Am ajuns la birou binedispusă, chiar dacă nu dormisem deloc. Sau poate totul a fost doar în vis?
Narcisa m-a întrebat dacă am vorbit cu Mihai. I-am confirmat.
"Și ce a zis?"
"Urmează să vedem ce va face. De acum are"tema" și are și"cauza" pe deasupra."
L-am sunat pe Mihai. Mai are câteva zile de liber în contul"ieșirii" la Santiago. Mi-a răspuns cu blândețe:
"Da, iubito!" și apoi a tăcut așteptând. Pe fundalul liniștii am deslușit niște sunete ciudate ce-mi sugerau acea muzică stranie a chinezilor.
"Unde ești?", am întrebat un pic temătoare.
"Mă ocup de Narcisa."
"Ești...la ea?" am întrebat intrigată și m-am surprins strecurând o undă de gelozie în glasul meu.
"Nu sunt la ea. Mă ocup pentru ea," mi-a răspuns apăsat, ca pentru o blondă.
"Ce se aude acolo?"
"Zborul unei rândunele pe cerul albastru".
Iar bate câmpii, mi-am zis. Mi-a rămas în gând nota de gelozie ce se strecurase în glasul meu, privitor la prietena mea.
"Nu poate fi adevarat că am avut o asemenea părere. Nu eu am gândit asta."
Diavolul mititel mi-a dat rapid replica:
"Dar și la...George te-ai gândit, e drep doar pentru o clipă, dar te-ai gândit ca la un bărbat "doiânunul"."
Am scuturat ușor din cap să-l gonesc pe "intrus".
Aproape de sfârșitul programului m-a sunat el.
"Mîine de dimineață Narcisa e acasă?"
"Da ", am răspuns reflex și am tăcut să primesc o explicație. Mihai tăcea. Mi-am călcat pe inimă să-l întreb:
"De ce mâine de dimineață?"
"Să ne ocupăm de sănătatea ei."
"Să ne ocupăm adică cine?" Apoi a continuat"Te rog, învoiește-te câteva ore, mâine de dimineață."
"Vii să mă iei?"
"Sigur, Scufiță Roșie. Eu sunt lupul cel rău și vin să te mai iau o dată".
"Ești purcel! Un mare purcel! Dar îmi place să aud ce spui!"
A închis. Juniorul dădea semne de viață din ce în ce mai intens. Am ajuns acasă, am mâncat, apoi am răvășit conținutul cutiei de scrisori:hotărârea de divorț,
facturi, o vedere de la Ioana. Am citit"certificatul meu de libertate":"Hotărâre...în ședința publică...
declară desfacută căsătoria..."
Nu știam dacă ar trebui să mă bucur sau nu. Erau niște ani din viața mea. Am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă dar mă încerca și o oarecare părere de rău.
Mihai mă privea atent.
"Ce este?", l-am întrebat.
"Nimic. Mă uitam la chipul tău și am văzut o mulțime de gânduri ..."
"Și?"
"Nimic deosebit. Mă întrebam cum ar trebui să reacționezi. Să te bucuri? Să te întristezi?".
Statutul de "fără soț" l-am avut atâta vreme, încât, în această clipă, acest act, mi se părea nerelevant, o simplă formalitate.
"Crezi că mai suporți încă unul?"
"Da! Zece ani nu sunt chiar mulți."
"Se vede că ai stat la taclale cu Sanda."
"Să înțeleg că mă ceri în căsătorie?"
"Dorești o "legalizare"."
"Ce femeie nu-și dorește?"
"Vrei să fii soția mea pentru următorii zece ani?"
"Mă mai gândesc. Acum te am la mână, adică în burtă."
S-a aplecat și de sub masă a luat o cutie înaltă și cam subțire.
"Ce ai acolo?"
"Un dar de nuntă!"
Mi-a întins pachetul. Eram emoționată. Niciodată nu reușeam să-i anticipez gesturile sau reacțiile.
Am desfăcut capacul și, sub el, deasupra unor materiale de umplutură, am găsit un plic cu destinatar:
"PENTRU VOI"
Am deschis plicul:
"Pentru-amândoi, când veți veni acasă,
Tăticul a adus în mâini și-n plasă
Hăinuțe, flori, bomboane, portocale
Și-o inimă ce n-are loc pe cale.
