poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1419 .



Drumuri in memorie
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Phantasmagoras ]

2009-05-11  |     | 



Drumuri în memorie

Trestia sună bătută de lună,
Apa clipește din solzi de pește,
Floarea limpede de nufăr ațipește...

Despletite tristeți din gânduri care nu și-au aflat niciodată cuvânt.
Salcia nu plânge, suspină numai viu și mărunt, în timp ce seve cosmice îi încrețesc frunza și îi înnoadă crengile cu panglici de pământ, cer și ape. Pioasa nehotărâtă vrea să se închine deopotrivă cerului și pământului. Proiecție verticală a firului geamăn de apă, ea ne adună sperața și sfiala și le dă glas în freamăt și șoaptă. Iubire și nedumerire - echivalentul vegetal al Ofeliei, în nenumita tragedie, a cărei scenă e universul, iar premieră în fiecare zi.
Din zborul cuvântului au rămas numai pene de tuș. Și cartea pe care o citeai, pe când o scriai pagină cu pagină, s-a terminat, nu mai există de loc. Pulberi risipite, scuturate din nori și din flori. Aiureli poleite și legate la ochi cu basmale de fluturi.
Strigătul trestiei dintre ape, chemare la uitare. Pulsația neistovită a inimii lacustre a vâslelor, conștiința de sine a timpului surprinsă în efemerul unei clipe, de orologiile de porțelan ale nuferilor. Alunecare din clipă în clipă în eternitate. Identitatea pierdută la granița dintre cer și ape, unde nu-ți cere nimeni pașaport. Trecere liberă pentru toate iluziile: aici totul se poate.
Simți pământul viu și fraged sub tălpi și respirația lui la unison cu a ta. Plămadă de lut, te însoțești cu apa și cerul și uiți până și frica de moarte. Ești pasărea Phoenix, cu trup de cristal și pene de curcubeu - ai să te mistui, și ai să renaști mereu.
În fruntea-ți asfințesc stele și, fără să știi, începi marea căutare, neistovita alunecare spre mare. O presimți ca pe o bucurie. Te rostogolești către ea, și ești mereu mai rotundă, mai netedă și mai mică- cât o lacrimă, cât o speranță, cât o mărgică. Te-așteaptă poarta unei scoici, la care ai să bați, trezindu-ți strămoșii demult morți.


îă

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!