Pe satelitul Galalaia exista un crocodil periculos numit Toto. Era atât de periculos încât pe acest satelit s-a instituit starea de urgență. Toate oficialitățile au ieșit la pândă cu pistoale și instrumente sofisticate pentru prinderea lui Toto. Acesta numai într-o săptămâna a lăsat o locuitoare fără o mână, pe altul fără un picior, iar o tănăra care se aventurase-n mare, dispăruse fără urmă, nemaifiind găsită. Toto avea un fiu pe nume Moro pe care încerca să-l inițieze în tainele acestei meserii lăsată de la tatal lui care la randul său fusese un mare ucigaș pe satelitul Galalaia. El îi spunea fiului său:
-Ascultă dragă la mine, tu să ai în minte totul clar, cruzimea să o porți-n tine și de toate cele să ai habar. Luptă azi doar pentru tine, mâine nu se știe ce este. Eu te învăț numai de bine căci în viață dai multe teste. Să fii rău și fără milă, sfatul meu acesta este. De oameni îmi este silă, asta-ți dau acum de veste.
Micuțul crocodil Moro spuse tatalui său care se uita mânios la el:
-Tu ești mare și ai putere, eu sunt doar un pricăjit. Nu pot să-mi dau deloc aere, sunt prea mic și obosit. Sunt al tău fiu dar sunt milos. Nu suport să văd durere, nu cred că pot să îți fiu folos, viața asta rău mă sperie Aș mânca mai bine pește, oamenii au gust amar. Toată viața-i o poveste care nu are hotar.
Auzind ce spune puiul lui cel mic Toto strigă la el:
-Puii ascultă de părinți, asta este-n viață rostul.
Noi nu suntem niște sfinți, nu mai face acum pe prostul. Eu sunt rău și trebuie să știi că tot ce-ți spun este un fleac. O fiară-n viață poți deveni, însă nesupunera nu-mi este pe plac. Nu mă sperie pe mine o adunare de idioți. Chiar de nu miroase a bine, praf am să-i fac acum pe toți.
Puiul Moro se rugă de tatăl său:
-Avem timp să o zbughim, mai gândește că nu e bine. Departe trebuie să fim, târziu nu va fi nici mâine. Tragedia este că nu vezi, cruzimea ți-a răpit rațiunea. Mai ai puțin și delirezi, ai să vezi acum minunea.
Peste câteva secunde cand ieși cu botul din apă, crocodilul Toto fu împușcat direct-n gură de polițistul Ponta.Puiul Toto după ce asistase la toată această scenă oribilă, se hotărâ să părăsească zona, supărat că nu fusese înțeles de tatal său. El spuse amărât:
-În viață părinții de greșesc, este vina lor și atât. Acum degeaba mai povestesc, soarta lui a avut final urăt. Este acum poate poșetă, s-ar putea curea, pantof. Viață lui a fost sărită, nu pot să zic nici măcar un...offf.