.

14 Februarie 2002. Azi Georgiana s-a sculat mai devreme ca de obicei și s-a dus la Veronica; a simțit nevoia să o vadă. Veronica este bine acum și este convinsă că acest fapt se datorează laptelui de țară pe care îl consumă de câteva luni. – În urmă cu două săptămâni, Veronica i-a povestit despre nepoata ei, Carmen, care are o tumoră la cap. Dorește să-și vândă apartamentul ca să o ajute și pe aceasta; speră ca medicii din străinătate să o poată vindeca.

15 Februarie 2002. Ora 0 și 30'. A sunat telefonul. Eu și Matei dormeam în dormitor, iar Georgiana se uita la televizor deoarece era neliniștită și nu putea să doarmă. La telefon, Carmen i-a spus că Veronica a făcut comoție cerebrală în cursul serii și a dus-o la spitalul nr. 9 cu salvarea. Este inconștientă și are o paralizie pe partea dreaptă a trupului.
Georgiana a reușit să doarmă câteva ore în cursul zilei și a chemat-o pe Yasmina.
-Știi ce s-a întâmplat cu Veronica?
-A văzut ceva la televizor care a supărat-o.
-Faptul că Poșta Română va intra în grevă?
-Cred că da.
-A murit?
-Încă nu.
-De ce i se întâmplă așa ceva? Se simțea bine ieri și era optimistă.
-Dumnezeu se mai răzgândește.
-Nu vreau să mai vii niciodată.
-Bine, dacă aceasta este dorința ta.
151
Yasmina era foarte blândă și resemnată.

16 Februarie 2002. Azi la ora 7 și 30’ a sunat telefonul. Pentru că Georgiana a rămas să doarmă în sufragerie, a răspuns ea. La telefon era Carmen care plângea.
-A murit Veronica. Înainte de a muri a devenit lucidă și a putut vorbi câteva minute. Mi-a
spus să nu fiți supărați, dar Dumnezeu s-a răzgândit. A mai zis să o ierți pentru că nu a putut să-și țină promisiunea de a te ajuta cât vei avea nevoie. Lui Remus i-a transmis să nu dispere niciodată. Pentru Matei mesajul este să învețe și să ajungă să poarte pe cap ce are șoricelul primit de la ea. Mie mi-a lăsat casa. Mi-a mai spus să nu vii să o vezi moartă, pentru că nu arată bine și știe că ție îți face rău să vezi trupuri neînsuflețite.
-Să nu-i puneți basma pe cap.
-Nu-i vom pune. Are o pălărioară și i-o vom pune pe aceea.
-Unde o îngropați?
-Ne-a rugat să o ducem lângă fiica ei Irina, la Bălți.
-O să plătești mult telefonul, nu mai vorbi atât.
-Asta nu este o problemă. O să te sun după ce se termină totul ca să vii să mă ajuți la curățenie și să-ți povestesc.

18 Februarie 2002. În vis, Georgiana mergea pe un drum de țară și a ajuns la o casă pe care a mai văzut-o tot în vis. Aici a întâlnit-o pe Veronica; aceasta stătea lângă o fată care avea vârsta în jur de 20 ani.
-Cum îți este aici? a întrebat-o Georgiana.
-Bine, am lumină, liniște și sunt cu fata mea. Oricum, acolo nu mai aveam ce face.
-Mie cine o să-mi mai cumpere inele și cercei?
-O să-ți cumperi singură. Serios, încet-încet, o să-ți cumperi.
-Pe coana mare ai întâlnit-o? – Se referă la Yasmina.
-Aici? Nu.
-Cum este să mori?
-N-ai vrea să știi. După cum te cunosc eu, este mai bine să nu știi și să afli peste mulți ani.

30 Aprilie 2002. În timpul postului Îngereasa și Yasmina i-au spus Georgianei că Veronica nu este moarta, dar Carmen, din cauza bolii, și-a pierdut mințile și a nu mai știut ce spune și ce face.
Georgiana a rugat-o pe Îngereasă ca atunci când vine să-i arate chipul de lumină și nu pe cel uman.

14 Mai 2002. Azi Georgiana a fost să verifice dacă Veronica trăiește și a avut plăcuta surpriză să o găsească vie. Vorbește mai greu și-a vândut tot ce se putea vinde din casă.Georgiana i-a povestit ce i-a spus Carmen la telefon.
-Nepoata mea a stat două luni în spitalul de psihiatrie deoarece și-a pierdut memoria și are perioade în care nu-și recunoaște nici părinții. A suferit un șoc psihic atunci când am făcut comoția și te-a sunat pe tine de la spitalul în care m-au internat. În ziua aceea am stat în moarte clinică 21 de minute. Nici medici nu au înțeles cum a fost posibil să-mi
revin.
152
-Ai văzut ceva în timpul cât ai stat în moarte clinică?
-Nu am văzut nimic. Când mi-am revenit, parcă mă trezisem dintr-un somn adânc.

20 Mai 2002. A venit Yasmina nechemată.
-În Noiembrie anul trecut, tu ai venit și te-ai materializat în camera în care dormeam?
-Nu, nu am voie să fac așa ceva.
-Atunci mi-am pierdut mințile?
-Nu, dar a venit alt spirit sub înfățișarea mea. Putea fi un spirit bun și a luat chipul meu ca să nu te sperie.
-Mi-a arătat 14 semne, de fapt desene, câte unul pentru fiecare lună până la sfârșitul anului 2002. - Georgiana i-a descris câteva dintre acestea. - Știi ce înseamnă?
-Nu pot să-ți spun ce a vrut să-ți transmita prin intermediul acestor simboluri, dar dacă ți s-a întâmplat ceva bun în lunile care au trecut până acum, sau dacă desenele au reprezentat un mesaj care s-a împlinit, înseamnă că spiritul care a venit cu înfățișarea mea a vrut să te ajute.

