TÃLMÃCIREA UNUI VIS

De la o vreme seara când mă culc nu prea am griji. Știu bolile de care sufăr. Pat unde să dorm am. Căldură în soba de teracotă am. Astfel că adorm liniștit. Totuși mai zilele trecute, tocmai când dragul nostru președinte, ( fiindcă am văzut că a primit un premiu de simpatie populară) anunțase că vom avea premier pe domnul Stolojan. Am adormit liniștit căci fiind finanțist Stolo va manevra banii așa cum trebuie. Dar peste noapte am început să visez; Se făcea că sunt zbuciumat și neliniștit. Mă întrebam totuși de ce? Deodată se făcea că Sfântul Petru, venise pe Pământ trimis de Divinul Creator să vadă ce mai facem noi pământenii, căci după cum se știe Creatorul nu ne are numai pe noi. Cum eu stăteam așa cu capul pe o masă sub o salcie pletoasă de lângă blocul nostru, ilustrul personaj mă bate ușor pe umăr, destul de familiar. Ce faci Mihăiță? Ridic privirea și întorc ușor capul. Sincer credeam că e moș Aurel un vecin al nostru. Nu, nu era dumnealui. Deschid ochii și recunosc un chip destul de cunoscut, întreb;
- Dumneavoastră sunteți Sfântul Petru? La care simpaticul bătrân îmi răspunde prompt; - Da eu sunt Sfântul Petru, știu că mă ai într-o icoană din casă. Am rămas oarecum descumpănit, dacă și pe asta o știa. Sfântul îmi zice;
- Văd că ai început să visezi, și m-am gândit fiind prin zonă să-ți las un Înger să-ți tălmăcească visul. Prind curaj și îi spun bătrânului sfânt;
- Nea Petrică pe dumneata parcă te văd mai des decât pe aleșii noștri!
- Se prea poate Mihăiță, vin și eu mai rar, căci voi pământenii v-ați înmulțit destul de mult. Dar mă mir de aleșii voștri, cum de nu vă vizitează mai des? Eu îți las acest Înger și pe el întrebă-l ce vrei și ce nu vrei. Astfel că Sfântul Petru a plecat lăsând un fel de Duh ce plutea pe lângă mine. Și încep să-l întreb pe Înger;
- Crezi că voi avea liniște în următorii ani?
- Da, îmi răspunde Îngerul, numai să nu dai drumul la televizor și la radio. Pe stradă nu vei mai auzi megafoanele făcând reclamă pentru cei care vor să fie aleși. Ici colo pe câte un stâlp vei mai vedea pozele lor. Dar asta să nu te neliniștească, pe aleși nu ai să-i vezi.
- Îngerașule bun, încep eu să-l lingușesc, dar țara noastră, România va avea parte de liniște?
- Dragul meu, îmi zice Îngerul; întrebarea ta este dificilă; Numai Dumnezeu știe ce va fi! Atunci am sărit din somn și am încercat să aflu unde sunt de fapt. Stupoare, eram în pat și mă trezisem, căci Coșava noastră care sufla pe aici de ceva vreme, deschisese plasa de țânțari de la fereastră, și aceasta zdrăngănea de mă trezise.
ă