezi de scurgerea laptelui: Ia-i, pentru un trai decent la Chișinău...
Mica basarabeancă îl urmări cu priviri înlăcrimate și,deodată ajunse la isterie:
-- Ai făcut o crimă,banditule!..
-- închide-ți fleanca! o izbi Alexei enervat. Ai noroc că-mi ești cunoscută...Poate de-atîta te corcolesc, îți dau bani și te trimit acasă...Altfel îndeplineai acest rol de incubator de cîte ori aș fi dorit eu...Piei din ochii mei!.. Chiar mîine ,dimnecioară, sî-ți i-ai tălpășiîa de pe meleagurile-acestea...
Pînă la gara din Trisete a fost adusă într-o mașină, de către Lusin,care își pusese în ajun dinți de aur, mari,sănătoși...
Erau sărbătorile Crăciunului,ajun de An Nou.Omenirea se pregătea să întîmpine un nou mileniu.Pe peron era multă lume,veselie,cînta fanfara militară.
-- Calmează la tine,îi zise chinezul.. Să te fi purtat altfel,nu primeai la tine atîta dolar...Alexei băiat darnic la tine.Cunoaște, a spus...La anul așteptăm de la “Beluno” încă odată pe tine aici...Dacă ai cunoscute “Beluno”,Chișinev,nu da sfaturi proaste... Pentru tot copilul plătim la dolari...Bărbatul îi puse în buzunarul costumului niște acte, după care o ajută ca să urce în vagonul de clasa întîi. O să călătorești împărătește, îi surîse Lusin,ca să nu i se mai vadă limba printre buzele țuguiate.Actele în regulă... ca ale cetățeanului expulzat din țară.Nu îngrijora. Ai venit în Italia ilegal...Pleci legal...Þi-a mers bine,repetă plin de încredere încontinuu chinezul,de parcă se antrena în vorbire romînească.
--Unde e copilul meu? întrebă disperată Mariana.E băiat sau fată.?Spune,te implor,pentru Dumnezeu...
-- Nu te căzni, minți Lusin,ghicind în ochii ei o tristețe lugubră... Ai născut adulterin mort...
Pe peronul aglomerat trenul porni spre o periferie a Europei.Era zi senină, cu mult soare .Tristețea, însă,era vădită printre unii care petreceau trenul. La un colț de peron, se adunase alt pîlc de oameni în vîrstă deja,după toate semnele rătăciți prin părțile locului.Cercau să se bucure că în ajunul sărbătorii dar privirile lor demascau mai mult o stare a vremii de război...Spre marea surprindere a Marianei, oamenii , după ce mai închinară cîte-un păhăruț de grappa,se cuprinse la braț, începură să improvizeze o horă și vocea lor plină de nostalgie cutremura peronul:
“ Cu străini am stat la masă
și cu ei am ospătat,
Dar gîndindu-ne acasă,
Multe lacrimi am vărsat.
Este-o vatră strămoșască
și-o căsuță dedesubt...
Ea e casa părintească
Unde laptele am supt...”
Un frigușor zăbovit pe crengile copacilor pișca de obraji.Printre lume ici colo mai erau cîte un pîlc de polițiști,îmbrăcați de sărbătoare. Unul dintre ei, văzînd-o la fereastra vagonului îi zîmbi, dîndu-i militărește onorul... Cu fiece clipă în care trenul se îndepărta de acel oraș în sufletul Marianei prindea să vîjîe vîntul ,începeau să i se întunece privirile...
La sfîrșitul mileniului ea trecea prin viață cu un vînt îmbătrînit rămas parcă în urma destinului nemaifiind în stare să mîne frigurile ,s-adune din nou florile înmiresmate pe cîmpii... Cînd avea să aibă loc împrospătarea lui nu putea ști nimeni, niici chiar bunul Dumnezeu.Pentru ea îmbătrînise vîntul...îmbătrînește vîntul?..
Drumul șerpuia printre munții Dalmației,părînd nesfîrșit de trist.în calea ei nu era nici o speranță care să-i fi surîs .Undeva, în această lume plină de rele, de cîteva zile se dezlănțuia vocea stridentă a unui prunc,care căuta disperat ugerele mamei lui, pe care nu le va simți niciodată...

în loc de epilog

Mariana n-a vrut să ierte... Pe Alexei l-a revăzut după doi ani, în restaurantul “Beluno”.Ea devenise gestionara unei frizerii și își procurase o garsonieră în centrul orașului. El se făcu și mai bogat,cu priviri autoritare o urmărea arogant, chiar cinic.Era înarmat cu pistol,pe care, demonstrativ îl purta la șold ca polițiștii.
--Dorești să mai faci un trafic? o întrebă dînsul.De-acuma taxa incubatoruluie mare.Cu mult mai mare...
--Cunoști unde-i copilul meu? E băiat,fată?..
--Aruncă tîmpeniile din cap și chibzuiește cum să faci parale,fato! o ținti el cu privirile. Te-am întrebat: dorești să faci un ban?.. Nu mă afectează sentimentele...
-- Cu cine să-l doresc?
-- Măcar și cu mine.
-- Iar cu tine? îi tremură vocea Marianei.
--Oare nu ți-ar fi plăcut să mai faci odată sex?
--”Sex” e un cuvînt urît... Oare între noi n-a fost dragoste...
-- Dragostea,precum a spus-o cineva, e un bulhac de spermă...Hai, să ne grăbim ... Mîine plec ...Afacerea continuă.
-- îndeplinește-mi dorința..Ultima pe care o pot avea față de tine... Vreau să fac dragoste, la pădure, în amurg de seară... Doar sunt o fire credulă,romantică...
Ochii ei sclipiră gingaș, apoi indulgenți.Alexei se cutremură parcă de frumusețea ei.Răsuci cheile de la mașină în jurul degetului, o mai măsură odată din cap pînă-n picioare ca pe o victimă ușor dobîndită și...căzu de-acord.
-- Prefer și eu romantică uneori, zise el.Mergem la Vadul lui Vodă, apoi , peste trei-patru luni vii în Italia...Este o comandă extrem de favorabilă din partea unor proprietari ale minelor de briliante dinRepublica Sud Africană...
Mariana vroia să aibă de la el un copil...Au mers împreună în pădurea de la Vadul lui Vodă...Peste iarba mătăsoasă a mijlocului de vară el a iubit-o cu patimă și extaz... Cum numai s-a îmbrăcat să plece, Mariana, neobservat scoase revolverul lui din sacou și descărcă două focuri în tîmplele lui... Cu speranța, că totuși ea va deveni mamă,a îngropat cadavru în rîpa din preajmă și,se întoarse la Chișinău...
Chișinău, noiembrie 2000

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!