Tocmai am terminat anul I de facultate. Sunt la mare. Lumea întreagă e a mea. Mai bine de atât nu se poate. Sunt convins că îmi voi aminti toată viața de aceste câteva zile. De ce? De ce exact de data asta? De vreo 6 ani vin anual la mare.

Pentru că acum e altfel. De fiecare dată când mergeam undeva, la mare, la cabane prin munți, la chefuri, în oraș, la cursuri, aiurea, eram sclavul unei idei fixe: aceea de a găsi o parteneră. Pentru câteva zile, pentru o zi, pentru o noapte "furtunoasă", pentru toată viața... Nu prea conta. Toate acțiunile mele gravitau în jurul acestui țel principal: ai grijă cum te îmbraci, ce și cum faci, ce scoți pe gură, caută, atacă, atacă, atacă! Un colectiv exclusiv masculin mă cam plictisea. Nu găseam nici o provocare. Nu simțeam motivația pentru a participa. Tot discursul meu se construise pe principiul "agață", "vrăjește". Indiferent de unde porneam, către asta convergeau toate afirmațiile mele. Dacă elementul feminin lipsea din companie, rămâneam fără replică, pentru că nu găseam nici un rost în a da o replică. Unde era scopul?
Plăcerea conversației? Hait!
Impunerea ca lider informal? Nee...
Lauda de sine? Þțț!
Să-i fac pe alții să mă invidieze, să vrea să fie în pielea mea, să mă privească admirativ? Nici o distracție în asta.
Nu-mi împărtășesc amintirile cu nimeni, nu vreau să trăiesc din ele, vreau mereu să trăiesc clipa, să îmi fixez Momentul adânc în carne, să îl trec prin toate cele 5 simțuri, să îl golesc de conținut și să îl umplu apoi la loc. Vreau mereu ceva nou, iar noul era de cele mai multe ori de genul feminin.

De aceea am să îmi amintesc de sejurul acesta. Pentru că timp de 7 zile mi-am promis să mă dezbrac de aceste haine, să renunț la căutare, să opresc motorul întregii mele existențe adolescentine. Pentru câteva zile, am abandonat singurul scop viabil al acțiunilor mele și nu caut un altul. Sunt liber. Vreau doar să savurez soarele, peisajul, valurile nopții și compania celor 3 prieteni cu care am venit. Și e bine. Dezbărat de orice constrângere, fac exact ce îmi place, pentru că nu trebuie să impresionez pe nimeni. Vacanță deplină.

E ultima zi. Mâine plecăm. Mă întreb în ce măsură o să îmi afecteze aceste câteva zile restul vieții. Schimbarea de mentalitate. Lipsa scopului. Probabil că deloc... Deja simt lipsa unei companii feminine, deși nu-mi place să recunosc. Măcar cât sunt la mare... De poimâine, reintru în normalitate. Doamne, ce mi-ar place să fac dragoste chiar acum! Vreau, trebuie să găsesc pe cineva acasă, o femeie frumoasă, cu care să fac dragoste. Mi-e dor de senzația aia, mi-e dor să mângâi o piele fină, să simt în palme o pereche de sâni fierbinți, să...
Hmmm....
Ajunge. Mai e o zi.
Întoarcerea acasă mă face să nu mai savurez la fel această stare de ușuratică beatitudine, de delăsare. A fost frumos cu băieții, chiar frumos. Dar deja încep să mă exprim cu "a fost"... Multe dintre senzații, stări, evenimente, conjuncturi își pierd din farmec odată cu pierderea caracterului de noutate. La fel și aici. Să dăm cezarului ce îi aparține, nu voi nega niciodată că au fost printre cele mai liniștitoare zile din viața mea, dar... acum aș avea nevoie de puțină agitație. De suspans - va ține "vraja"? -, de incertitudine - ce ar vrea să audă acum de la mine? -, de triumf - m-a lăsat să o sărut -, de mirare - ce frumoasă e fără haine -, de plăcere - mângâiere, sărut, formă, explorare -, de nebunie!

