alerg într-o noapte adâncă de toamnă,
mi-e frică și tremur și fug ne-ncetat.
te caut în beznă iar frigul mă arde
și visele mele se afundă-n păcat...
alerg... mă opresc și ascult... numai ploaia se aude prin frunze... mă așez și îmi rezem spatele de scoarța unui stejar bătrân....
îmi adun genunchii la pieptul ce tresaltă înca de efort și ascult... nimic, doar ploaia și foșnetul copacilor...
închid ochii... se face cald... și te simt. ești in fața mea, te apleci și îți pui mâinile ocrotitoare pe umerii mei... mă mângâi... îmi iei fața în palme și mă privești.
ce vezi? eu văd ochii tăi ce mă îneacă… mă învăluie… mă încălzesc... îmi caută sufletul... și eu îl deschid.
acum ce vezi? te vezi pe tine conducând imperiul sufletului meu…
mă săruți pe frunte, pe pleoape, iți lipești obrazul de al meu... iți simt răsuflarea fierbinte lângă ureche... pe gat... mă zgârie plăcut barba ta pe fața... te caut... mâinile mi se împletesc cu părul tau... iți simt buzele atât de aproape... mă lași să aștept... îmi place...
îmi simți gura umedă cum te caută, cum gustă picăturile de ploaie ce ți se scurg din păr... ajung la buzele tale senzuale... în sfârșit!... ce dulce licoare... ce poftă de tine...
mă ridic…
ploaia s-a oprit și printre crengi și nori se vede luna…
spune-mi… tu cât mă dorești?
te aștept din nou la noapte să mă bântui …