- Nu vrea nimeni bere? E marfă proaspătă și o dau ieftin, la juma de preț, zise Bicuță. Doi lei halba.
- Pe frigul acesta, mai bine ai fierbe niște țuică, spuse Săndel. Dar de unde ai tu bere proaspătă, că nu cumpărai decât de la fabrică, ori asta a intrat în șomaj, după câte am auzit?
- De la Măldăieni, se grăbi să răspundă Micăle. De la TIR-ul ăla răsturnat ieri. I-au adus-o niște oameni, cu căruciorul.
Bicuță îi aruncă fetei o privire întunecată.
- Unii n-au de lucru și se bagă unde nu le fierbe oala, zise el. Ia, vezi, fetițo, poate speli și paharele alea, că singure nu sar în chiuvetă.
- Aha! Zise Profesorul. Adică e bere de furat, să înțeleg. Bravo Micăle, ești fată isteață, mulțumim pentru informație.
- Vai, domnu’ Profesor, mă flatulați, zise Micăle, roșindu-se în obraji. Nu prea mă laudă lumea, da’ unii sunt și individioși. Când eram la școală, îmi dădeați note mici, că mi-ați fost și profesor doi ani, da’ nu mai țineți minte, că e mult de-atunci și eram brunetă.
- Ba nu e deloc de furat, răspunse Bicuță, revenind la subiect. Am vrut să fac și eu bine unui suflet de om năcăjit. Mi-a adus-o azi dimineață, nu vă minț, să-mi saie ochii…I-am și plătit-o cât nu face. Era un amărât de copil de la țară, fără părinți, îl creștea o mătușă. Și aia văduvă sau divorțată, că nu rețin amănunte.
- Eu am auzit că toți măldăienarii erau mangă ieri, după accidentul cu TIR-ul, zise Dan a lu’ Nașu. Până s-a dezmeticit șoferul, tot satul, cu cățel cu purcel, a cărat bere, care cu sacoșa, care cu căruciorele sau bicicleta, care cu droaga cu măgari. Ba chiar și cu căruciorul de copil.
- Da’ poliție n-a fost acolo? întrebă Poetul. Ãia ce-au păzit? Cum să lași să-i fure omului marfa?
- Eh, poliția…, zise Săndel și oftă prelung. Eu nu știam de accidentul ăsta, dar acum încep să fac niște legături. Aseară au jucat fotbal polițiștii cu pompierii și pe urmă au pus de-o pastramă. Eram și cu vreo doi părinți de copii prin preajmă, că am nepotul la tenis, așteptam să termine lecția și să-i dau profesorului banii. Și la un moment dat, apare o Dacie papuc și descarcă bidoane de bere, da’ toate cu eticheta murdară și jupuită. Am crezut că de la transport, cine știe ce or mai fi avut ăia în mașină de s-au terfelit așa bidoanele… Cât despre pagubă… păi de ce există ADAS-ul? Cred că până și șoferului i-a convenit să scape mai repede de-acolo.
- Că tot veni vorba, zise Mișu Electricianu, eram aseară…ba nu, alaltăieri seară, pe lângă Gara de Est și așteptam să vină trenul de la Salcia, că-mi trimisese un cumnat un bidon de vin prin mecanic. Începuse să plouă și m-am dus lângă perete gării, că era mai adăpost. Stam io așa rezemat de perete, și tocmai stinsesem țigara, când văd că apare o Dacie papuc, din aia, carosată. Dă vreo două ocoluri și se oprește lângă părculeț. După aia, coboară doi inși din ea și deschid ușile din spate. Și încep, nene, să iasă din mașină vreo douăzeci de maidanezi, care au rupt-o la fugă de le sfârâiau cozile. O haită întreagă, ce mai… Pe urmă, ăia se urcă în mașină și valea. De uimire nici n-am apucat să văd numărul, doar că era de Olt.
- Așa se explică de ce tot apar câini noi pe lângă blocuri. Și de ce se încaieră atât de des noaptea, că nici nu mai poți să dormi, zise Săndel. Dar, pe de altă parte, poate câinii ăia din Olt or fi mai buni, or mânca numai praz, nu ca ai noștri care s-au dedulcit la oase, banane stricate și kiwi. Eu am o verișoară, Gina, la Drăgănești Olt. Ea e cam vegetariană și și-a dresat cățeaua să mănânce numai de post. Mai nasol e când îi dă fasole, că trebuie s-o culce seara pe balcon și cu geamurile deschise. Dar, cum stă la parter, toți vecinii știu ce au servit la meniu și îi mai aruncă de milă câte un os.
- Deci, până la urmă, să vă pun și câte o halbă de bere? întrebă Bicuță. Hai că e ieftină, la cinci halbe, una e din partea casei.
- Frumos din partea ta, Bicuță, zise Profesorul. Adică tu dai doi lei pe bidonul de doi litri și ne vinzi nouă halba tot cu atât? Păi, după cinci halbe, cine mai ara chef și de bonus? Și ia calculează cât profit ai. Mai ceva ca o agenție imobiliară.
- Un leu cinzeci, completă Micăle. Cu atât a luat bidonul.
- Parcă ți-am zis să speli paharele alea, se răsti Bicuță la ea. Și nu te mai băga în vorba oamenilor, că deranjezi pe domnii cu prostiile tale. Nici măcar nu te pricepi la calcule. Trebuia s-o lăsați repetentă, domnu’ Profesor, să aprofundeze materia, că uite ce încurcături face. A fost un leu cinzeci, e drept, dar fără TVA. Nu-mi permit io să vă păcălesc. Dar e normal să pun ceva în plus, că aici e restaurant. Și mai trebuie să plătesc și salarii, că acum am angajat, fir-ar viața mea, că m-am luat după alții. Că dacă nu era unchi-su la OPC, să mi-o recomande, nu mai pupa ea serviciu de boieroaică.
- Aha, acu vin de-acasă, zise Săndel. Bicuță, trebuie să fii cu mai multă băgare de seamă de-acum încolo. Și zi mersi că nu ai decât un angajat că dacă ai fi avut doi, te pomeneai și cu un sindicat pe cap. Deși nu e nimic imposibil, poate ne constituim și noi în sindicatul consumatorilor. Hai mai repede cu țuica aia fiartă. Și pune și o halbă lângă ea, s-o stingem.
- Da' de alegeri nu vorbește nimeni nimic? întrebă Dan a lu’ Nașu. Că doar se terminară.
- Poate data viitoare, zise Săndel. Acu’ n-am timp și nici chef. Oricum, nu m-am ales decât cu două pixuri și trei cutii de chibrituri din campania asta. Și mai vine și criza peste noi, cică. Totuși nu pot să nu mă întreb, cum dracu’ și-a făcut campanie ăla din Turda, care a stat în arest și a ieșit deputat? Că doar nu l-o fi plimbat polițiștii pe stradă cu cătușe la mâini și i-au lipit afișe pe stâlpi. Ãla chiar a ieșit ieftin, n-a dat brichete, pixuri, chibrituri… Și când a aflat că l-au ales oamenii, ce-o fi făcut? O fi băut șampanie și el, ca omul, cu paznicii? Dar mai bine nu mă mai gândesc la asta, că mă doare mintea, vorba lu’ Micăle. Hai noroc!
- Hai dracu’ noroc! zise Dan a lu’ Nașu. Eu cam plec acasă că mi s-a făcut foame și nevastă-mea a gătit tot fasole. Cu ciolan afumat. Mai pun o gogonea lângă și iar sparg puricele pe burtă.