29 Mai 2002. I-a venit Veronica în vis.
-De data asta chiar am murit, și a îmbrățișat-o.
-Ei, acum ai murit iar, i-a replicat Georgiana cu neîncredere.
În somn realiza că doarme și visează.

30 Mai 2002. La ora 18 și 10’ a sunat Sorin, prietenul lui Carmen. Acesta a găsit în memoria telefonului lui Carmen numărul nostru și a întrebat-o cine este Georgiana. Carmen nu i-a spus cine este Georgiana, dar a insistat să o sune.
Veronica a murit cu adevărat. Azi dimineță când Tamara, o prietenă bună care avea grijă de ea, a venit să-i aducă mâncare, a găsit-o moartă. A chemat salvarea și poliția și au dus-o să-i facă autopsie. Carmen nu a reacționat în niciun fel la auzirea veștii că Veronica a murit. Georgiana l-a rugat pe Sorin să cumpere un fir de trandafir alb sau roșu și să-l pună pe trupul Veronicăi, pentru ca ea a primit ,,poruncă” să nu meargă să o vadă moartă.

31 Mai 2002. I-a venit Veronica în vis. S-au întâlnit într-un spațiu nedefinit.
-Cum este să mori? a întrebat-o Georgiana.
-Este foarte dureros. Știu că ție îți este teamă, așa că nu am să-ți spun. Simți un mare regret și te doare sufletul, îți spun așa ca să înțelegi, fiindcă nu se poate explica în cuvinte.
-Cât timp durează?
-Nu știu, nu mi-am dat seama. Pot fi clipe sau minute. Nu ai cum să măsori timpul și îți este teamă.
-Ai văzut un tunel sau altceva?
-Eu nu am văzut niciun tunel. După ce am scăpat de greutatea durerii, am văzut două drumuri de lumină sau de energie. O lumină era foarte albă și strălucitoare, iar cealaltă de un bleo cald. Mi-a fost teamă să mă îndrept către cea albă și m-am dus către ce de culoare bleo. Atunci au apărut în jurul meu multe dintre persoanele care m-au iubit. Erau ca niște umbre pe care nu am putut să le ating. Nu mi-au vorbit, dar prin gesturi
153
mi-au arătat că nu trebuie să-mi fie teamă. Cea mai apropiată de mine era fata mea, Irina. Am văzut multe persoane, nu are rost să-ți povestesc despre ele, dar tatăl și soțul meu nu erau printre acestea. După un timp, care nu știu ce durată a avut, toți cei care
m-au întâmpinat, au dispărut. Am început să mă simt foarte ușoară și liniștită și puteam să mă deplasez cu viteză mare. Am fost și am văzut locul unde m-am născut. Eu nu prea am după cine să regret, dar m-am întristat văzându-i plângând pe cei din jurul trupului meu. Am încercat să le spun că nu trebuie să mă plângă deoarece mie îmi este bine aici. Poate plângeam și eu dacă lăsam în urma mea o familie. În același timp cu mine, a ajuns aici o tânără care plângea. Nu știu pe cine a lăsat în urmă deoarece nu am putut vorbi cu ea. Nu știu ce urmează să se întâmple cu mine, dar nu-mi mai este teamă. Îmi pare rău pentru voi că aveți necazuri, dar acum nu am cum să vă ajut.
-Vrei să-ți dau ceva de pomană?
-Nu. Nu simt nevoia de nimic acum. Cred că chestia cu pomana ține de tradiție. Acum nu am nevoie de nimic. Dacă voi simți nevoia de ceva mai târziu, am să-ți spun. Aștept să văd ce urmează să se mai întâmple cu mine.
Georgiana, cât timp a vorbit cu ea, i-a văzut numai capul. Avea un chip liniștit și arăta ca atunci când era sănătoasă.

6 Iunie 2002. A venit Veronica. Plângea.
-De ce plângi? a întrebat-o Georgiana.
-Îmi pare atât de rău că am murit!
-Eu nu am cum să te ajut.
-Știu, dar îmi pare rău, și din ochii ei albaștri curgeau șiroaie de lacrimi.
-Ti-au îngropat trupul?
-Nu, Marți mi-l îngroapă.
-Le-am lăsat tot ce trebuie, m-am pregătit de mult timp pentru acest eveniment. Le-am lăsat bani și acte ca să-mi îngroape trupul la Bălți.
-Nu mai plânge că mi se face rău să te văd așa.
-Te rog să mă ierți că te-am necăjit. Să nu mai iei calciu pentru că acesta îți dă palpitații la inimă, este mai bine să iei vitamina A, aceasta te va liniști.
-Da, dar acum îmi este rău.
-Trezește-te și bate în tăblia de la pat ca să te audă băieții.
Georgiana s-a trezit și a făcut ce a învățat-o în vis Veronica. Eu și Matei eram în bucătărie. Copilul a auzit-o strigând și ne-am dus repede să vedem ce s-a întâmplat.

3 Iunie 2002. Veronica era liniștită și mulțumită.
-Þi-a trecut supărarea? a întrebat-o Georgiana de cum a văzut-o.
-Da. Îmi vor duce trupul acolo unde am vrut.
-În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, dacă nu ești cea pe care o știu eu și ai luat chipul ei, dispari!
Veronica a zâmbit și a rămas pe loc.
-Fata ta este alături de tine?
154
-Nu, nu mai este nimeni dintre cei care m-au întâmpinat.
-Și tu unde te afli, într-un spațiu luminos, întunecat, sau într-un loc anume?
-Nu este nimic în jurul meu.
-Lumină este?
-Da. Sunt într-un spațiu fără limite, nedefinit, iar lângă mine se află o lumină care mă protejează.
-Este un înger?
-Nu știu ce este, dar am vrut să văd ceva și nu m-a lăsat, s-a așezat în fața mea. Aici unde mă aflu și nu pot să spun unde anume, pentru că nu știu, este o liniște adâncă ce mă neliniștește. Asemenea liniște nu am cunoscut în viața întrupată. Eu mă cam tem de această liniște.
-Tu îți mai vezi trupul? Te întreb, deoarece eu știu că spiritul se învârtește în jurul trupului până la înmormântare; așa am auzit.
-Nu, nu mă mai preocupă trupul, dar de ce te interesează pe tine așa ceva?
-Pentru că Nicu și Vasile - unchiul lui Remus, atunci când au murit, s-au luat cu mâinile de cap și nu știu ce au văzut. Puteau să-l vadă pe cel cu coarne sau altceva?
-Nu știu ce au văzut ei, dar eu nu am văzut nimic.
-Și acum cum te simți?
-Liniștită, dar îmi este teamă pentru că nu știu ce se va întâmpla cu mine. Sunt și singură.
-Unii dintre cei care au murit, atunci când îmi vin în vis, îmi pot aduce vești bune sau vești rele. Tu ce îmi poți aduce?
-Nu știu.
-Ești cam confuză. Când o să-ți revii, vii și-mi spui clar că eu acum nu înțeleg.
-Sunt mulțumită că și-a revenit Carmen.
-Da, și-a revenit? Am să verific. Ce poți să-mi mai spui?
-Acum nu pot să-ți mai spun nimic, dar este mult mai greu să trăiești în trup, este chiar groaznic.
-Cei care au bani și nu le lipsește nimic, crezi că nu sunt fericiți trăind în trup?
-Nu știu. Eu îți spun asta făcând comparație cu viața pe care am trăit-o eu.
-Când vorbesc cu tine, ba am impresia că visez, ba că stăm de vorbă în realitate. În momentul în care ai murit, ți-a tras cineva spiritul din trup?
-Nu știu.

19 Iunie 2002. Azi Georgiana a mers la casa în care a locuit Veronica și a găsit-o acolo pe Carmen, care și-a revenit din șoc după ce și-a văzut mătușa în sicriu. Carmen intenționează să vândă apartamentul pe care i l-a lăsat Veronica moștenire și să-și cumpere o garsonieră, apoi se va mărita cu Sorin. Pe Veronica au înmormântat-o după dorința ei, la Bălți, în Republica Moldova, alături de fiica ei, Irina.

4 Iulie 2002. Eu m-am culcat lângă Matei, iar Georgiana, pentru că nu avea somn, a rămas în sufragerie să se uite la televizor. Nu adormisem când Georgiana a venit să mă trezească și să mă cheme în sufragerie.
-Ai pățit ceva? am întrebat-o eu.
-Vino în camera cealaltă să-ți spun ceva. Tu, Matei, rămâi aici și încearcă să adormi
155
repede.
Am urmat-o în sufragerie și ea a închis repede ușa de la hol.
-Ce s-a întâmplat, Georgiana?
-Privește în spațiul dintre masă și televizor.
Am făcut ce mi-a spus.
-Nu văd nimic.
-Este Veronica.
Am privit iar cu atenție.
-Îți repet, nu văd nimic.
-Este aici.
-Te cred.
-Îmi spune să te așezi.
-M-am așezat pe canapea, lângă Georgiana.
-Dacă tu o vezi, te cred. Dorește ceva?
-Nu. A venit să ne vadă și să vorbească cu noi, pentru că pe data de 9 Iulie se înalță și nu știe ce se va întâmpla cu ea după aceea. Ea te aude, poți să i te adresezi direct. Poți să o întrebi ce vrei, dar nu poate să răspundă la întrebări complicate. Ne va răspunde la întrebările la care are voie.
-Am înțeles. Ce poți să-mi spui despre sănătatea mea? Te voi urma curând?
--Spune că după ce vei face tratamentul cu aloe te vei simți mai bine - Georgiana este cea care o aude și răspunsurile le primesc prin intermediul ei. – Să nu folosești planta pe care ți-o va da mama ta, să o iei pe cea de la sora ei.
-Bine, voi face cum spui tu, i-am răspuns eu Veronicăi.
-Aveți grijă cu Matei. Trebuie să-l obișnuiți să folosească banii, să facă târguieli, să ia restul bine și să nu vă supărați pe el dacă va mai pierde bani.
-Și eu i-am spus Georgianei de mai mult timp că trebuie să facem acest pas.
-Este temător și trebuie să-l ajutați să scape de această teamă.
-Știm că îi este teamă să nu ne piardă. Într-o viață trecută ne-a fost mamă, mie și Georgianei, care eram frați, și ne-a pierdut de timpuriu.
-Acum nu o să vă piardă iar. Un preot ar putea să-l ajute să scape de teamă, prin ceea ce-i va citi.
-Bine, îl vom duce la un preot, am răspuns tot eu.
-Unele obiecte din această încăpere sunt încărcate cu energie negativă și ar fi bine să renunțați la ele. Au fost subiectul unor dispute între părinții tăi, Remus.
-Dacă ni le arăți și putem să ne lipsim de ele, le vom scoate din casă.
-Pe unele le puteți vinde.
-Serviciul de pahare din sticlă neagră este încărcat cu energie negativă; cel de ceai din porțelan roz să-l păstrați deoarece este încărcat cu energie benefică. – S-a uitat la ursulețul Irinei pe care i l-a dăruit lui Matei în urmă cu câțiva ani. – Este cam murdar.
Georgiana a zâmbit.
-Nu știm cum să-l curățăm, i-am spus eu.
-Cu un burete umed.
-Bine, așa voi face.
-Carmen a vândut casa, să nu fiți supărați că nu v-am lăsat nimic.
-Nu avem niciun motiv să ne supărăm pe tine, i-am răspuns tot eu, ai fost foarte bună
156
cu noi și ne-ai ajutat cât ai putut când ai fost printre noi.
-Dacă nu era Carmen, v-aș fi lăsat vouă casa.
-Fii liniștită, te-am înțeles.
-Mama ta îți va cere să-i donezi neputului tău cel mare partea ta de moștenire.
-Știu asta. O să i-o donez.
-Este bine să-i pui o clauză ca nepotul tău să te respecte până mori.
-Aveam de gând să fac asta.
-Dacă mamei tale nu-i va conveni, pentru că îi va pune ea clauză, să nu semnezi actele.
-Bine.
-Asupra mamei tale se fac presiuni ca să-i facă mai repede actele de donație lui Robert.
-Știu asta.
-Și tatăl tău face presiuni asupra mamei tale. El îl iubește pe Robert.
-Dacă tatăl meu face presiuni asupra mamei mele, o să-i cer să-mi plătească el despăgubirea pentru partea mea de moștenire pe care o voi dona nepotului meu.
-Nu o să vrea pentru că va spune că nu este casa lui.
-Am înțeles.
-Unchiul tău, Vasile, care se află aici de câteva luni, este supărat pe Ana deoarece a aflat că aceasta o ajuta pe mama ta fără să știe el. A aflat că te-a ajutat și pe tine, dar nu este supărat fiindcă voi sunteți amărâți. Vasile îl iubește mult pe fiul lui Tavi. Până când Ana nu va vorbi deschis cu copilul ei și până când nu și-l va apropia, Vasile nu o să-i vorbească.
-Pot să-i transmit Anei ce mi-ai spus tu?
-Da, poți să-i spui, dar nu știu dacă te va crede.
-Oricum, voi încerca să vorbesc cu ea. Știi că în urmă cu doi ani Georgiana a primit niște cifre în vis?
-Da, da, știu. Numai că nu pot să vă ajut, nu știu cine i le-a dat, iar eu nu pot să văd ce combinații de numere ies la loterie. Poate că ultima cifră primită, 6, este cheia. Într-o dată de 6 ar putea ieși câștigătoare celelale 5 cifre primite de Georgiana.
-M-am gândit și eu la această variantă. Matei ar putea intui anticipat cifrele câștigătoare?
-Nu știu. Matei are și va avea toată viața o intuiție puternică. Trebuie să-l ajutați să gândească mai mult pozitiv pentru că acum intuiește mai mult răul.
-Aici seamănă cu mine. Vom face ce spui tu, cu toate că, atât eu cât și Georgiana, încercăm de mai mult timp să-l facem să-și schimbe modul de gândire.
-Tu o să-l ajuți foarte mult pe Matei încă mult timp de acum înainte.
-Sigur că o să-l ajut. Aș vrea să te întreb ceva, dar te rog să nu te superi.
-Întreabă-mă.
-Poți să-mi spui ce faci acum dincolo, dacă îngerul stă mereu lângă tine?
-Nu am voie să-ți răspund la această întrebare. Până la înălțare stau jos, după aceea nu știu ce se va întâmpla cu mine. Îmi este puțin teamă.
-Din câte știm noi de la Yasmina, nu ajungi la judecată imediat cum te înalți.
-Cu fiecare om se întâmplă altfel.
-Când erai în lumea asta, i-ai spus Georgianei că știi din ce cauză ți s-au întâmplat multe lucruri nefericite. Acum ne poți spune motivul?
-Da. În urmă cu vreo 500 de ani am făcut mult rău oamenilor. Pe unii i-am omorât fără
157
să aibă vreo vină.
-În război?
-Nu.
-Ai fost judecător?
-Am fost inchizitor și unul foarte rău. Am ars mulți oameni pe rug.
-Îmi pare rău pentru tine. Și eu am fost un om rău în unele dintre viețile trecute. Cred că din această cauză sunt bolnav și am avut multe necazuri.
-Da, bolile grave sunt pedepse karmice. Ai putea să-mi spui ce ascendent am avut?
-Pot, trebuie să-mi spui ora la care te-ai născut.
-Ora 7 și 55’, 31 iulie 1944, Bălți.
-Așteaptă puțin, trebuie să consult niște tabele.
-Aștept.
-Leu cu ascendent în Fecioară, i-am spus eu după un minut.
-Nu cred. Mi-ai calculat ascendentul în funcție de longitudine și latitudine?
-Durează mult, acum am consultat niște tabele.
-Mai stau câteva minute și trebuie să plec, îmi spui când voi mai veni.
-Cum dorești.
-Dar mă interesează să știu cum erau așezate planetele și în ziua în care am murit.
-Nu mai știu data.
-30 Mai 2002.
-Poți să-mi spui cum ai murit?
-În somn.
-Știi la ce oră?
-Nu știu exact.
-La ce oră te-ai culcat?
-La 11 iar pe la 3 m-am trezit să beau apă. Înainte de a adormi am văzut cum începea să se lumineze de ziuă.
-Cred că era după ora 4.
-Se poate.
-Și după ce ai adormit iar, ce s-a întâmplat?
-Am simțit o durere foarte mare.
-Ai făcut infarct sau congestie cerebrală?
-Nu știu.
-Nu cunoști motivul care a dus la deces?
-Nu.
-Dar ți-au făcut autopsia.
-Da. Este mare păcat să măcelărești în acest fel un om.
-Înțeleg, dar ai fost singură în casă când ai murit și poliția și procuratura trebuiau să știe cauza.
-Eram bolnavă.
-Da, dar ei nu au exclus probabilitatea să te fii ucis cineva, până nu au văzut rezultatul autopsiei.
-Legile omenești nu sunt toate bune.
-Chiar dacă este așa, trebuie să ne supunem lor.
-Desigur. Acum trebuie să plec.
158
-Bine, vorbim când o să mai poți veni.
După ce a plecat, am întrebat-o pe Georgiana cum a apărut.
-Mă uitam la televizor și la un mometdat am zărit-o lângă ușa de la balcon.

