1.-Intrarea în municipiul Arad
Încă mă-ntreb, mi-ești soră
Sau vreun frate
De atâtea ori eu am intrat
Pe-a tale porți cetate.
Lângă-al tău nume
Scris în granit cu roșu
Am spus de fiecare dată
Ce-i al meu e al nostru.

2.-Prima impresie(liniile de tramvai, fetele de pe stg. și barbatii de pe dr.)
A firelor și-a sinelor
Repet defectă simetrie
Cât și a oamenilor
Simplitate și mărinimie
Au fost ca două cuie
Ce-au ținut speranța vie
Unul pentru nebun
Și altul pentru nebunie.

3.-Starea mea interioară( lupta din lumea nevăzută)
Până să înțeleg
Că tot ce-a fost
Insistă să mai fie
Credința, Nădejdea, Dragostea
Au fost motiv și temelie
Prin Duhul Sfânt
Să scriu încă o poezie.

4.-Podul dinspre Timișoara
Aflatam ce n-am vrut
Pe valea podului de fier subțire
Cu roșu îmbrăcat; mereu
Grăbit să nu-ntârzie.

5.-Stadion U.T.A.
Flori obosite, verzi și poate-o viață,
Numai ca să fie.
Am întâlnit pe-ale Bătrânei Doamne
Străzi și poală străvezie.

6.-Gara Arad și loverii ei
Iubirea știu s-apară nu-ntârzie
E ca un ceas sau tren în gară mărturie
Iar porumbeii ce trăiesc în dânsa
Ei modestă colivie..
Se răstignesc dorind să-ncalce
Regula prescrisă mie:
"Iubirea cere mai înainte
De urcare-n tren sfințire".

7.-Strada și locuința mătușii mele
Strădaniei mele de-a umplea
Propriile-mi pustiite urme
Ca înțeleptul Solomon
Mi-am scris 6.4 e indicativ pe frunte
I-aduc aminte celui care încă vine
De ce-și așterne patul
Dacă ochii nu-și închide.

8.-Slavă lui Dumnezeu pentru toate și pentru dragostea Sa
E Dumnezeu ce face toate astea
Sau eu, mă-ntreb chiar cine sunt.
Îmi regăsesc în timp și praf portretul,
Un chip de lut cu dinți de fier,
Și la doi pași rindeaua pielii mele
Lamele ce m-au șlefuit la greu,
Să pot să mai privesc la cer.
Și eu adorm cu dor de ele..
Privesc, zâmbesc, visez, oftez
Trăiește-n mine El
Veșnicul iubitor și creator de stele
Eu sunt un om ca mine și ca tine
Din ieri am învățat o lecție cel mai bine
Ale nebunului cuvinte puse-n rime
Sunt relevante și astăzi:
"Vreme trece, vreme vine".