Împuțită treabă.
Ne-am chinuit ani de zile prin școli și facultăți, tocindu-ne coatele și creierii. De ce !? Nimeni nu mai are nevoie de noi, au nevoie de agenți de vânzări, de vânzători, vânzolitori și vânduți. Să-i luăm pe rând :

Trebuie să recunosc, să știi și să poți vinde ceva, când nimeni nu mai are bani, e categoric o artă, aș numi-o : supremația îmbârligătoriei în fața prostelii de drept comun. Ministerul Învațământului ar trebui să ia serios în considerare înființarea Facultații de Îmbârligătorie, privată bineînțeles, să mai ciupească șmecherii și de-aici niște coconei, nu de alta, da' odată cu primirea în UE, s-ar putea să rămână singura facultate recunoscută. Examenul de admitere ar trebui să fie ceva de tipul :
" Nu-i așa că nu vrei să mori de foame ? "
Răspunsuri :
A. Da . Admis
B. Nu știu. Admis
C. Nu. Mai ai dreptul la două încercări.
Odată examenul luat, cu diplomă cu tot : "agent de vânzări", ți se dă o pereche de bocanci rezistenți, eventual o bască, sau pentru șefii de promoție o tricicletă cu un coș și, fuguța pe teren, nu cumva să rămâi în urmă, că dai restanța la butoiul din fața blocului.

Vânzătorii.
E...aici e cu totul altă chestie. Vânzătorul este un absolvit de orice vină. Handicapul de a nu vinde nimic, compensatoriu pentru sistemul bancar românesc, complexat în fața monumentelor acumulate de prostie, dar nu în bănci, ci în legislativ, face notă concordantă cu mormanele stupide de bani inutili din BNR, protejând astfel șleahta hoților dintâi, în fața micilor întreprinzători, ca o potențială concurență ce nu-și are rostul : păi, cine e tâmpit să-și dea la gioale singur? În plus, s-ar subția teribil numărul viitorilor sclavi, iar Spartacus n-a fost român niciodată.

Vânduții, (cei care acceptă orice fel de compromis pentru a căpăta avantaj), într-un fel, sunt un gard de protecție al parveniților, privilegiați bineînțeles. Munca lor, deloc ușoară, e să-i pupe-n cur toată ziua pe boși, căpătând astfel primele resturi de la ospăț, hrănind astfel cordonul ombilical și subombilical al orgoliului la nivel înalt, fără de care, tot la nivelul ăla, n-ar mai rămâne nimic.
Sunt absolut necesari : un fel de condiție necesară și suficientă ca totul să meargă șontorog, iar sistemul, evolutiv de altfel, către sinistru, să fie funcțional.

Vânzolitorii sunt ăia care nu fac nimic...că nu le place, dar, paradoxal, sunt la fel de necesari : un fel de viitor. Sigur o să se-ntrebe cineva : "ce-are mă ăsta ? e tâmpit ? "
Răspuns :
"DA"
...am luat examenul la facultate : sunt un nou agent de vânzări :
vând tâmpenie.