Și exact acum mă întâlnesc (din nou?) cu vecina noastră de cameră - cred. În orice caz, îmi pare cunoscută și se uită la mine așteptând să o salut. Nu este cine știe ce. E drăguță la față, are sânii mari - nu știu dacă și fermi - un corp acceptabil. Genul de femeie după care nu prea întorci capul pe stradă, dar dacă o privești mai atent realizezi că merge.
Șase zile n-am băgat-o în seamă, fidel "jurământului de castitate". Acum o salut. Îmi răspunde și se oprește lângă mine. Intrăm în vorbă și aflu, uimit, că e și ea din Mureș și vine mâine cu noi acasă. Nu-i rău. Jurământul e jurământ și trebuie respectat, dar nu strică dacă pregătesc puțin terenul pentru acasă, nu?
O cheamă Alina, e studentă în anul III la actorie, locuiește într-un oraș din apropierea Tg. Mureșului, momentan stă în cămin. Artistă, deci? Să vedem... Unii dintre cei mai ciudați oameni sălășluiesc în domeniu... Cât de sănătoasă e la cap? Conform standardelor mele, evident. Vom afla...

Nu mai ies cu băieții în seara asta și sunt dezamăgiți, e ultima seară iar eu îi abandonez. Mă revanșez în oraș, îmi promit. Și îmi petrec seara cu cu ea. Vorbim. Râde. Asta e bine. Nu e nebună. E chiar simpatică. Îmi place. Pe la miezul nopții, ne plimbăm pe faleză. Deja vorbește mai mult ea. Cred că ăsta e un semn bun. Într-un moment prielnic, o prind de mână și încerc să o sărut. Mă lasă. O cuprind în brațe și continui. La dracu cu jurământul! E bine. Are buzele cărnoase, apetisante. Îmi place. Cred că o să am o erecție... Îhî... Noroc că sunt în pantalonii scurți de blugi și nu se vede prea tare...
Ne plimbăm, ne sărutăm. Deocamdată nu îmi permit să îmi bag mâna pe sub bluza sau fusta ei. Mai aștept. Dar ar fi cazul să ne oprim, să stăm puțin jos. De fiecare dată când ne sărutăm, mă felicit pentru alegerea vestimentară făcută.
Ne așezăm pe niște pietre. Vorbim, ne sărutăm din nou... Ar fi cazul să avansez. O mângâi puțin pe spate, strecurându-mă sub hainele ei, direct pe piele. Apoi încet, încet, îmi trag mâna către în față. Nici un gest potrivnic. Îmi plimb degetele pe sub sânii ei, fără să-i ating, dar tot mai aproape. Nimic. Încet, îmi fac mâna căuș și îi cuprind un sân în palmă. E fin, poate puțin cam moale dar plăcut la atingere. Alina nu se sperie. Okeiii!!!

De la o mână pe sân la una pe sân și alta sub fustă a fost un pas. Intermediar. Șmecheria mea, invenție proprie. Îți scoți mâna afară și un timp o mângâi pe față, pe gât, pe păr. În acest fel, îi comunici că nu vrei doar s-o pipăi, ci chiar îți place de ea. E o găselniță personală neverificată, pentru că, sincer, nici o femeie nu mi-a spus până acum dacă ajută la ceva sau e pierdere de vreme. Tot ce știu e că la unele persoane mai reticente la o intimitate atât de "brutală" a funcționat.
Funcționează și acum. Nu știu dacă era nevoie, dar n-a stricat. O simt deja umedă și nu mai rezist. Îi dau tanga la o parte și continui să o mângâi. Geme ușor. Hmm... Îmi ies din minți. E atât de bine! Faptul că îi place ceea ce fac mă înnebunește și mai tare. Cred că o să îmi sară nasturii de la blugi.
Merg mai departe. Încerc să îi scot chiloțeii. Probabil că o să se opună, o să râd, va zâmbi și ea și ne vom opri. Trebuie să pun cumva capăt chestiei ăsteia, altfel vom continua așa la nesfârșit, pentru că nu-mi vine să-mi scot mâna din locul acela plin de promisiuni.
Surpriză! Mă lasă! Se ridică puțin, ba chiar îmi dă și o mână de ajutor. Între timp, ne oprim din sărutat. Îi zâmbesc, îmi zâmbește și ea. Deci, vom face dragoste. Aici, acum. N-am făcut niciodată dragoste pe faleză. Pare cam incomod, dar în aceste momente cui îi mai pasă? O așez într-o poziție puțin diferită. Stă întinsă la 45 de grade, cu spatele lipit de o piatră relativ netedă. Cred că stă bine. Sper. Oricum, mai bine nu se prea poate aici. Îmi desfac încet cureaua de la blugi. Mă ajută să îmi desfac și nasturii. Mă mângâie. Simt că explodez. Uite ce-aș fi pierdut dacă mă țineam de stupidul ăla de jurământ. Dar să nu vorbesc prostii. Au fost 6 zile frumoase, iar asta e... cireașa din vârful tortului? Nu se prea potrivește... Desertul după un fel principal delicios. Da. Să stimulăm și celelalte papile gustative, cele de dulce. Schimbare de registru. Da.

