Trăim într-o lume seacă, dezgolită de valori, o lume în care interesul propriu primează.Suntem tineri, fizic vorbind, căci spiritual am îmbătrânit înainte de vreme. Am uitat să ne trăim viața! trecem peste etapele importante ale ei.
Ne dorim să devenim cât mai repede " mari dar " mare"nu înseamnă vârsta, ci maturitatea.În alergarea continuă, ochiul grăbit al trecătorului se îngroapă în rutină și uită esența.
Avem o îndatorire față de viață ce ni s-a dat pentru vârsta pe care o vom da la rândul nostru.La mersul lumii contribuie și pasii noștri, ceea ce ne face, mai mult sau mai puțin, părtași la responsabilitatea față de un anumit moment al istoriei, prin care trecem. Pe drumurile bătătorite ale pământului nu suntem decât niște trecători.Și nu ne mai rămâne decât speranța, trunchiul de copac al omenirii și credința în Dumnezeu.
Suntem generația care umblă fără încetare, în fiecare zi, în fiecare ceas;pentru noi nu se află popas și odihnă.Suntem trecători în acest pustiu cu toate speranțele sdunate acolo unde se stinge, drumul; la o răscruce, poate, sau în fața unui munte.
Uneori ne îngropăm prea mult în rutină și viața devine aridă deși suntem însetați după izvoarele ei nesecate ce cu greu se lasă a fi bătute.Setea ne depășește iar ceea ce nu se oferă ni se pare efemer.
Dacă am bea mai mult am devenit sclavi. Viața se hrănește cu schimbare iat schimbarea e legea ce nu poate fi încălcată. Schimbarea trebuie să se producă aici sau acolo, înăuntrul nostru.
Murim în fiecare zi câte puțin, nu datorită vârstei, doar suntem tineri, ci datorită obișnuinței.
RUTINA E O MOARTE!