poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-16 | |
Ne place mătasea să o atingem să îi simțim delicatețea să o admirăm; îi prețuim calitatea, căldura, afinitatea ei. Îi distingem culorile calde și o îmbrăcăm cu eleganță, dar mai departe despre proveniența ei, rolul și sacrificiile care s-au făcut pentru dezvoltare? Ar fi multe de spus dar istoria are cursul ei firesc și o face cel mai bine.
Cu mult timp în urmă, elevii participau È™i ei cu mic cu mare la creÈ™terea viermilor de mătase, È™coala fiind foarte activă în timpul orelor libere de practică cu această temă, iar copiii erau încântaÈ›i li se părea o joacă strângerea frunzelor de dud. Viermii au un apetit foarte ridicat, mănâncă foarte mult È™i de aceea hrana lor consistentă trebuie asigurată la timp, să fie mereu proaspătă. De aici începe È™i povestea noastră, o fabulă ce este legată de aceeaÈ™i temă. Dintr-unul din aceste cluburi făcea parte È™i Răzvan, autorul în persoană care a avut ocazia să o cunoscă în mod personal. Era un elev foarte devotat, inteligent, respectuos È™i foarte atent cu cei din jur. Nu lipsea niciodată de la orele de activități, indiferent de genul lor. ÃŽi plăcea mai ales să culeagă frunze de dud, să se cocoaÈ›e sus, cât mai sus unde frunzele erau mai mari È™i frumoase, acolo unde nu toÈ›i cutezătorii se urcau. Era foarte apreciat de toÈ›i È™i îndrăgit până la culme. Nu se dădea în lături de la nimic È™i după ce își termina norma îi ajuta È™i pe alÈ›ii, pe cei care rămâneau în urmă, aÈ™a-ziÈ™ii codaÈ™i aÈ™a se numeau. ÃŽntr-una din zile când era cocoÈ›at în vârful copacului, sub coroana umbroasă ce-l ascundea de razele soarelui dar È™i de privirile celorlalÈ›i colegi care nu îndrăzneau să se urce aÈ™a de sus, mai ales că acesta era un dud înalt cu crengile ridicate de la pământ, el fiind singurul în stare să se urce auzii un fâșâit aproape de locul unde se afla, ca apoi cineva să-l cheme pe nume. - Bună Răzvan ce faci? - Bine, îi răspunse el cam mirat! - Am auzit vorbindu-se de tine; eÈ™ti un elev minunat! - MulÈ›umesc, dar tu cine eÈ™ti? Și atunci își făcu apariÈ›ia mai de aproape un vierme mare de mătase, auriu È™i cu ripioare aproape invizibile iar pe cap avea o coroniță ca de principesă. Nu mai văzuse vierme aÈ™a de mare, frumos È™i strălucitor de-È›i lua ochii È™i altceva nu. - Sunt eu, Omidè regina viermilor de mătase, îi răspunse apropiindu-se de el. - ÃŽncântat să te cunosc, nu È™tiam că viermii de mătase au o regină! - Cândva am avut È™i un rege, dar el s-a sacrificat în viaÈ›a de fluture, căutând un loc adaptat speciei noastre. - Interesant, poÈ›i să-mi spui te rog povestea voastră, asta dacă-È›i face plăcere bineînÈ›eles. - Cum să nu, uite pentru că îndotdeauna ai fost un drăguÈ› o să cunoÈ™ti o parte din istoria noastră. Au fost odată de demult, în trecutul îndepărtat doi călugări ce trăiau într-o pădure întinsă din imensul imperiu al Persiei. Erau încântaÈ›i de natură È™i o iubeau ca atare. CunoÈ™teau bine locul È™i erau fascinaÈ›i de tot ceea ce îi înconjurau. ÃŽntr-una din zile, pe când colindau aÈ™a prin pădure atenÈ›i la fiecare detaliu au descoperit sub umbra unui copac doi fluturi mari È™i frumoÈ™i strălucind de culoare. S-au apropiat È™i au luat fiecare dintre ei câte unul în palmă inspectând cu grijă fizionomia fiecăruia. Din păcate nu mai miÈ™cau, zăcând inerÈ›i în propria înfățiÈ™are. AtraÈ™i de aspectul plăcut È™i formele interesante, culorile vi È™i emblema împărătească ce avea fiecare s-au gândit că poate aÈ™a le-a fost sortit să descopere frumoasele zburătoare. ÃŽnainte să plece de la locul respectiv, având o oarecare bănuială au căutat mai bine peste tot să nu le scape ceva din greÈ™eală. Afară era frig, ploase intens È™i umezeala intra peste tot în profunzime. După ce au căutat bine pe jos s-au urcat È™i în pom să controleze mai bine. S-au uitat printre ramuri, în cuiburi de păsărele, în scorburile copacului, printre frunzele mari È™i lejere, căutând o zi întreagă. Se lăsa înserarea, dar ei tot nu vroiau să renunÈ›e, ca È™i când cineva i-ar fi împins de la spate să caute, să caute mai departe. ÃŽntr-un sfărÈ™it, când se pierdu-se aproape orice speranță au găsit sub o frunză două gogoÈ™i de mătase. Le-au luat cu ei, alături de fluturi È™i înainte de a pleca au lăsat un semn mare pe tulpina copacului. Dar nu s-au întors cu mâna goală, adunând fiecare mai multe frunze în poală. ÃŽnapoi spre casă, au lăsat mai multe semne de