Iunie 2003


MÃGARII E DEȘTEPÞI


Cine nu a auzit de cântăreții din Bremen? O orchestră alcătuită dintr-un cocoș, o purcică, un măgar, o gâscă și alte orătănii, nu e la îndemâna oricui!
Au trecut sute de ani și nimeni nu s-a încumetat să repete experiența.
Trăia însă în România un măgar cu totul ieșit din comun. El dorea și fusese programat încă de la naștere să devină CINEVA. Ursitoarele i-au prezis o strălucită carieră.
Nici nu apucase bine să învețe i ha-ha și-o măgăriță destul de coaptă, l-a luat sub copita ei ocrotitoare. Măgărușul era lăudat, răsfățat, impins în față pentru a intra în conștiința ălora mulți. Lumea nu se sinchisea de i ha-haurile sale, nici când afișe mari împănzeau cele mai obscure locuri. Presa promptă, îi dedica articole elogioase mai ales când se întorcea de la studiile și turneele din străinătate.
Cum cei din breaslă nu se mai opreau din laude, câștigase tot felul de premii la concursurile dintre măgari, fumul i s-a urcat la cap și mai ales în urechile sale muzicale.
Nu se mai mulțumea ca membru în orchestra măgarilor, nici ca profesor emerit în ale măgăriei.
Voia să fie Solist! Nu între măgari, acolo era bine cunoscut. Se dorea solist printre cai! Și-a hotărât să participe la concursurile cabaline, nu de alergat ca să vadă lumea cine e câștigătorul, ci la întreceri muzicale!
Ca orice concurs și acesta trebuia pregătit în culise. Juriul era compus din măgari cu vechi ștate în ale măgăriei, iar pentru ochii lumii avea în componență un cal și chiar un ... bou, bucuros că e și el băgat în seamă.
Celebrul nostru măgar, în dorința de a fi original, s-a cuplat cu o purcică și-au făcut un duet de zile mari i ha ha, gro, gro, gro ... guiț, guiț, se desfășurau repetițiile în vederea evenimentului. Cum s-ar zice, voiau să rupă gura târgului.
Iată că a sosit și ziua mult așteptată!
Pregătirile fuseseră intense. Mediatizarea pe măsură.
Măgarii bătrâni avuseseră grijă să-i programeze pe cei doi cu un recital chiar la deschiderea concursului. Numai că, în momentul cu pricina ... cârlanii din sală, râdeau, pardon nechezau să se spargă... Pasămi-te, se umanizaseră și se comportau firesc ... Așteptase măgarul să fie chemat la rampă, ovaționat, și-n loc de asta era aplaudat din jenă. El și purcica muzicantă făceau tot mai multe mătănii în fața publicului, cerșind aplauzele. Puțin a lipsit să nu fie fluierat, că dumnealui, ca orice măgar încăpățânt, nu se lăsa dus.
În sfârșit, a intrat în scenă calu', ăla din juriu. Nările îi fremătau, coama o avea în vânt, copitele ... când scurmau scena, când valsau. La nechezatul său de armăsar pur sânge, sala era în delir. A fost chemat la rampă de mai multe ori.
Credeți că după acest succes a câștigat notorietate?!
Măgarul nostru, ăla despre care vorbim, era programat să fie primul doar cu o condiție, să se prezinte! Om de lume, amabil și zâmbitor, l-a felicitat însă pe cal spunându-i că este un concurent redutabil, dar mai are de exersat la ținuta scenică. A jurat însă în taină să nu-i ierte afrontul de a fi mai aplaudat ca El.
Binențeles și de această dată, presa a fost părtașă la succesul măgarului fenomen, primul pe Mapamond. Despre interpretarea calului nici-un cuvânt .
Laudele nu-i erau însă de ajuns. Voia ovații la scenă deschisă. S-a tot gândit și-ntr-un moment de inspirație genială, s-a combinat cu o iapă. Din dragostea lor nebună pentru muzică, a ieșit o ... zebră.
Nici de data asta presa nu a stat de o parte. Boi și viței vestiți, unii chiar cu doctorate în muzică, au lăudat succesul zebrei muzicale. Doar ăia mulți și proști murmurau în surdină când îl vedeau scălămbăindu-se pe scenă: Doamne, ăsta nu e nici cal, nici măgar, ce-o fi?!
Cum nu știți, e Maestru !



P.S. POATE VÃ ÎNTREBAÞI cine este măgarul fenomen? Căutați-l în jurul dumneavoastră și-o să-l găsiți multiplicat în tot felul de funcții.



Nicolae Aurelian Diaconescu