4 Iulie 2002. Veronica a venit iar. Georgiana mi-a spus că se află în cameră. Era îmbrăcată cu o rochie de culoare bleo ce avea un guler alb din dantelă. Era încălțată cu pantofi cu toc cui de aceeași culoare cu rochia. S-a așezat pe un scaun. Ne-am așezat și noi pe canapea.
-Ce frumos ești îmbrăcată, i-a spus Georgiana. Când ai purtat această rochie?
-Este rochia mea de la cununie.
-Este foarte frumoasă. Și ce pantofi ai! Știi că eu sunt înnebunită după îmbrăcăminte și încălțăminte.
-Știu, i-a răspuns Veronica.
-Spune-mi, te rog, acum fiind spirit, cum îți pui haine pe tine?
-Este o iluzie optică.
-Adică, de fapt, tu nu ești îmbrăcată?
-Da. Cum să apar altfel, ca o lumină?
-În realitatea ta, tu ești așa, ca un mic glob de lumină?
-Aproximativ.
-Tu îți vezi restul corpului?
-Nu, eu nu am niciun fel de corp, iar ceea ce vede Georgiana este o iluzie optică.
-Înțeleg. Tu i-o sugerezi?
-Da.
-Seamănă cu o hipnoză? a întrebat-o Georgiana.
-Da.
-Eu de ce nu te pot vedea? am întrebat-o.
-Pentru că nu poți, nu știu cum să-ți explic.
-Și când îi vii Georgianei în vis, unde vă întâlniți?
-Într-un spațiu nedefinit.
-Și asta se întâmplă în mintea ei?
-Da.
-Georgiana ar putea să vadă și alte spirite?
-Desigur, dar îi este teamă. Acum poți să-mi spui ce ascendent am avut?
-Îmi trebuie ora exactă de naștere.
-Dacă aștepți puțin o să-ți spun.
-Nu plec nicăieri.
După 10-15 secunde:
-M-am întors în timp la momentul nașterii mele. M-am născut în casa părintească. Aveam o casă mare cu 4 camere.
-Spune-ne ora, a întrerupt-o Georgiana din povestit.
-Pendula din sufragerie arată ora 4 și 35’, dar nu știu dacă funcționa bine.
-Aveați radio? Așa puteați să vă potriviți ceasurile.
-Aveam difuzor. Ceasul de la mâna tatălui meu arată ora 5 și 20’; nu, așteaptă puțin, îl văd invers. Ora nașterii mele este 4 și 55’.
-Îți pot spune ascendentul și îți pot face și horoscopul, dar durează 2 ore.
159
-Îmi spui când vin data viitoare.
-Ai fost singură la părinți?
-Nu, am mai avut doi frați și o soră care au murit de pojar.
-Ce fel de om era tatăl tău?
-Era un om foarte bun. A fost profesor de istorie.
-Din cât am înțeles eu, acesta nu te-a întâmpinat.
-Așa este. A lucrat și în securitate și a făcut multe greșeli, cu toate că el nu a vrut, dar politica din vremea aceea era foarte periculoasă. Georgiana, să fii atentă ce spui când te va mai chema polițista să-ți ia declarație. Aceasta dorește să fii pedepsită într-un fel pentru că ești încăpățânată și nu recunoști ce vrea ea să recunoști.
-Da, o să fiu atentă. Tu poți să mă însoțești la poliție?
-Acum nu pot.
-Nici după înălțare?
-Nu știu. Îmi este teamă de ce va urma, pentru că după ce a murit Irina, mulți ani am participat la ședințe de spiritism.
-Și eu am participat la două ședințe, știi asta. Trebuie să spun la preot?
-Nu, pentru că persoana care a spus că a chemat spiritele, era o șarlatană, practic nu a venit nimeni.
-M-ai liniștit, a zis Georgiana.
-Am aflat de la Yasmina, am vorbit eu, că ea pentru aceeași faptă a stat 3 luni pământești la întuneric. A fost condamnată la 30 de ani în lumea voastră, dar timpul la voi este foarte comprimat. Ne vom ruga pentru tine.
-Să nu faceți asta, să nu-mi aprindeți lumânări și nici să nu-mi pomeniți numele până la înălțarea mea.
-Cum dorești.
-Nu mai pot să stau mult. Ce vreți să mai știți?
-Spune-ne ce vrei tu.
-Bine. Văd că ești un om inteligent și bun, mi-a spus, aș vrea să-ți fac un test. Te superi?
-Nu, te rog…
-Ia o coală de hârtie și un pix.
-Aveam la îndemână hârtia și pixul. Ce trebuie să fac?
-Desenează un cerc, un pătrat, un triunghi, un dreptunghi, un paralelogram, simbolul spiralei, o jumătate de cerc închis, o linie și un punct sub ea, simbolul infinitului, un romb, svastica indiană și un cerc umplut. Acum notează culorile pe care ți le voi spune eu: alb, gri, roșu, galben, albastru, verde, vișiniu, violet, portocaliu, roz, mov, maron.
-Mi-am notat.
-Bine. Va trebui să scrii sub fiecare simbol câte o culoare, dar nu acum, după ce plec sau mâine și-mi arăți când voi reveni.
-Așa voi face. Mai dorești să-mi spui ceva?
-Doar un lucru. Doctorul Popescu îți ascunde ceva legat de boala ta sau nu știe precis ce ai. Dacă nu-și va schimba comportamentul față de oameni, adică să fie mai blând, mai înțelegător și să-i trateze pe toți la fel, nu doar ca pacienți, atunci Dumnezeu îl va lovi acolo unde durerea poate fi cea mai mare, ca să-l învețe ce înseamnă umilința. Copilul lui cel mic, la începutul adolescenței va suferi de o boală lungă și grea mulți ani,
160
și tot ce va încerca el să facă, nu va reuși să-l ajute. Știu că o să-i spui, dar va trebui să
fii atent cum o vei face.
-Da, o să mă gândesc bine înainte.

5 Iulie 2002. Seara Veronica a venit iar. Am stat de vorbă în dormitor.
Veronica:
-În dormitor este o atmosferă mai plăcută.
-Și această mobilă este cumpărată de părinții mei, dar în tinerețe.
-Au dormit și ei pe acest pat?
-Da, însă în perioada aceea se înțelegeau bine.
-Tatăl tău, din anumite puncte de vedere, este mai corect decât mama ta. El nu are multe lecții de învățat, spre deosebire de mama ta. El nu a invidiat pe nimeni și nu a dorit răul nimănui. Mama ta l-a sufocat și l-a terorizat cu gelozia ei, din cauza aceasta a plecat. A fost om de casă și mulți ani nu a înșelat-o.
-A luat-o pentru că avea casă? a întrebat Georgiana.
-Și pentru asta, dar și pentru că mama lui Remus era o femeie frumoasă. Marea durere a tatălui tău, Remus, este că atât părinții naturali cât și tatăl adoptiv nu l-au băgat în seamă și va pleca din lumea întrupată cu această durere.
-Da, eu înțeleg că a suferit, dar nu înțeleg de ce, el ca tată, a repetat cu mine greșeala părinților lui. Oricum, acum nu mai contează.
-Ați putea să căutați să vă apropiați de el.
-O să încercăm, am spus eu.
-Îi ziceți că nu vreți nimic de la el.
-Și dacă am vrea, tot nu ne-ar da.
-Femeia aceea tânără, cu care a trăit, l-a înțeles, i-a oferit ce nu i-au oferit părinții lui și chiar mama ta.
-Te cred, dar eu nu am plăcut-o.
-Matei, ție de ce îți este teamă și ce te frământă?
-Hai, spune-i! a intervenit Georgiana.
După o lungă ezitere, Matei i-a răspuns, în timp ce se uita la noi, la mine și la Georgiana:
-Să nu vă pierd pe voi.
-Părinții tăi nu vor muri curând.
-I-am spus și noi asta, a vorbit tot Georgiana.
-Eu nu sunt Dumnezeu, dar îți spun că părinții tăi vor sta mulți ani lângă tine. De ce nu vrei să te culci seara devreme?
-Vreau, dar nu pot.
-Eu știu că ești invidios pe mama ta că se uită la televizor mai mult decât tine. - Matei s-a schimbat la față și am înțeles toți că s-a supărat. - Nu te supăra, dar trebuie să recunoști adevărul.
-Nu mă supăr.
-Eu simt că te-ai supărat.
-Hai, recunoaște că acesta este adevărul, l-a îndemnat Georgiana.
-Nu sunt invidios, dar ea de ce nu se culcă?
-Þi-am spus, Matei, am intervenit eu în discuție, mama ta nu poate să doarmă deoarece
161
are multe griji iar privitul la televizor o deconectează și o ajută să fie mai relaxată.
-Îmi promiți că te vei culca mai devreme? l-a întrebat Veronica.
-Eu vreau să adorm repede, dar nu pot, s-a eschivat Matei.
-Spui Tatăl Nostru de mai multe ori și o să adormi.
-Sau te gândești la ceva frumos, cum ți-am spus, dar nu la desenele animate, am completat eu.
-Ce zici, îmi promiți? l-a întrebat iar Veronica.
-Nu știu dacă pot să adorm repede.
-Bine, te mai gândești până vin iar și îmi spui atunci ce te mai frământă.
-Da, a răspuns Matei fără convingere.
-Spune-mi, tu mai obosești? am întrebat-o eu.
-Nu.
-Nu vreau să te superi pentru ce te voi întreba, dar ținând cont de faptul că Georgiana te vede, ești o fantomă? -Veronica s-a întristat. – Vreau să înțeleg…
-Am citit și eu despre fantome când eram în viață, dar acestea sunt spirite neliniștite care rămân mulți ani jos, în lumea voastră. Eu sunt un spirit puternic și pe data de 9 Iulie mă voi înălța.
-Am înțeles. Mai simți mirosurile, căldura, frigul, mai ai senzația de foame și sete?
-Nu, acestea sunt specifice doar trupului. Acum trebuie să plec, dacă mâine sunteți acasă, am să vin tot seara.
-Vino când dorești, i-a zis Georgiana.