recunoaÈ™tere pentru a nu pierde urma acelui copac. AjunÈ™i la locul cu pricina au păstrat fluturii în două casete cu geam de sticlă È™i gogoÈ™ile le-au pus sus într-un loc uscat, lăsându-le lipite de aceeaÈ™i frunză cum le-au găsit. ÃŽntre timp din ouă au ieÈ™it doi viermiÈ™ori ce mîncau cu poftă din propria frunză. Călugării erau mulÈ›umiÈ›i È™i se bucurau pe această cale de salvarea necuvântătoarelor fiinÈ›e. Dar pe timp ce creÈ™teau viermii se făceau mai mari È™i mâncau mult mai mult aÈ™a că ei au trebuit să se întoarcă la copac să culeagă alte frunze. Mare le-a fost mirarea când au descoperit pomul pe care îl semnaseră înainte. Acum nu avea numai frunze erau È™i fructe mici È™i dulci foarte gustoase. I-au pus numele dud, un cuvânt dulce. Odată cu timpul viermii s-au transformat în fluturi, lăsând să cadă multe ouă din care au ieÈ™it alÈ›i viermiÈ™ori, multiplicându-se repede. Călugării au descoperit È™i folosinÈ›a acelor gogoÈ™i de mătase È™i au început să investească foarte mult în această lucrare. Au trebuit să caute alÈ›i pomi deoarece nu le puteau asigura hrana necesară. Au prelucrat mătasea dându-i cât mai multe forme È™i culori, vânzând o bună parte din ele. Le mergea bine È™i È›ineau totul în secret. Găsiseră È™i alÈ›i pomi aproape, o livadă la marginea pădurii È™i afacerea lor se extindea pe zi ce trece. Au trecut ani buni È™i de acest secret nu mai È™tia nimeni iar mătasea devenise foarte căutată de toÈ›i È™i negustorii aveau un profit bun de pe urma ei, întrebându-se fiecare de provenienÈ›a sa. AÈ™a se întâmplă că într-una din zile pe când se apropiau de livada cu duzi de la marginea pădurii, atenÈ›ia le-a fost atrasă de o mulÈ›ime de oameni ce se miÈ™cau pe acolo. S-au grăbit să vadă despre ce e vorba. Erau într-adevăr tăietorii de lemne È™i trebuiau să defriÈ™eze o parte din pădure. Călugării au început să se roage să le lase măcar livada spunându-le că ei trăiau acolo È™i se hrăneau cu acele fructe mici È™i dulci, dar degeaba ce te-ai găsit nu era nici vorbă de schimbarea deciziei, ordinul venea chiar de la împărat. Văzând că nu-i chip s-o scoată la capăt s-au dus repede cu daruri scumpe la-mpărat. Au luat cu ei cele mai frumoase lucruri ca să încerce să-l înduplece dar nici pe această cale nu le-a fost prea uÈ™or. Și împăratul devenise din ce în ce mai suspicios. Nu au reuÈ™it în nici un fel să-l păcălească cu fructele È™i au fost nevoiÈ›i să spună adevărul. Ascultând povestirile celor doi, împăratul s-a luminat la față È™i a devenit din ce în ce mai interesat de situaÈ›ie. ÃŽn cele din urmă a ajuns la un comun acord cu ei ca să primească È™i el o parte din afacere. Au trebuit să coopereze nu aveau încotr-o, dacă nu, s-ar fi pierdut totul pe apa Sâmbetii. Astfel împăratul, după ce primii partea sa dăduse o lege ca nimeni să nu se atingă vreodată de acei copaci È™i renunță la tăierea din livadă. Mai târziu a plantat È™i el alte livezi aproape de castel, aÈ™a că afacerea s-a întins încet, încet în lumea întreagă. ToÈ›i erau încântaÈ›i È™i participau cât mai mulÈ›i la întreÈ›inerea ei. Cu timpul lumea se schimba, dar afacerea rămânea mereu în picioare. ÃŽn felul acesta au început să participe È™i copiii, apoi elevii È™i cu toÈ›ii să contribuie la realizarea ei. AÈ™a m-am născut È™i eu È™i au trecut de atunci generaÈ›ii È™i generaÈ›ii, ani în care comerÈ›ul cu mătase a avut o mare dezvoltare, China devenind unul dintre cei mai mari crescători ai viermilor de mătase. ÃŽntotdeauna este bine să ai un rol în viață; cu cât el este mai important, cu atât tu vei fi mai bine păzit. ÃŽntre timp liniÈ™tea i-a fost atrasă de cineva care se apropia de copac strigându-l pe nume. - Răzvaaan, Răzvaan, Răzvan? - Da sunt aici, răspunse el! - PregăteÈ™te-te că trebuie să mergem. - Da o să vin, am auzit. Dar când se-ntoarse, Omidè dispăruse fără urmă; nu a avut timp nici măcar să-È™i ia la revedere sau să-i mulÈ›umească. Dar dacă a fost un vis, încă nu-i venea să creadă de ceea ce se întâmplase! Dându-È™i seama că e în întârziere, se grăbii să umple punga cu frunze ca să nu se-ntoarcă cu mâna goală. Mai târziu în mijlocul colegilor le povestii tuturor de cele întâmplate; dar nimeni nu-l credea, râdeau cu toÈ›ii pe spate. Fiecare lucru are un început È™i ca început trebuie să existe o poveste, de aceea poveÈ™tile sunt frumoase. CitiÈ›i-le sau ascultaÈ›i-le cu plăcere, sigur or să vă placă! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate