Interviu cu un Dis-haker –I-
(schiță de roman SF)

Extras dintr-un articol apărut într-un ziar interstelar din data de: 67. patruped- anul 3112

Reporter : Ești cel mai temut dis-haker din câmpul de legi al Gildei. Sincer, am emoții să vorbesc cu unul ca tine. Suma pe care o primești pentru acest interviu este incredibilă, la fel riscului de fi detectat acum. E cea mai interesantă meserie posibilă! Cum a apărut această meserie și cum ai ajuns să o practici?

Dis-hakerul: Specia noastră, pentru că nu pot spune că este o meserie, a apărut pe nivelul doi al timpului. După ce s-a încheiat cu tehnologia nisipului și s-a ajuns la tehnologia apei situația părea că scapă de sub control. Tehnica vechilor hakeri, cei din antichitate, era deja transpusă în jocuri pentru copii între 6 și 10 ani. Era o joacă să prinzi un terminal liber într-o stație de metrou și să privești în direct o partidă de sex, petrecută în casa oricărui cetățean obișnuit care nu era atent cu computerul său și îl lasa doar nescos din priză.

Reporter: Au dispărut hakerii ?

Dis-hakerul: Nu chiar, încă mai sunt ici colo, prin cimitirele de aparatură veche sau prin vreun muzeu al tehnicii, reconstituind meticuloși programe. Programele erau acele relații de logică binară care transferau sau stocau informații. Azi chiar si termenul de informație este greu de explicat pentru cine nu a studiat atent istoria. Mă rog. Dar să revin la idee. Tehnica apei a abandonat complet purtătorul electric de informație și orice principiu vechi de comunicare dispăruse. Era necesară altă cale de a interveni în ceea ce era relația dintre oameni. Într-un sistem în care nu mai conta de loc modalitatea era necesară intruziunea în însuși idee. Tatăl acestei căi de a pătrunde a fost un filozof din secolul XXI, de pe primul nivel al timpului, pe numele său legendar ,,Dis,,. Tansfer acum timpului prin ceremonie atentă urarea sa, lasată nouă: ,,Ascunde-te în apă și fii chiar tu idee,,.

Reporter: De unde se știu aceste precepte?

Dis-hakerul: Pentru a deveni Dis-haker, după cum vezi s-a păstrat și vechea denumire inclusă în cea actuală, este necesară parcurgerea cărții inexistente ,,Dis,,. Ea nu a fost scrisă ca o carte anume ci sub forma unei singure cerințe. Adică o carte idee. Trebuie să urci un munte care nu există undeva anume dar a cărui idee poate să existe. Și după parcurgerea acestui drum necunoscut ți se deschide singură cartea de învățătură ,,Dis,,.

Reporter: Se cunoaște sensul acestui cuvânt?

Dis-hakerul: Nu se știe precis. Unele cercuri spun că vine de la cuvântul ,,discuție,, care însemna în limba veche, un fel de comunicare agitată între oameni prin pregătirea permanentă a unei stări latente de conflict.

Reporter: Și cum se proceda în antichitate?

Dis-hakerul: În Cartea prefacerilor,Yi King, scrisă cu aproape trei mii de ani înaintea secolului XXI, și căreia i se dă si astăzi crezare, conflictul era definit ca o atingere suprapusă a cerului cu apa. Dis-hakerul este omul scufundat în apă, de unde privește spre cer. Ascuns în apă acesta este una cu ideea din câmpul apei. Conflictul era atunci o formă rudimentară de a fi pentru majoritatea oamenilor. După trecera timpului pe nivelul doi, s-a schimbat tehnologia iar apa devenise operatorul complet de comunicare.

Reporter: În antichitate nu era posibilă o formă a acțiunii ,,Dis,,?

Dis-hakerul: Era una inconștientă. Pe ceea ce era atunci o rețea rudimentară, la nivel mondial, pe nume Internet, discuția în comun era o formă de a se transfera informația. Pe această rețea începuseră strămoșii vechilor hakerii să provoace găuri și pagube. Dar mai era și atunci o clasă de oameni care practicau un fel de dis-hakerat. Cei care pur și simplu intrau în ceea ce era o discuție pe un blog, adică un fel de câmp de legi folosit astăzi și provocau din motive similare hakerilor un fel de stricăciuni intelectuale.

Reporter: Și cum se proceda?

Dis-hakerul: Acele persoane erau cu totul dotate, la fel hakerilor, dar nu în tehnica computerelor ci într-o seamă de științe ce se studiau atunci. Era pentru ei o simplă plăcere să ruineze o discuție sinceră a mai multor participanți prin introducerea unei poziții a omului ascuns în apă. După reacția de conflict a țintelor, acești strămoși a dis-hakerilor forfecau prin erudiție, gramatică, filozofie și orice alte științe întregul auditoriu și îl reduceau la tăcere.

Reporterul: Scopul?

Dis-hakerul: Gratis! Aveau totuși o trăsătură comună care poate explica ceva. Lipsa creativității. Erudiția simplă, fără scop creativ, este o povară prea mare pentru orice om. Acești gladiatori intelectuali au început să atace Internetul, aflat abea în fașe.

Reporterul: Se pare că se simt niște sunete idei. Nu vă temeți de o detecție?

Dis-hakerul: Mă tem. Cei din apă se tem de cei din cer. Acum voi părăsi câmpul. Timpul a expirat !