De ce dracu îmi bat capul acum cu metafore?

O pătrund încet... Mmm... E atât de cald și bine... Umezeala molatică mă cuprinde cu totul, flămândă. E perfect. Mă las înghițit până la capăt și mă opresc o secundă, să savurez senzația atât de cunoscută și totuși, atât de nouă. Această scurtă pauză de "acomodare" îi face și ei plăcere. Îi zâmbesc din nou.

Poziția e incomodă ca naiba. Pentru ca ea să stea cât de cât bine, eu trebuie să stau sprijinit în genunchi și în coate. Altfel nu ajung la ea. După un timp, începe să mă doară. Datorită poziției ciudate, nu reușesc să termin încă. La un moment dat, după vreo 10-15 minute, mă întreabă dacă nu se vede până la noi, pentru că la vreo 50 de metri sunt 3 puști care stau și se uită. Îmi întorc capul. E noapte, dar o lună plină și galbenă strălucește triumfător pe cer. Să nu mai punem la socoteală luminile de pe țărm. Evident,copiii stau ca la cinema. Să-i ia naiba. E vina părinților că-i lasă afară la 1 noaptea, nu a mea, dacă or să fie traumatizați pe viață.
O liniștesc spunându-i că e întuneric și nu se vede nimic. Preferă să mă creadă, în ciuda tuturor evidențelor. Atunci când minciuna îți calmează simțurile, o crezi. Aproape inevitabil.

Termin, într-un final. Mi-a spus să nu termin înăuntru. Iar n-am prezervativ la mine. La naiba! E din cauza jurământului ăluia prostesc. Când vrei să te lași de fumat, nu umbli cu pachetul de țigări la tine. Așa că ies, chiar înainte să termin. Știu că nu ajută la nimic, și dacă e în perioada critică, pot să mă aștept la orice. Dar o fac ca să stea ea liniștită. Pfui drace, cred că tocmai i-am murdărit chiloții. Infectă treabă!
Tot sunt jumulit în coate și în genunchi. Prost să fie ăla de mai face dragoste pe faleză în viața lui! Ultimele 5 minute au fost chiar de-a-n pixu'. Nu prea mai simțeam mare plăcere, vroiam doar să termin. Hmm... Va trebui să reluăm activitatea, într-un cadru mai puțin ostil.

Îmi trag blugii. Ea își scoate chiloții. Da, i-am murdărit. Îi aruncă la primul coș de gunoi. Râdem. Parcă nu mă mai încântă chiar atât de tare compania ei. Plus că mă ia somnul. Și trebuie neapărat să fac un duș. Până una alta, mă arunc în mare. Nu am făcut niciodată baie noaptea. Apa e incredibil de caldă. O chem și pe ea. Nu vrea să vină. Mai bine. Înot vreo 10 minute, după care ies. Oricum, blugii trebuiau spălați. Ne despărțim după prea mult timp și ajung și eu în cameră. Băieții dorm deja. Cândva o să le povestesc și lor.

