Capitolul III: Cei cinci luptători

Evgheni continuă să îl conducă pe Will prin tunele și cotloane. Luminile îi urmau cu loialitate, concentrându-se mai ales în fața lor. Hainele lui Will începeau să se usuce.
Evgheni mergea în față tăcut, iar Will nu era obișnuit cu atâta liniște.

- Ma gândeam…
- La ce?
- Ce făceai în partea aceea a peșterii?
- Nu este evident? Acolo mă antrenez.
- De ce este evident?
- Unde altundeva să învăț să controlez lumina dacă nu într-un loc întunecat?
- Și umezeala e un bonus?

Evgheni își dădu ochii peste cap.

- Nu ar trebui să-mi fii recunoscător în loc să mă bombardezi cu ironii ieftine?
- De asta te și intrebam. Prea ai fost în locul potrivit la momentul potrivit, mă înțelegi? râse Will.
- Ai o intuiție bună, îl aplaudă Evgheni.
- Deci Bătrânii știu că vin?
- Aici ți-ai dat cu stângul în dreptul, râse Evgheni. Bătrânii nu știu de tine. Va trebui să-i mulțumești lui Kuroko pentru salvarea promptă.
- Kuroko?
- E o fata mai ciudățică, dar, hei, mai e cineva normal?
- Hm…o intrebare-capcană?
- Kuroko se antreneaza în artele Vântului. Divinația este una dintre abilitățile pe care a reușit să le stăpânească deja destul de bine.
- Divinația?
- Pe scurt, divinația este arta de a citi din viitor, îi răspunse Evgheni cu o figură de atotștiutor. Da, nu e o explicație tocmai savantă, dar cred că o convorbire cu ea va reuși să te lămurească mai bine.
- Nu, nu e vorba de asta. Doar că până acum nu am mai auzit de cineva cu puteri, ei bine, magice.
- Asta pentru că Bătrânii ne-au luat la ei imediat ce am dat semne ca suntem "speciali".
- Și mai sunt și alții?
- Încă doi. Foc și Pământ. O fata și un băiat.
- Ooo, patru elemente. Nu lipsește ceva?
- Apa, se uită Evgheni cu subînțeles la Will.
- Huh? De ce te uiți așa la mine?
- Ai și uitat de scutul de apă?
- Să fim serioși! Tu ai făcut șmecheria aia! Apa era CALDÃ!
- Am încălzit-o puțin. De ce te plângi?
- Chiar am făcut eu scutul?
- Da, cred că tu ești elementul lipsă. Desigur, trebuie să fii testat de Bătrâni și va trebui să te antrenezi mult, dar ești în regulă.
- A, mulțumesc. Stai puțin!
- Ce este?
- Pentru ce ne antrenăm? Vom lupta cu Zogrenii?
- În cele din urma, da. Bătrânii au fost destul de evazivi și cu noi. Nu știm exact ce fel de misiune va fi și ce fel de lupte vom duce. Nu știm nici când, ni s-a spus doar că trebuie să continuăm să ne antrenăm.
- Ce ciudat, spuse Will gânditor.
- Eu mă gândesc...toata situația asta arată de parcă și lor le lipseste ceva, o piesă care să lege acest puzzle...
- Si nici Kuroko nu știe nimic?
- Din păcate nu. Mi-a spus ca de câte ori încearca să își provoace viziuni căutând răspuns la aceasta întrebare, ceva sau cineva o blochează.
- Bătrânii?
- Nu știu. Shin spune ca Bătrânii nu ne-au mințit niciodată.
- Cine e Shin?
- Jiang Shin se antrenează în artele Pământului. Tipul e tare, dar din păcate e foarte serios. Are un simț al observației obscen de bun și poate depista minciuna cu ușurință. Poate din cauza asta, nu am reușit niciodată să-i fac vreo farsa, oftă Evgheni.
- Dar fetele?
- Am încercat, dar Kuroko știe întotdeauna ce pun la cale.
- Și cealaltă?
- Cealaltă e atât de frumoasă și pare atât de fragilă, încât nu simt nevoia să-i fac nimic. În plus, ea e și vindecătoarea noastră. Ae’Org m-ar omorî dacă ar păți ceva. De asta mă bucur că te alături echipei! zâmbi Evgheni uitându-se la Will ca la un cadou de Crăciun.
- A, și eu mă bucur, zâmbi forțat Will, gândindu-se cum să se împrietenească mai repede cu Kuroko.
- Cred că o să te înțelegi bine și cu restul echipei. Uite, am și ajuns la intrarea în sala Consiliului.
- Deja?
- Ce repede trece timpul, nu?

Evgheni întinse mâna. Will o apucă și o scutură ferm de două ori.

- Păi, mi-a părut bine de cunoștință. Dacă ai probleme cu fetele sau ai avut ghinionul să-l superi pe Shin, vii la mine, da?
- Da, o să țin minte, râse Will. Și mie mi-a părut bine, Evgheni!

