poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1462 .



Picuri pentru Teodora 6
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [raducu36 ]

2008-11-07  |     | 



Copiii nu stau pe loc, nu merg la pas, nu se plimbă.
Copiii fug.
Dacă-i spui unui copil să-ți aducă nu știu ce de nu știu unde, chiar dacă îi precizezi răspicat că nu e nicio grabă, el, totuși, aleargă. Nu din complezență sau considerație sau din mai știu eu ce. Nu. În realitate, el nu e deloc grăbit.
Dar e copil.
Deci, fuge.

Mă aflu în curtea școlii. E pauză.
Nu vă puteți închipui ce e aici.
Vreo două sute de copii, aleargă. E ca și cum ai derula foarte rapid filmul unei savane tropicale văzută de sus. Și praf, cât vezi cu ochii.
Se mută dintr-o parte în alta a imensului platou de beton cu o viteză uluitoare.
Þipă, urlă, chiuie, zbiară, râd, plâng, cântă, imită sunete, rag, hohotesc, mestecă, scuipă, fornăie, râgâie.
Am venit să o iau pe Teodora de la școală cu o oră mai devreme. E vineri și plecăm într-o excursie la munte.
Nu-i vorbă, am dat de ea, dar mi-a pasat ghiozdanul și m-a rugat să o mai las zece minute că e încă pauză. Să se joace cu copiii.
Acum nu mai dau de ea. Fulgeră din când în când în raza mea vizuală, la diferite distanțe, în diferite zone ale platoului.
E într-un grup de fetițe.
Fugăresc, normal, niște băieți. Aceștia urlă ca din gură de șarpe. Deci, le place.
- Noi nu ne jucăm cu băieții !, i-a spus odată Andreei, o prietenă de la bloc.
Teodora e în clasa întâi. Andreea e într-a șasea.
- Fugim după ei și, când îi prindem, îi batem !
- Noi fugim de ei. Când ne prind ne ciupesc.
- De ce să-i bateți ?!, a întrebat-o Dana, mama ei, în timp ce spăla o farfurie.
- De-aia !
„De-aia !” este o replică foarte frecventă în vorbirea copiilor. Cam cum aleargă.
- De ce nu-ți iei rochița cu buline ?
- De-aia !
- De ce nu mănânci și zarzavatul ?
- De-aia !
- De ce nu te joci în cameră ?
- De-aia !
Replica nu are un conținut agresiv, sau depreciativ, sau peiorativ. Pur și simplu este un răspuns. Aproape o axiomă. Face parte din simțirea copilului. Adică, el nu-ți poate explica de ce nu are chef să facă anumite lucruri. Dar îți răspunde „De-aia !”, ca și cum te-ar ruga să-l crezi pe cuvânt că există un motiv foarte serios.
- Adică cum „De-aia !” ?, o întreb eu, câteodată, pe Teodora.
Dă din umeri.
- De-aia !
Apoi, fuge.
Vezi-Doamne, Andreea are prieten. Dezvăluirea a uluit-o pe Teodora. Prietenul e în clasa a opta. Normal.
- Ești prietenă cu un băiat?
- Da !
- De ce ?
- De-aia !
Culmea, răspunsul a mulțumit-o. Probabil, conține în el diverse informații cum ar fi: pentru că toate colegele au prieten, pentru că e rușine să nu ai prieten în clasa a șasea, pentru că. Pentru ea a fost clar. Nu a mai pus întrebări suplimentare.
Mare minune.
Sună soneria. Recreația a luat sfârșit.
Într-un iureș de să-ți spargă timpanele, copiii aleargă, se lovesc, se calcă în picioare, care să intre mai repede în școală. Doar într-un colț al platoului, un grup de elevi, din ciclul superior, mai tândălesc o vreme să se înțeleagă între ei, apoi se fac nevăzuți într-o direcție complet opusă școlii.
Chiulesc.
De ce ?
De-aia !
Rămânem doar noi doi pe platou.
E departe, în capătul opus. Micuță. Se îndreaptă spre mine în rochița ei în pătrățele roz. Dacă ați vedea-o…
Evident, în fugă.
Roșie și transpirată, gâfâie și abia reușește să-mi spună:
- Suc !
O strâng în brațe și o pup. E fierbinte și miroase frumos. A copil prăfuit.
Luăm suc. Bea pe nerăsuflate o jumătate de sticluță, apoi mi-o întinde să o țin eu. Trebuie să aibă mâinile libere. Să se poată exprima.
Mergem spre mașină. Pardon. Eu merg, ea fuge.
N-au pic de liniște copiii ăștia. Probabil, de-aia cad lați seara.
Rulăm.
- Când plecăm la munte?!
- Cum ajungem acasă, faci duș, te schimbi de haine și pornim. Mami ne așteaptă.
- Nu fac duș.
- De ce ?
- De-aia !
Rulăm.
- Schimbă muzica. Asta nu-mi place.
- Nu vreau !, mă enervez.
- De ce ?
- De-aia !
Rulăm.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!