din seria anterioară: nu le-a găsit și a consumat batonul energizant (blestem!) furios în timp ce iubea sublim – era de așteptat
dar noi la ce să ne mai așteptăm? aflăm imediat: urmăriți .. reloaded

- muzică (eroică și insinuantă totodată) -

progeneric: unul dintre borcanele mate imense cu aur pe un fond violet (ca legătură emotivă cu atmosfera anterioară) gen e-art de circa 4 minute unde totul se preschimbă în pink fumuriu (tutunul nu dăuna grav sănătății pe atunci) trecînd prin nenumărate faze intermediare – ne întrebăm unde o fi al doilea, suficient pentru o noua introducere în tema infanteristului (sau infantilismului?! ei, ceva pe acolo) în do major de alaltăieri (de la tăieri de montaj, pseudo-științific numite castrări)

generic: e liniște și pace (trebuie să calmăm cititorul că avem scene multe de tras), eroul o ia de la capăt în ritmul dîgîdîm - dîgîdîm - dîgîdîm indus cînd pe spate cînd pe burtă de tovarășul pursînge negru cu coama și coada albe (se va numi mai încolo Căluț) în vîntul de la miazăzi – acțiunea începe, ssst!

- mult praf -

căluți el ce căluți preț de vreo ten (circa zece) minute și… apăru în primplan ca să fim convinși (țțț, nu lupul, nu balaurul, nu brontozaurul, nu) el, chiar el, Prîslea cel Pitic – nu ne pierdem în descrieri tocmai acum, după zecile de minute de vizionare cu chipul său ca amuletă la gîtul criticului sinucigaș

cînd după vreo două lungi dar pline de emoție secunde îl vedem ajuns la o margine de baltă

după cum arată (tulbure în esență), nu pare o simplă baltă, dar Al - Nostru spune încrezător: iată o baltă!
și adaugă înțelept, deși un picuț circumspect: deci are balta pește!? și se dezbracă TOTAL de tot, de caschetă, de crețul cenușiu de la praf de pe piept și de personalitate, pasămite de intime chiar (nu dorim amănunte!), numai și numai în scopul dezinteresat de a fi natural în mijlocul naturii prea des înjosite de către hoți (așa declară ulterior în interviu, da’ prost cine se mai încrede în mass media din ziua de azi!) cu pescari pe fond turcoaz incert lăcuiți stil japonez bibelou de la matușa Sița avînd pitbull terrier-i decăzuți la poalele lor cu ochii foarte blînzi ce ne amintesc de borcanele mate, totodată de Ursitoarea Trei (vizionată la seria întîi) care era excitantă literar dîndu-ne simțirea unei nevoi imperioase de a scrie, asa că veți citi mai jos

stop cadru: balta (iar?? sigur, pentru că nu avea pește, deși avea ea ceva, dar să stăm un pic în formă de tensiune dacă dorim să primim fondul ăla în euro for the scenariu, ci nu niște pricăjiți de yeni fiind teribil de criză occidentală spre mondială)

*
- publicitate –
aveți pete! scoate-ți-le acum! cu noi
- promo -
noi seriale în bloc, pe bloc, pe lîngă bloc, sub bloc, centrala de bloc funcționează perfect, efect de final cu un bec economic de la UE obligatoriu

*
în mijlocul bălții (sursa cartografică e sigură), nah, ce să vezi… iar să vezi și să nu crezi! o insuliță…
o insuliță conținînd în sînul ei plin două borcănașe (mate) – precis sînt Borcanele cu Aur!, se lasă străfulgerat de un gînd eroul - o sa înot pînă la ele și o să le iau, și voi fi cel mai, și unicul, și voi avea mîna Prințesei, și parte de tot regatul! Căluț, tu te rog să mi te întorci ca gîndul - ca vîntul și să îmi anunți frații colegii copoii să vină! iute să vină cu întăriri, Căluț - Căluț-ule, te rog mult, hai că poți! pursîngele tăcu chipurile amărît și făcu dîgîdîm invers bucuros că scapă de poveste momentan și gîndul continuă imprevizibil: dacă o fi balaurul păzitor prin preajmă sau brontozaurul secretar??! - nu se vedea nici urmă, nu se simțea nici miros, așa că Prîslea (cel Pitic) înaintă, golaș și curajos cum era, bras

dar cu cît se apropia chitit Prîslea al nostru de insuliță, cu atît creșteau borcanășele
tot creșteau, tot creșteau, de dădeau să se prefacă-n borcănoaie

și el înota și braseia, și tot înota și braseia
și ele creșteau și tot creșteau, bașca parcă se cam îndepărtau

tot așa, din ziulică pînă-n seară, de ziulică pînă-n-amiaza mare mai precis, să fi trecut vreo 10 ani, de ajunsese aproape să se lumineze de mijlocul vieții iar sau cel puțin de criza ei