6 Iulie 2002. Dimineață m-a sunat Ana și mi-a spus să mă duc la ea să-mi dea planta de aloe, mierea și vinul, care îmi sunt necesare pentru rețeta naturistă. Am ajuns la ora 10. I-am povestit ce mi-a spus Veronica despre Vasile, soțul ei. Ana s-a plâns la mine că Tavi este foarte nervos, bea băuturi alcoolice, face scandal în casa lui și are necazuri cu piciorul operat de varice. I-am spus că trebuie să încerce să și-l apropie. Mi-a mărturisit că a încercat, dar nu a reușit.
Seara a venit Veronica. Toți trei eram în sufragerie.
-Pe unde ai umblat azi? am întrebat-o eu.
-Prin mai multe locuri.
-Ai fost și la Carmen?
-Nu.
-Spune-mi, te rog, dacă ai voie, te ghidează cineva?
-Da.
-Cum te ghidează, te însoțește, îți vorbește?
-Nu am voie să-ți spun cum mă ghidează, dar nu mă însoțește și nici nu-mi vorbește.
-Bine, aș vrea să mai știu, dacă se poate, cum te deplasezi? Îți propui să ajungi într-un loc și ai ajuns?
-Mă deplasez ca gândul.
-Am înțeles.
-Ce vrei să mai știi?
-Vrei să-ți spun ce am văzut în horoscopul tău?
-Mai târziu.
-Îmi interpretezi testul?
162
-Da.
I-am arătat desenele. La cerc am scris: roșu, la pătrat: vișiniu, la triunghi: portocaliu, la spirală: albastru, la jumătatea de cerc: maron, la linia cu punct: galben, la simbolul infinitului: verde, la romb: mov, la svastică: alb, la cercul plin: gri.
-Cercul arată că vrei să ai o activitate care să-ți pună mintea la contribuție; viitor energic, vei putea face mai multe. Triunghiul indică protecție. Spirala: viitor liniștit, senin, ești încrezător în viitor. Pătratul: nu suporți să fi constrâns. Dreptunghiul: nu-ți place casa în care locuiești. Paralelogramul: căsnicie fericită. Linia și punctul: ești mai îngaduitor și lași mai multă libertate celorlalți. Infinitul: speranță plină de forță și vigoare. Svastica: suflet cinsit, corect. Romb: senzația că ești singur și nu vrea nimeni să te ajute. Jumătatea de cerc: încăpățânat, dar nu tot timpul. Cercul umplut: treci de la o stare la alta și nu ai speranță tot timpul.
-Mulțumesc.
-Acum poți să-mi citești horoscopul.
-Ai fost Leu cu ascendentul tot în Leu. În ziua morții tale toate planetele de pe cerul tău natal erau afectate de planetele în tranzit. I-am spus și Georgianei că după horoscop puteai să mori cu mult timp înainte deoarece planetele grele în tranzit se mișcă foarte greu. Nu vreau să spun o prostie, dar Dumnezeu a ezitat în privința ta când a fost vorba să te treacă în lumea spiritelor.
-Eu de la vârsta de 50 de ani am avut impresia că mi-am îndeplinit menirea în viața întrupată. - I-am citit interpretarea horoscopului. – Da așa este, mi-a spus Veronica după ce a ascultat-o cu atenție și fără să mă întrerupă. Acum trebuie să plec, stingeți lumina și culcați-vă! Mâine nu voi veni.

7Iulie 2002. Seara a venit Veronica.
-Ai fost la Carmen? a întrebat-o Georgiana.
-Am fost. Casa lor este un șantier.
-Ai zis că azi nu vii.
-Vă deranjez?
-Nu, am răspuns eu. Dacă te simți bine la noi, poți să vii când dorești.
-Sigur nu vă deranjează prezența mea?
-Sigur nu ne deranjează. Poți să te întorci în timp și pentru altcineva?
-Nu înțeleg.
-Nu știu precis la ce oră s-a născut Matei și m-am gândit că ai putea să mă ajuți, întorcându-te în timp, la momentul nașterii lui.
-Unde s-a născut?
-La maternitatea Giulești în data de 30 iulie 1990, între orele 15 și 16.
-Da, am să văd. Așteptați puțin…15 și 43’ sau 15 și 33’, nu știu exact deoarece văd două ceasuri care arată ore diferite.
-Bine, la mine poți să vezi?
-Dă-mi amănunte.
163
-M-am născut la maternitatea Grivița Roșie în data de 20 noiembrie 1952 între orele 9 și 10. Știu că m-am născut mort.
-Pe unde este această maternitate?
-În prezent localul adăpostește un cămin de copii și se află în cartierul Bucureștii Noi.
-Unde anume?
-Eu văd un cartier de case, o mahala.
-Așa arăta atunci. De la podul Constanța, înainte, pe linia tramvaiului 6.
-A câta stație de la pod?
-A treia pe partea stângă, cum mergi spre Mogoșoaia. Este o clădire cu două sau trei etaje. În acest local a fost și sediul Gărzii de Fier înainte de război.
-Bine, așteaptă… Ceasul de la mâna medicului arăta ora 9 și 22’ când ai ieșit și 9 și 36’ când ai scos primul țipăt.
-Deci eu trebuie să iau în calcul pentru horoscop ora 9 și 36’.
-Da.
-Mulțumesc. Poți să vezi și pentru Georgiana?
-Da. Unde s-a născut? Data o cunosc.
-La maternitatea Polizu, i-a răspuns Georgiana. După-amiaza. Mama mi-a spus că în jurul orei 17 și 30’.
-Da… Ceasul de pe perete arată ora 17 și 24’. Mai văd un ceas de mână, dar are cadranul întors spre interiorul mâinii. Persoana a mișcat mâna, îi văd cadranul, este zgâriat, dar nu pot să văd limbile ceasului.
-Alt ceas nu mai vezi prin jur?
-Nu. Nu știu dacă ceasul de pe perete arată ora exactă. Până plec o să mai văd. Trebuie să fii mai înțelegător cu Georgiana pentru că nu știi ce este în sufletul ei.
-Eu cred că știu.
-Este speriată de ceea ce i se întâmplă.
-Știi cumva motivul pentru care i se întâmplă aceste necazuri?
-Nu.
-În viața anterioară a fost cerșetor și fratele lui – căci a fost bărbat – l-a lăsat să moară de foame. Normal ar fi fost ca în această viață să-i fie mai bine.
-Nu știu ce să-ți spun.
-Cel care i-a fost frate în viața trecută trăiește și acum.
-Știu.
-Cunoști cine este persoana?
-Da, dar este mai bine să nu vă spun.
-Pot să încerc să ghicesc cine este?
-Da.
-Nu cred că este cineva din familia mea.
-Da, nu este.
-Cunosc persoana?
-Da.
-Este… Margareta.
-Da, dar nu trebuie să vă frământați din această cauză. Toată viața va fi nefericită în dragoste. Lăsați-o în plata Domnului!
164
-Așa gândim și noi, i-a răspuns Georgiana. Eu m-am spovedit și i-am spus preotului că am vândut timbre furate de Margareta. Preotul m-a sfătuit să nu o spun pentru că Dumnezeu va face dreptate și o va pedepsi El.
-Așa este.
-Dar mie îmi este teamă de judecata oamenilor, i-a mărturisit Georgiana. În Biblie scrie
că Biserica ar trebui să ne judece pentru greșelile noastre.
-Dacă te-ar fi judecat Biserica, aceasta te-ar fi iertat, i-a spus Veronica.Trebuie să fii atentă ce spui la Poliție.
-Știi ce se va întâmpla sau cum se va termina ancheta poliției?
-Nu, dar sunt sigură că Dumnezeu te va ajuta. Acum trebuie să plec.