E o zi fierbinte. În tren e infernal de cald. Taman acum ne-am găsit și noi să plecăm. O să facem cam 18-20 de ore până acasă, și deja sunt transpirat tot, simt că mă lipesc. E de abia trecut de 11. Va fi un drum luuung!
Suntem cu toții sictiriți. Mergem acasă. Se sparge gașca. S-a risipit vraja. Nu prea-i mai arde nimănui de vorbă. Cu toate astea, povestim puțin. Râdem. Îmi spun ce-au făcut aseară. Le fac și eu un rezumat. Un tip din grup a prins și el ceva. Aflu că era pe nisip, la câțiva zeci de metri de mine, făcând cam același lucru, posibil în același interval orar. Nu ne-am întâlnit.
Mă simt mai ușurat. N-am fost singurul "spărgător de gașcă".

E trecut de 1, mai avem cale lungă. De când mi-a găsit compartimentul, Alina nu mă mai slăbește. E călare pe mine tot timpul. Devine sufocantă, mai rea decât atmosfera. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, insistă să stea lipită de mine. Sunt ud leoarcă. Mâinile, spatele, fața, tot. Și m-am procopsit și cu "bagajul" ăsta. Când făcea pe interesanta, lăsându-se vrăjită cu greu, era mai OK. Acum parcă mi-e un apendice. Nu mai scap de ea. Ies la o țigară, iese și ea. Mă duc într-o parte sau alta, vine după mine. O colegă a venit s-o cheme la ea în compartiment de vreo două ori, dar pas de a mai pleca de acolo. I-am spus în vreo câteva rânduri să nu se mai lipească de mine că mi-e cald. S-a executat câte 5 minute de fiecare dată, după care și-a reluat poziția. Ptiu drace, ce-am făcut? Cu ce m-am procopsit? Decid că e timpul pentru o mutare extremă. Altfel, o să am parte de un drum mult mai lung decât este și așa, sau o să răbufnesc odată și o să vorbesc urât cu ea. Și nu se cade. Așa că o iau frumușel de mână și plecăm pe culoar. Ca să vorbim între 4 ochi, îi spun. Ajungem la clasa I. Aici e pustiu și parcă mai răcoare. Stăm la capătul vagonului, mai vorbim, fumăm... Eu stau lipit de un perete, ea de altul. Așa, la distanță, mai merge. Îmi termin țigara, mă ridic și inspectez baia. E mai mult decât OK. E curată, nu miroase. Clasa I. Îi zâmbesc șmecherește și o trag înăuntru. Râde, reticentă, dar nu se împotrivește. Închid ușa și vreau să o încui. Sanchi! Nu se poate bloca. Asta e...
Din vorbă în vorbă și pas cu pas, o dezbrac ușor și o așez cu fața la perete, cu un picior pe colac și sprijinită de chiuvetă. Ne descurcăm cumva. Eu trebuie să stau cu un picior în ușă, să nu dea cineva buzna peste noi. Ne înțelegem ca dacă încearcă cineva să intre, să vorbesc eu.

Încredibil, dar a durat aproape jumătate de oră. De data aceasta, am prezervativ. Ne echipăm la loc și o trimit pe ea prima afară. Îi spun să meargă la ea în compartiment, să nu se prindă băieții. Acum e mai ascultătoare. Pleacă. Îmi aprind o țigară și mai stau puțin înăuntru. Dacă mi-ar fi zis cineva că în decurs de 12 ore voi ajunge să fac dragoste în 2 locuri în care n-am mai făcut niciodată, cu greu l-aș fi crezut. Dacă mi-ar fi spus măcar unul dintre ele, aș fi pariat o ladă de bere că se înșeală. Și dacă ar mai fi adăugat că se va întâmpla în timpul șederii la mare, i-aș fi dat lada în avans.

Mă întorc la băieții mei. Nu le spun nimic. Dar stabilim un sistem de "strajă", ca să fiu anunțat când vine Alina. Nici măcar ei nu o mai suportă. Sistemul funcționează și când Alina dă să intre în compartiment la noi, mă găsește dormind, cu capul rezemat de spătarul scaunului și cu gura deschisă, cum am văzut că li se întâmplă multora.
- Ce face, doarme?
- Îhî! îi răspund băieții în cor.
Pleacă. Mai are vreo 2 tentative până spre seară, apoi se lasă păgubașă. Noaptea adorm cu adevărat.

