Emil Brumăroiu , pentru prieteni “Brumm”, 45 de ani, celibatar, funcționar într-o bancă era chinuit de 3 zile de o durere persistentă de măsele. Nici analgezicele, nici leacurile băbești nu aveau efect, așa că luînd în mîini masivul “Pagini aurii” căută adresa unui cabinet stomatologic. Găsi unul chiar în centrul orașului, într-un bloc modern renovat, cu geamuri fumurii și placaje scumpe din granit polizat. Urcă într-un lift silențios, pînă la ultimul etaj și ghidat de mirosul specific de materiale dentare, intră în sala de așteptare . Era o încăpere mobilată în stil minimalist, cu două canapele ocru, de piele artificială, cu o mochetă în tonuri de ardezie și sienna, elegantă, aseptică ,dar prea înghețată pentru privitor; doar un ficus ireal de verde și lucios mai aducea o boare de organic, dar și acela era așezat sub un poster cu zîmbetul supradimensionat al unei danturi impecabile. După ce o asistenta fragilă și drăguță îl rugă să aștepte, se așeză și începu să răsfoiască nelipsitele reviste care se găsesc în anticamerele medicilor și în frizerii.
Alături o pereche de tineri emo discutau, fără să fie stingheriți de prezența lui. Băiatul, avea cel mult 20 de ani, și părea reflectarea vie al unui manga: purta o cămașă antracit, strîmtă și cu buzunare mari, pantaloni largi din denim negru cu pliuri decolorate și un IPod în care vibra Black Sabath sau ceva asemănător, care îi irita lui Brumm nervii și-așa încolăciți de durere. Nu prea înalt, dar armonios construit, cu mușchi supli avea și o freză tipică adolescenților emo: o șuviță de păr brun, lucios îi cădea asimetric peste frunte, pînă la pometul drept; un perciun flutura în jos peste ureche.iar celălalt, scarificat în V-euri, era tuns complet. Fața măslinie era palidă, cu cearcăne mari, iar pupilele dilatate și gura cărnoasă, aproape feminină, îi dădeau un aer straniu, de carnasier jigărit. Fata,îmbrăcată în același stil, într-un T-shirt negru, pantaloni strîmți de nuanța grafitului, cu părul aproape identic tuns, în șuvițe negre-albăstrii,avea cel mult 16 ani, dar trăsăturile ei erau mai ștearse, comune, doar gura vopsită în mov contrasta cu albul de hîrtie al feței. Fără să vrea, Brumm află că emo-girl venise să-și scoată măseaua de minte, pentru că vroia să o dăruiască într-un colier iubitului; măseaua ei era perfect sănătoasă, dar nu vroia să mai aștepte “ să fie o babă de 30 de ani ca să și-o extragă”!
Dentistul, un tip vesel, roșcovan cu antebrațe musculoase ieșind de sub mînecile bluzei de doc, deschise ușa, chemîndu-l pe Brumm. Cabinetul imaculat, cu aparatele lui de nichel, placat cu gresie lucioasă, îi spori senzația de frică incontrolabilă și de durere ce-i pulsa în maxilar. Întins pe scaunul dentistului, ergonomic și paradoxal de incomod, suportă înfigerea unui ac rece în cerul gurii; un val de amăreală îi umplu gîtul crispat și mai auzi cuvinte seci “obturare de canal”, “extracție de nerv”, “pericol de paradontoză bilaterală”; apoi se ridică și se așeză pe un taburet, așteptînd să-și facă efectul anestezia.
Fata se urcă în scaun și pasivă, îl lăsă pe dentist să-i introducă, cu mișcări răsucite, un clește în gură. Prietenul ei era alături, ținîndu-i mîna fragilă, strînsă într-o brățară de piele țintuită cu mici ideograme zen, de metal. Cu toată îndemînarea medicului, măseaua de minte, atît de precoce eruptă, nu se lăsa smulsă din alveola ei de carne trandafirie. Atunci într-un efort exasperat, roșcovanul se folosi de o daltă și scoase două-trei fragmente de os alburiu, maculate cu singe. Emo-girl își clăti gura, privind în sus spre băiat, într-o implorare mută."Asta e baby,măseaua ta de minte nu-i prea cool" zise cu cinică indiferență emo-boyul.
Dentistul îi explică, cu un aer profesionist, că sunt rare cazurile în care o măsea poate fi extrasă întreagă,apoi aruncă fragmentele într-o tăviță metalică unde zăngăniră ca niște zaruri fără noroc. Cei doi plecară decepționați, medicul mai facu o glumă, pe seama măselelor de minte, cu asistenta cea pirpirie, apoi îl atacă pe Brumm cu exactitate și eficiență.Sunetul polizorului care pătrundea scrîșnind în măseaua lui, șterse orice urmă de compasiune pentru dentiția altora.Îndură lipsit de demnitate toate manevrele care le făceau instrumentele stomatologice în gura lui, pînă cînd dentistul își termină treaba. Ieșind din lift, încă amețit și cu falca iradiind de durere, auzi urletul îndepărtat al sirenelor și văzu cîteva zeci de oameni înghesuiți în fața intrării blocului. Fără să privească în jur, ghici, știu,că pe trotuar se contura ca o orhidee neagră, strivită, corpul fetei emo.
Undeva într-o cameră sumbră, cu afișe violent colorate și chipuri crispate de samurai, într-un sertar, un colier confecționat din măsele de minte, zăcea incomplet.