… imi aduc aminte cand ne tineam de mana si masuram timpul cu trupurile. Ne asezam in soare pentru fiecare ora si alergam pana-n noapte. Nici acum nu stiu daca o ajungeam din urma sau daca se ascundea in noi si astepta sa ne inmultim iubirile in umbra ei… isi lovesc zborul de mine si-mi amortesc temerile. Daca ai fi aici!
Un lift, ar trebui sa fie un lift sau un tunel care sa ma poarte spre tine. Incep sa cred ca dincolo de toate esti tu. Undeva in inima muntelui asta sau poate dincolo de el, respirarile tale amplifica aceasta presimtire. Traiesti…

Îi cresc brate, le sprijina de pamant, apoi impinge sfaramand linistea pe care o gasisem atat de obositoare. Se ridica cat un antebrat dupa care se opreste sa-si odihneasca chinurile. Este singurul drum spre inainte si incep sa gandesc repede ce am de facut. Impulsurile care nu au apucat sa-mi stimuleze neuronii. ma rostogolesc spre necunoscut Trebuie sa trec dincolo.

La inceput am vazut doar un semn ca un fluture tatuat pe umarul unei statui pe jumatate distruse.
Realizez ca pe acolo trecuse odata constiinta mea, atunci cand imi certam mama si poate ca-i uram atitudinea pe care o avea fata de mine. Era un fel de inceput al unui drum pe care aveam sa-l parcurg intru iertare.
Ma incearca amintiri si n-am timp sa le ating. Aripile fluturelui se desprind arzand de pe piatra, mi se lipesc de piele, ma patrund, il simt cum arde in mine si-mi sterge toate pacatele pana la ultimul.

Dincolo era doar o lumina, o lumina si un fluture, apoi nimic.

Ma trezesc in acelasi loc parca privesc dintr-o dimensiune in alta. Se desprinde viata din culori si abstract. Sunt intr-un vis unde zanele au trecut doar bune prin genele mele si-mi parasesc temerile copilariei.

Alerg printre tuburi sparte de acuarela care se imprastie haotic peste panza pamantului ca intr-un tablou de picasso. Cu talpile desenez flori si pasari imi zboara din miscarea bratelor. Ma gandesc la un salcam care sa-mi cada suvite din par si sa-l impletesc cu ganduri pentru tine.
Departe de misterul culorilor se aude un cantec. Sa fie... imi asez grabit mersul pe drumul dintre pensulele castani si-l las pe orbul din mine sa ma poarte spre faptura ascunsa in pastel.