Cioara! – își aminti Prîslea ostenit de vreme de și balta se băltise tare (știți, aluviuni, jeg anaerob, lipitori, broaște neimperiale, tot tacîmul fară pește)

cînd deodată (iar deodată) apăru cioara din episodul cinci/ serialul inițial: ce vrei, măi, Prîslea, măi? - croncăni ea cu dicție doctă ca atitudine, că-ți sînt dator (nu e typo, ci e de la felul ei ca sex masculină însă netrebnicii îi dăduseră numele de Cioara feminin – vă dați seama ce draci avea), știu, c-o pană voiești și ți-aș da-o, ar fi timpul, scap și eu de grija datoriei și tu din mocirla situației; măi, da’ o meriți, măi, p-asta, o meriți, o meriți, mă? (zburătoarele sînt de felul lor cam pisăloage în exprimare, cele alese doar redundante)

Borcanele amîndouă! - asta vreau, doar ce… să vreau?! ce nu e clar? ai face bine să nu mă mai pui să țip după tine că răgușesc și tușesc turbat a pagubă, bagă pana! (în pana ta de pană ciorească!... – asta e în paranteză fiindcă nu voia să se prindă destinatara că e vai și amar cînd se înfurie: face coșuri pe aripi de nu mai execută vraja), sigur c-o merit!! - respiră înotătorul relaxat pe o parte acestea fiind spuse, apoi clipoci spre partea ailaltă superior, dar din ghinion scapă bucată zdravană din pectoralul stîng în noroi, iar din următoarea sucire lepădă bunătate de emisferă dreaptă cu tot cu conținutul său subiectiv, după care execută estetic din toată ființa sa pleosc și se împotmoli, desigur, fiind cam marunțel construit pentru arealul descris încă din seria întîi (nesimțiți scenariștii, regizorii – toți!, niște nesimțiți cu toții! așa nu se mai poate!! punctele ce au urmat nu sînt de redat… la fel ca mai sus) și nu mai apucă pana care scoase un pleosc mult mai timid decît al lui după ce se chinuise într-o fîlfîire de excepție cu toate reflectoarele pe ea spre deosebire de el

dar se făcu de se făcu pînă la urmă că… îl salvă Lipi: bună, eu sînt Lipi!, zise ea, clipind lipicios (uităm de Cioara, nici n-avem nevoie de ea: o umplutură dizgrațioasă hermafrodită), hai, atinge-mă, prinde-mă, hai, hopa! sus!

bbuuuună... mulțu-h-mesc pentru aj-h-utor, îngăimă Prîslea cel Pitic, scuturîndu-și (oarecum) grijuliu hăinuțele și îmbrăcîndu-și-le pe îndelete cu priviri insinuante, mersi! – reuși după vreo trei (trei, sigur că trei!) pahare, scuze, clipe (om era, adică bărbat în floarea mijlocului de vîrstă, creierul fiind în afara oricărui cadru la secvența respectivă) și își netezi pectoralul proaspăt recuperat pe dedesubt

mă! – exclamă Cioara (revenise! doar ați fost preveniți ca e o redundantă), cu o nuanță de invidie peste alta de orgoliu, observînd aici cu toții cum învinge superioritatea măiastră cioroșească din legendele străbune - treci de iubește pe Lipi asta, că altfel umplem pagini întregi tăind pădurea irațional, chit că e una retrocedată (totuși inteligentă Cioara, ce să mai… și informată la zi!)

bun, trecem peste episodul mult prea piratat la paragraful de neuitat

îl vedem pe Prîslea cel Pitic pitit după o tufă (are membre – a cercetat atent, are și pectoralul, creierul e neregenerabil așa că nu ne mai ocupăm de el) simțind nevoia să peroreze și nu ezită: of, tufa, tufa – tufa – tufa, ești oh - tu un fel de fufa? nu, nu, ah, tu ești o altex - mufa! zeița Mufa, Mufa, of, tufa – tufa – tufa, arată-te! arată-te! tufa slash Mufa – și un cronicar preluă imediat vorbele-i apostolice, apoi le distribui unor edituri fantomă contra cost piperat ce dădură imediat faliment, iar cronicarul se întîlni cu această ocazie cu procurorul, la fel și fantomele – întîlniri deosebite despre care au scris unele ziare obscure, deci nu merită să mai pierdem timpul noi

yeah, this is a fact, spuse producătorul din off satisfăcut mușcînd din pră-ji-tură (nu agrea ciocolata)

dar încă nu are Borcanele! și nici noi nu le avem!

putem concluziona că incantația nu fusese suficientă sau Mufa nu avea tot ce avea o, cităm, fufă (sau invers?)
așa că trecem neintermediat în zona erogenă a poveștii de față (interzis privirilor indiscrete!)


**

continuarea în episodul următor
unde pe pritvor îi vom urmări pe Prîslea și pe Mufa sărutîndu-se focos la nivelul aproximativ bulina 15, promițînd 18
apare și Căluț cu backupuri
dar Borcanele cu Aur?!
nu uitați de Lipi!
Balaur e și el prezent susținut de Brontozaur

hipi-hipi end and pe curînd! (vă salută Cioara)


***

la cererea Oengeurilor de profil se precizează: în această narațiune absolut niciun Animal nu a fost și nu va fi rănit sau jignit, okei? (da, bine!, și cu borcanele ce-i?! și balaurul, și brontozaurul…, și restul… hei! băăă…, să fiu al naibii dacă vă mai citesc!!)

****

_ va urma _