Deci, să vă spun de la început. Nu am nici o ciornă și diacriticele mă omoară cu zile. Sper să îmi pot continua depănarea amintirilor fără să dau apă la șoareci, căci atunci adio, mai râd de mine și prietenii mei , copiii. Și cum vă povesteam... mi-a venit în vara aceea un dor de copilăria mea, ca aveam zilnic dureri de cap, dureri de gând...da mă dureau amintirile.. nu vi s-a întâmplat? Mie , da.

Am zburat iar...Deci, mi-am luat inima in dinți și am început să bat la ușile redacției unui ziar local(unde lucra și o fată dragă mie, Valentina-o sărut în gând cu drag
pe ea și pe fetița ei, atât),ale televiziunilor locale, dar mai ales la un post de radio unde spuneam eu că am prieteni.... și întradevar aveam. Dragii mei, nu vroiam decât să transmit un mesaj, o urare copiilor in ziua de 1 Iunie .... Nimic altceva... Nu am reușit... M-am mulțumit doar cu un mesaj transmis la radio, așa îmi amintesc... Poate ca m-au auzit, poate nu, cine mai știe. La ziar mi-au cerut bani, și se pare că ma apropiam de fundul sacului... așa că am renunțat.
Iar, sună... o vecină... trebuie să plec.
Pentru toți care m-ați urmărit pâna acum, și poate nu mai reveniți, va fac urarea mea...și nu de final sper.
Fie ca ziua de 1 Iunie 2009, să vă găsească sanatoși, voinici și mai ales voioși, fericiți, să aveți parte de dragostea celor ce vă înconjoară...să fiți cuminți, să ascultați de părinți și sa nu uitați, că aici la noi , pe plai românesc sunt oameni mulți care vă iubesc și lupta din răsputeri să vă facă copilaria, cât mai minunată, pentru ca voi , peste ani... s ă va aduceți aminte cu drag de anii copilăriei. Vă îmbrățișez cu gandurile mele...și vă promit că veți fi mândri de mine, așa cum sunt și copiii mei acum, ... și mai ales mulțumiți să știți, că tot timpul, cineva veghează asupra voastră. Aveți grijă copiii mei, avem nevoie de voi...fară voi, viața nu mai are nici un rost.
La Mulți Ani fericiți !