Azi am trei inimi, șase brațe
Pe amândoi spre cer să vă înalțe,
Am un picior în care sar desculț
Ca-n vremea pantalonilor mei scurți!"
Semnat:TATA.
Doamne, câtă bucurie în doar câteva rânduri!
"Te iubesc mult!", i-am zis înbujorată.
Am vrut să-l îmbrațișez dar el m-a oprit întrbându-mă:
"Într-un pachet așa mare, numai un plic?"
Femeia din mine a amânat îmbrățișările, iar pisica din mine m-a dus diect la conținutul pachetului.
Am descoperit o...statuetă...o compoziție ciudată.
La bază, acea coloană avea o reprezentare generoasă a soarelui, din care se ridica o columnă. La intervale egale, cele patru laturi erau întrerupte de câte un inel.Pe spațiul dintre inele erau reprezentate, în bazorelief, rând pe rând, în urcare, simbolurile zilelor săptămânii:LUNA, MARTE, MERCUR, JUPITER, VENUS,
SATURN, apoi ca o reluare:SOARELE și încă o dată toate simbolurile. Tot de jos, ușor depărtata de coloana propriuzisă, se ridica o liană sau un șarpe stilizat. Mișcarea unduitoare se încolăcea până în dreptul celui de-al doilea simbol al lunii. Acolo se întorcea și toată porțiunea dintre VENUS și LUNÃ era prinsă într-o unduire fără sfârșit, ca o reluare perpetuă. L-am privit mirată și l-am întrebat semnificația.
""Blonda" mea dragă, aceasta e reprezentarea acelei zile de vineri care nu se încheie niciodată."
Mi-a plăcut. Chiar nu m-am gândit că acele versuri pot fi transpuse "în spațiu".
Eram mută. Apoi mi-am zis:"nu-mi vor ajunge cei zece ani să-l descopăr."
Am simtit nevoia să mă "reculeg". Era prea multă emoție, prea multă "acțiune" în preajma lui. Mihai a rămas în sufragerie. Am adormit visând acel ciclu nesfârșit:vineri, sâmbătă, duminică, vineri, sâmbătă....
O altă zi.
Ne-am trezit devreme. Pe covor, în sufragerie, "timpul în spațiu", trona peste mizeria din pachet. El a preparat micul dejun și cafeaua iar eu am curățat ce era de curățat și am pus darurile la locul lor.
Am mai citit încă odată "pentru amândoi".
Mi-a plăcut. Chiar mi-a plăcut. Mihai a dat câteva mail-uri, câteva telefoane. La opt și jumătate el era gata de plecare dar și eu. Am plecat. Nu era drumul spre Narcisa dar la el nu mă mai mira nimic. După un timp, a oprit la o casă cochetă, îmbrăcată în verdeață, cu o portiță protejată de un acoperiș în formă de pagodă. Simbolurile fengșui erau vizibile din stradă, în toate colțurile. La poartă a apărut o doamnă subțirică, asiatică și parcă ștearsă. A salutat prin înclinarea capului. Mihai i-a spus câteva cuvinte. "Mititica" a dispărut. La scurt timp, o doamnă, cu un coc superb, ornat cu bețișoare de santal, și-a făcut apariția, la poartă. La vederea lui Mihai, a zâmbit bucuroasă iar ochii, frumos desenați, au zâmbit și ei. A unit palmele înclinând capul. Din spate,"micuța" i-a înmânat un pachet și apoi a venit cu Mihai spre mașină. Eu am coborât iar el ne-a făcut prezentările:Doamna Dalia și Doamna...Rândunică pe cerul albastru. Ne-am întins mâinile, ni le-am atins discret, apoi ea și-a împreunat palmele și și-a aplecat cocul superb. Am urcat amândouă pe bancheta din spatele mașinii. Rândunica i s-a adresat ciudat:
"Profesore, alături de mulțumirile mele, te rog primește un mic dar din partea mea."
