Orologiul din turn

Bătăile regulate ale bătrânului ceasornic din turnul cetății părăsite nu mai sunt ascultate, de multă vreme, de nimeni... Limbile ruginite desenează constant cercul cotidian al scurgerii timpului, iar doi fierari cocoșați lovesc repetat aceleași nicovale, marcând zgomotos fiecare oră devenită istorie... Nu vom filozofa acum pe tema eventualei drame a unui orologiu uitat într-un turn al unei cetăți căzute în ruină... Abandonarea ei de către foștii străjeri este un subiect care nu are nicio legătură cu orologiul din turn... Totuși, în alte vremuri, demult apuse (cum ar spune cronicarii de modă veche), exista cel puțin un angajat care urca o dată pe lună în turnul cu ceas și, ca un adevărat dirijor al timpului, ungea cu o pensulă lumea roților zimțate pentru ca orele scurse să nu scârțâie... Bătrânul orologiu dăduse tonul petrecerilor de Anul Nou sau accentuase, sub ochi îngroziți ai privitorilor, ultimele secunde ale devastatoarelor asedii indispensabile oricărei cetăți care se respectă... Acum, ceasornicul din turnul cetății a rămas un punct de reper doar pentru luna care nu uită niciodată să se prezinte la datorie, spre încântarea lupilor ce urlă din mijlocul pădurii nesfârșite... La rândul meu, privesc luna care sfâșie coroana unui stejar bătrân și îmi simt inima un orologiu uitat pentru totdeauna în turnul unei cetăți părăsite...