— Și să vezi ce se întâmplă odată cu vârsta... — reluă el. — Mă refer la bărbați. Eram în urmă nu cu mulți ani la Neptun, împreună cu Sorin, cel din Statele Unite și cu Radu, alt prieten, tot bridge-ist, desigur... Miez de vară fierbinte, atmosferă relaxantă de vacanță, vraja mării înspumate și... hop și noi, trei bărbați tomnatici, lăsați temporar nesupravegheați de către consoartele lor. Încă din prima zi am căzut tustrei de acord că întreg litoralul parcă devenise invidiata victimă a unei nestăvilite invazii de fete frumoase. Puhoi, nu alta! Și ne-aminteam cu regretul aferent că pe vremea tinereților noastre parcă procentul de fete frumoase nu era la fel de mare. Pe baza acelei observații am emis teoria fetelor frumoase. O formulare explicativă ar putea suna așa. Cu cât bărbații înaintează în vârstă, adică, mai pe șleau, cu cât îmbătrânesc, cu atât răsar în jurul lor mai multe fete frumoase. Iar ele, năzdrăvanele, parcă ar face-o dinadins! Exprimată în limbaj matematic, dar și mai real, teoria reliefează că gradul de frumusețe al fetelor se află într-o relație de directă proporționalitate cu vârsta bărbaților care fac evaluarea.
— Dar de ce n-ați numit-o teoria domnilor în vârstă, pentru că se pare că pe dânșii îi vizează în mod special? — semnală, surprinzător de argumentat, Ana.
— Aș avea nevoie să mă gândesc... — ceru el un time out.
Va improviza el ceva... — gândi rapid. Dar, totodată, remarcase încă un lucru. Ana parcă se ferea să pronunțe cuvinte ca bărbat, femeie și chiar băiat, fată, utilizând, uneori chiar în mod neadecvat, termenii: domn, doamnă. O să-i ceară o explicație, dar pe moment era rândul lui să explice. Găsise între timp răspunsul.
Frecându-și satisfăcut mîinile, începu:
— Gata, îți spun de ce... Pentru că lumea, în general, într-o proporție covârșitoare, se arată mult mai interesată de fetele frumoase decât de bărbații bătrâni. Ce mai, fetele frumoase îi interesează pe absolut toți, fără deosebire de rasă, vârstă, sex, condiție socială, religie, preferințe culinare, înclinații artistice sau alte bazaconii. Pe când bărbații bătrâni, pe cine pot ei interesa? Eventual pe medici și oarecum pe politicieni, o dată la patru ani, care-i mai apucă. Apoi, trebuie să avem în vedere și gradul de utilitate socială. E cazul să-ți mai spun?
— Spuneți-mi...
— Păi, compari tu valoarea de întrebuințare și potențialul unei fete frumoase cu cele ale unui bărbat vârstnic? În timp ce primeia i se deschid luminoase perspective în ce privește utilizarea sa pe scară largă și într-o gamă nesfârșită de domenii, bărbatului în vârstă abia de-i găsești câte-o rătăcită valoare de întrebuințare, ca de pildă, în ziua de pensie. Dar, la nivelul pensiilor din ziua de azi și această conjuncturală valoare de întrebuințare se epuizează cât ai zice pește.
— Nu sunteți cam răutăcios? — încercă Ana să-i pună teoria sub semnul îndoielii.
— Cu cine să fiu răutăcios? Cu bărbații în vârstă, cu fetele frumoase, sau cu peștele? — șarjă el, mimând nedumerirea.
— La domni mă refeream... — veni precizarea.
— Sigur... exagerez... dar exagerarea este permisă uneori, când vrei să subliniezi o idee. Iar esența în această teorie constă în evidențierea acelei frumuseți conferite de miracolul unic și ireversibil al tinereții. Unul dintre motivele pentru care merită să atingi vârsta bătrâneții este tocmai acumularea înțelepciunii necesare definirii și înțelegerii tinereții ca pe un miracol al vieții. Iar dacă tinerețea este și de sex feminin...
Se opri, dându-și seama că devenise cam melancolic.