E trecut de miezul noptii. Nu ca as fi auzit cucosii...ce, ei sunt nebuni ca mine, sa iasa in ger pe o asa vreme? Zapada sticleste in lumina chioara a becurilor de pe strada...scartaitul pasilor mei aduc ecou de departe, tot am impresia , ca in spatele meu e cineva...ma uit cu grija, nimeni pe strada, doar cativa catei ...nu au treaba cu mine...nu par interesanta... Grija asta o am de cateva zile, mi-a provocat-o Andrei si cu greu am sa ma dezbar de ea. Doamne...cat sunt de nepoliticoasa si mai spun ca sunt oraseanca...sa ma prezint: sunt Marina. Am 23 de ani, inaltuta precum o trestie (cum ar spune scriitorii ), plete blonde ce in valuri curg, ochi albastii-verzui de copil vesnic mirat...doamne, dar bine mai arat !!!
Andrei este colegul meu de servici, amandoi lucram pe cate un punct termic , avem program de exterminare: terminam ziua la 12 noaptea si incepem din nou la 4...lagar of Botosani. El are prostul obicei sa ma sperie pe drum, avem acelasi traseu spre casa si-mi face o multime de surprize...impins de cel cu cornite, e adevarat. Astazi, m-am hotarat, am sa ma razbun. Sa nu se mai spuna despre blonde ca nu poseda decat fizic, eu am si neuroni...cati... ramane de vazut.
Ma ascund in scara unui bloc si ma inarmez cu rabdare , trebuie sa treaca pe aici...alt traseu nu are. Stiu si cum e imbracat, deci, nici-o problema. Zona pe care am ales-o e cam intunecata, dar numai buna pentru ce mi-am propus . Linistea noptii ma inconjoara, tot nimeni pe strada...nu, asta nu! Cateii nu au ce face decat sa vina unde m-am ascuns...ce vipere, vor sa ma demaste...or fi de la SRI ? Plecati, daca nu, jur pe ce am mai sfant ca va fac cunostinta cu Basescu...cred ca-l cunosc, fug cu coada-ntre picioare...tot e bun si omul asta la ceva...
Hopa...apare...sfantul Andrei...ma retrag in intuneric si-l las sa ma depaseasca, ies apoi tiptil , cu grija sa nu-mi auda pasii, si-i sar cu toata puterea in spate strangandu-l de gat. M-am razbunat! Intoarce capul spre mine...pentru o clipa raman blocata...asta cine mai este?? Un barbat cam de 35 de ani ma priveste putin speriat...sa fiu cinstita- citesc groaza pe fata lui...balbai niste scuze... tipul, or nu vrea , ori nu poate auzi, face stanga-mprejur si pleaca cu pasi repezi. Curios, are acelasi traseu ca si mine...cum e normal, ma indrept spre casa. Dupa cativa zeci de metrii, il vad cum intoarce capul, ma vede, sta o clipa...apoi se da startul si goana spre castigarea maratonului incepe...asta stie sa fuga...incep sa rad in hohote, nu ma pot abtine, parca am inebunit, insa grotescul situatiei ma amuza...tipul mareste sprintul...sigur , va iesi castigator. Fuge, urmarit de hohotele mele de ras cretin...oare ce-i in capul lui?...chiar nu i-am placut deloc?