Ajungem în Mureș pe la 8 dimineața. Înainte de a coborî, trec pe la ea și îmi cer scuze că am dormit ca porcu'. Eram obosit, căldura, înghesuiala... Dar o să o caut. Îmi dă numărul de mobil. Are mobil! Eu n-am, dar o să o sun de pe fix.

Și, incredibil, chiar am sunat-o. La aproape o săptămână după ce ne-am întors. O săptămână proastă, n-a picat nimic altceva...
Îi spun că am fost plecat la țară. Nu-i nimic, și ea a fost, dar vine în oraș pentru mine. Așa e, uitasem că nu stă în Tg. Mureș.
Vorbesc cu B., eternul B., să mă sprijine cu locația. Ai lui iar sunt plecați la munte. Mă avertizează - iarăși - să nu-i mai rup patul. De fiecare dată îmi spune asta. A fost o întâmplare nefericită dar pe care mi-am însușit-o în palmares, cu prima fată cu care am fost la el. De atunci, nu ratează nici o ocazie să-mi reamintească. Dar are întrucâtva dreptate. Era patul din dormitorul părinților...

O scot pe Alina în oraș, cum se cuvine. Spre seară trebuie să fie înapoi acasă, nu poate sta peste noapte. Cu atât mai bine. Ne retragem la B. Facem dragoste. Nimic ieșit din comun, nimic extraordinar. Călduț. Odată... Și încă o dată... Obișnuința. Doi e numărul neutru.
Îmi lipsesc senzațiile de la mare. Sentimentul acela de nou, curiozitatea, misterul. Acum o știu, și nu mă mai încântă nimic. Este o carte citită, bunicică, dar improprie pentru o re-lecturare. Asta e, îmi spun. N-a reușit să mă cucerească, să mă atragă. Uneori, constat uimit, nu e suficient ca ea să cedeze fără luptă. Deși, dacă n-ar fi cedat, n-aș fi "asediat-o". Nu este o cetate care trebuie neapărat cucerită. Nu prezintă relevanță strategică. Dar dacă mi-a fost în drum, de ce nu?
Presupun că ce mă deranjează cel mai mult la ea e faptul că încă stă prea mult în coada mea. Este, din nou, sufocantă. Cu toate că în declararea ca persoană indezirabilă au conlucrat o mulțime de factori, cei mai mulți la nivel inconștient. Îmi este și prea indiferentă. Este comună. În aspect, în gândire, în mentalitate, în pat. Deci, dacă amesteci prea mult gri cu puțin negru, ieste tot negru...

O conduc la microbuz. Îi dau și numărul meu de fix, să mă poată suna. Înainte să plece, îi cer niște bani împrumut. Am rămas fără țigări și belitul de B. mi-a spus să iau și ceva de mâncare. E și el lefter. Îmi dă 20.000 și pleacă. Ajung pentru un pachet de țigări și o pungă mare de chipsuri. Na, mâncare! Mă întorc triumfător la B., care mă așteaptă ca deșertul ploaia. O să trebuiască să o instruiesc pe maică-mea, în legătură cu Alina. Dacă sună ea, sunt ieșit. Pe când vine ea în Mureș, eu plec la București. Începe faculta. Și uite-așa, am scăpat ieftin. Nu am nici un fel de remușcare. De unele mi-a mai părut rău, simțeam că o să sufere. Însă cu Alina mi se pare altfel. Nu știu, poate n-am dreptate, dar nu pot să mi-o închipui plângând după mine. Cred că va trece ușor peste. De asta mi-am permis să fiu mai măgar cu ea decât de obicei.

Mâncăm chipsurile, apoi ne facem cartofi prăjiți. Fără pâine, de ultimii bani am mai luat niște bere. Avem și țigări... Viața e, totuși, frumos de simplă!