Will privi ușa frumos sculptată, apoi se întoarse să-l mai întrebe ceva pe Evgheni, dar băiatul dispăruse. Scoase cutia, o inspectă fugar, mai șterse puțin urmele de noroi și o scutura de stropi, apoi îi aruncă o ultimă privire și abia după ce o declară prezentabilă trase aer în piept și bătu timid la ușa impunătoare.
Nu se auzi nici un răspuns. Contrariat, Will mai bătu o data, de data asta mai tare.
Din nou, nu primi nici un răspuns.
Will împinse ușor ușa. Era grea și opunea rezistență. Will își propti umărul stâng în ușă și împinse cu mai multă putere. Ușa se mișcă, destul de greoi, dar se deshise. Apoi, rezistența pe care o opusese până atunci dispăru brusc și Will căzu la pământ, iar cutia îi scăpă din mână și se rostogoli câțiva metri mai în față. În spatele lui, ușa se trânti la loc cu zgomot.
Will ridică privirea și descoperi o sală rotundă marcată de coloane sculptate în vechiul stil corintic.
In mijlocul sălii trona o masă rotundă cu mai multe locuri, iar de pe scaunul din fața lui, picior peste picior îl privea nimeni altul decât Evgheni, care izbucni în râs imediat ce privirea lui întâlni privirea exasperată a lui Will.

- Ha ha ha! Acum ai și fața plouata!
- Evgheni…începu Will
- Þi-am spus, mă plictisesc. Am atâtea idei și nici o victimă disponibilă, se plânse băiatul.

Will se ridică de pe podea și iși netezi cu mișcări repezi hainele.

- Mai ai și alte capcane despre care ar trebui să știu?
- De ce ți-as spune?
- Pentru că...începu Will, ridicând cutia de pe podea.
- Pentru că?
- ...cutia trebuie să ajungă la Bătrâni intactă?
- Doar cutia?
- Evident că nu o să mă omori. Dar...
- Stai liniștit. E prima ta zi, ușa e de ajuns, îl asigură Evgheni.
- Mulțumesc pentru înțelegere.
- Cu plăcere.
- Nu mai e nimeni pe aici?
- Aceasta este vechea sală a Consiliului. Prima, mai exact. Mai există una, spre interiorul nivelului. Te duc eu.
- Hm...sigur nu mai ai și alte șmecherii pregătite?
- Si-gur! Pe cuvântul meu!

Evgheni își duse mâna la frunte în semn de salut militar și o luă înainte în pas de marș. Will îl privi cu îngăduință și îl urmă apoi îndeaproape, gândindu-se că dacă se ține aproape de Evgheni, nu i se va întâmpla nimic. Adică, băiatul nu ar risca să pice victimă propriei farse doar de dragul de a-l prinde și pe Will, nu?
Cei doi ajunseră la o alta ușa pe care Evgheni o împinse cu efort, și trecu repede, ținând-o și pentru Will. Apoi îi dădu drumul și ușa se trânti la loc cu zgomot.
Will tresări speriat.

- E mult prea ușor, chicoti Evgheni. Ce păcat că e prima ta zi...
- Ai face și tu la fel dacă ai lucra la tunelul de lângă suprafață, i-o tăie scurt Will. Acolo, orice zgomot prea puternic înseamnă că ne-au găsit sau sunt pe cale să ne găsească.

Evgheni redeveni serios.

- Hei, râdeam și eu puțin, ridică el mâinile defensiv. Nu te supăra și tu pentru atâta lucru.

Will nu îi răspunse nimic, și o liniște apăsătoare se lăsă pe coridorul slab luminat.
Evgheni își spuse că, probabil ar trebui să se abțină să mai facă spirite cu Will o vreme.
Will, pe de altă parte, se zbătea între două senzații. Știa că era normal să tresară la un zgomot puternic, dar știa și că exagerase cu Evgheni – în fond, băiatul nu era de vină cu nimic pentru că vroia să se distreze puțin, probabil că fusese luat de mic de lângă părinții lui și obligat să se antreneze, nu reușise să se bucure de copilăria lui, nu se jucase, ci doar muncise cot la cot cu niște străini pentru ceva ce nici el nu știa.
Will se întoarse împăciuitor către noul său prieten, gata să își ceară iertare, când Evgheni îl anunță triumfător că ajunseseră la destinație. Evgheni împinse cu efort ușa care ducea la intrarea în noua sală a Consiliului, iar el și Will găsiră o sală la fel de pustie ca și prima.

- Ciudat, făcu Evgheni. Erau cel puțin trei membri ai Consiliului aici când am plecat eu!

Will oftă. Sperase să îi găsească imediat, să predea cutia și să se întoarcă la tunel pentru a termina partea sa. Nu vroia să îl împovăreze pe prietenul său Mick – bărbatul îi făcuse deja prea multe favoruri.

(va urma)