Deși totul pare banal... doar pare! Aparențele înșeală! Sunt conștientă de faptul că nu aș schimba viața mea cu a altcuiva. Eu am ceva ce nimeni nu are! Fiecare din noi avem ceva doar al nostru.
Eu mă am pe mine!
Urăsc mediocritatea. Urăsc oamenii mediocrii, oamenii care se mulțumesc cu ceea ce li se dă, care nu au gustat niciodată imposibilul, care nici măcar pentru o clipă nu ș-au spus: „eu pot mai mult”. Urăsc oamenii care se complac în situații, care se complac în viață și doar atât.
Mi se pare că universul lor vizual e îngustat, e limitat. Ei văd doar ceea ce li se dă. Nu mi-au plăcut niciodată limitele și regulile. De aceea sunt ceea ce sunt... sau, cel puțin, nu sunt un om mediocru, banal.
Mă plictisește banalitatea!
Mă întreb cum oare pot trăi unii oameni fără să-și pună măcar odată întrebarea „cine sunt?” (dar, de fapt, pentru unii e prea greu să își dea seama de cine sunt cu adevărat din cauza universului fals pe care și-l creează în jurul lor, a faptului că sunt prea plini de ei și se cred altcineva decât ceea ce sunt ).
Fac tot ceea ce fac pentru a mă cunoaște pe mine însămi. M-am descoperit, dar am descoperit și altceva. Trăiesc între oameni mediocrii, am prieteni mediocrii, am dușmani mediocrii, cunosc persoane cărora le sunt indiferentă, mediocre.
Trăiesc în mediocritate? Nu, plutesc printre ei!
Dacă nu mi-aș da seama cine sunt m-aș amesteca printre aceștia. Da... am descoperit că trebuie să le arăt LOR cine sunt, după ce eu am aflat. De ce? Oricum nu mă vor înțelege! Și totuși... fac ceea ce fac pentru a le dovedi acestora și mai ales celor care mă urăsc, mă critică, râd pe la spatele meu sau se leagă de viața mea fără motiv... LOR trebuie să le dovedesc cine sunt!
Știu să râd, știu să plâng, știu să spun adevărul, știu să mint.
Am fost înălțată în laude. Am fost târâtă prin noroi. M-am ridicat și mi-am continuat drumul. Am fost iubită; sunt urâtă de mulți doar pentru că am ceva ce ei nu au. Am fost sărutată, am fost lovită.
M-am umilit, m-am târât în genunchi. Am simțit moartea în corpul meu, dar nu am vrut-o!
Am părăsit oameni și am fost părăsită de îngeri!
M-am crezut învinsă, dar am avut puterea să spun NU.
.......................................................

pentru a nu cadea intr o latura a extremului am fost nevoita sa trunchiez textul.