Apoi adresându-se mie:
"S-a întâmplat cu ani în urmă un lucru extraordinar. Aici, sub bagheta domnului, am reușit să-l iubesc pe Lao Tze și să mă apropii de Tao Te King. Tot aici am avut norocul să mă apropii de înțelepciunea lui Sun Tzu." După aceste vorbe, din care nu am înțeles mare lucru, Rândunica l-a dirijat pe Mihai printre străduțe mai ferite și am oprit în fața altei porți cu pagodă.
Rândunica a sunat și, aproape imediat, a apărut la poartă un omuleț asiatic, cu o bărbuță rară și albă. În mână purta un fel de diplomat, învelit în mătase verde, cu o broderie superbă, ce reprezenta doi dragoni. Mihai a coborât și i-a deschis portiera. Omulețul s-a așezat și a spus un "bunăziua"abea auzit.
Drumul până la Narcisa l-am parcurs în tăcere.
Singurele sunete izvorau din radioul mașinii. Am urcat.
Narcisa ne aștepta așezată în pat. A tresărit vazând, împreună cu noi, doi asiatici.
"Domnul doctor se va ocupa de tine", i-a zis Mihai.
Cu o privire întrebătoare ea a dat din cap, parcă temătoare.
"Su," s-a adresat Mihai Rindunicăi,"până se ocupă doctorul de prietena noastră, te rog povestește-i doamnei mele cum m-ai cunoscut și tot ce știi despre mine."
Apoi a completat:
"Dar te rog să o faci mimând ideogramele în care ai scrie asta"
"Sigur, maestre!"
Ca într-un dans ritual, Su și-a ridicat brațele spre cer, cu picioarele un pic desfăcute.Cu palma dreaptă parca și-a "anulat" figura și a"șters" ceva ce se afla lângă piciorul drept. Mihai imi traduce:
"Un bărbat, care nu e tată nici soț,.." apoi mâna și-a continuat "dansul". Doctorul a pus-o pe Narcisa să se dezbrace. Corpul superb era plin de ace care purtau ierburi aromate, arzând cu fum. "Meridianele",
"punctele" știute de doctor, erau "îndreptate."
Palmele apropiate ale doctorului rugau la liniște.
Mirosurile aromatice se împleteau ca o vrajă. Nu puteam distinge o aromă de alta, decât pentru o fracțiune de secundă, ca apoi, contopindu-se, să percepem o altă și altă aromă. Nu știu cât timp a trecut. Acele au fost scoase într-o anumită succesiune, ca într-un ritual șamanic. Acele "miracole" se așezau rând pe rind, cuminți în "diplomatul" doctorului, după lungime sau cineștiece alt criteriu. Ierburile aromate stăteau aliniate în locașele lor. Am învelit-o pe Narcisa, parcă apărând-o de privirea lui Mihai. Parcă analizindu-mi gestul Mihai a întrebat-o:
"Cum te simți acum?"
"Parcă mă simt obosită, amețită" a răsuns ea,însă fără
dificultate în a articula cuvintele.
"Mișcă brațul și piciorul!"
S-a conformat și de sub pătură a răzbătut un picior superb și plin de viață.
"Cred că de acum totul va fi bine", a comentat Mihai,
aoi a continuat:
"Domnule doctor, vă rog să ne spuneți cuantumul onorariului".
Doctorul a îclinat capul îspre Su și a răpuns plin de respect:
"Consultația și tratamentul au fost onorate de Doamna."
"Su, dragă, te rog spune-mi cât costă".
"Poate fi "plătit bastonul orbului?"
Am tăcut cu toții. Am plecat. Am lăsat-o pe Narcisa refacută. Pe drum, înainte de a-i lăsa pe asiatici în preajma unui restaurant chinezesc, Su i-a explicat lui Mihai, că în pachetul pentru el se afla un fel de mapă din kevlar care rezistă la glonț, la apă, la foc și la multe alte "solicitări".
"Păstrati în ea tot ce vă e mai drag din scrierile dumneavoastră. Cu siguranță că va vor supraviețui".
Mihai m-a dus la serviciu. Zbaterile "bebe"-ului erau
din ce în ce mai dureroase pentru mine.
"Parcă la prima sarcină mi-a fost mai ușor!"