8 Iulie 2008. După ce am terminat de mâncat de prânz a venit Veronica. Era îmbrăcată într-o rochie de culoare galbenă din voal sau mătase, decoltată la spate și era încălțată cu o pereche de pantofi din lac de culoare ocru.
-Ce elegantă ești, i-a spus Georgiana.
-Așa am fost înmormântată.
-Toată stima pentru Carmen și părinții ei, i-am spus eu.
-A costat 11 500 000 lei(500$).
-Așa de mult? Dumnezeule! De unde au luat-o?
-Nu știu.
-Și ce patofi ai!
-Aceștia îi am de când eram tânără. Îmi este puțin teamă.
-Te înțelegem, dar trebuie să-ți învingi teama și să te înalți, i-am spus eu.
-Desigur. Sunt un spirit puternic și mâine dimineață, la ora la care am murit, mă voi înălța. Nu știu ce mă așteaptă și nu știu dacă după înălțare voi mai putea veni. Dacă știam că am să mă simt așa bine cu voi, veneam mai de mult.
-Nu trebuie să regreți nimic.
-Iar voi va trebui să nu fiți triști și să nu mă plângeți ca să mă pot desprinde ușor.
-Nu vom fi triști și nu vom plânge, am căutat să o liniștesc eu.
-Îmi pare rău că nu am putut să vă ajut mai mult. Am să încerc altfel. Nu, cifrele de la loto nu le pot vedea. În afară de lozurile acelea nu am câștigat altceva în viața mea.
-Ai putea să ne dai niște cifre pentru Joker și loto 6/49 ?
-Dacă vreți, dar să nu vă supărați pe mine dacă nu ies câștigătoare.
-Nu ne supărăm.
-Da, ar fi interesant de văzut ce o să iasă. Tu ai o intuiție bună, de ce nu o folosești? Și Matei are, dar nu ca tine.
-Sunt prea stressat și nu pot să mă concentrez. Alege 5 cifre din 45 și o cifră din 20.
-Scrie… Nu am scris cifrele în jurnal sperând că vor ieși câștigătoare. Acum, când transcriu jurnalul, nu mai știu ce numere mi-a dat.
-Ce să fac pentru a-mi ajuta frații? a întrebat-o Georgiana.
-Dă câte un acatist pentru fiecare și convinge-i să meargă să se spovedească. Caută să-ți tii promisiunile făcute.
-Da, știu că nu mi-am ținut unele promisiuni.
-Mai bine nu mai faci.
-Da. I-am promis lui Dumnezeu că nu mai merg la ghicitori, dar când Remus a fost
165
șomer mi-am încălcat promisiunea.
- Are dreptate Veronica, mai bine nu mai fac promisiuni, am intervenit eu în discuție.
-Să nu uiți să spui la spovedanie că îi dădeai dracului pe frații tăi când erau mici.
-Nu uit.
-Trebuie să plec. Dacă pot mai vin o jumătate de oră diseară, pe la ora 22.
-Să ne luăm rămas bun? am întrebat eu.
-Nu, nu se face așa ceva.
-Bine.
-Am plecat.

9 Iulie 2002. În jurul orei 13 mă aflam în bucătărie și pregăteam ceva de mâncare. Eram nervos și puțin supărat pe Georgiana.
-Vino în sufragerie că a venit Veronica, mi-a zis Georgiana prin ușa întredeschisă.
-Ei, a venit Veronica! i-am răspuns eu cu neîncredere.
-Este aici.
-Bine, vin.
-Am mers în sufragerie și m-am așezat pe canapea.
-De ce ești agitat? m-a întrebat Veronica. Nici nu știi ce este în sufletul Georgianei!
Simți că se va întâmpla ceva rău vreunuia dintre voi?
-Nu simt așa ceva. Sunt puțin nervos deoarece Georgiana refuză să mă ajute la treburile casnice.
-Acum ea este speriată și îngrijorată. Fii răbdător cu ea!
-Încerc.
-Dacă știam că aveți așa probleme mari financiare, încercam să vă ajut mai mult.
-Ne-ai ajutat destul.
-Aș fi putut și mai mult, dar Georgiana când venea la mine ascundea foarte bine ce o preocupa. Spunea că nu are nicio problemă. Ar fi putut fi o bună actriță.
-Mulțumesc, mi-au mai spus și alte persoane. Și tu aveai problemele tale.
-Îmi este teamă că aș putea fi judecată pentru egoism deoarece am dorit o înmormântare cu fast și prea costisitoare. În loc să vă ajut pe voi, am lăsat mulți bani să fiu înmormântată cu fast. Îmi pare rău.
-Nu te mai frământa pentru acest lucru. Dacă tu ai fost mulțumită și liniștită, este bine.
-Da, dar acum am mustrări de conștiință, dacă se mai poate spune așa.
-Cum este îmbrăcată acum? am întrebat-o pe Georgiana.
-Ca o călugăriță.
-În alb?
-Nu chiar, îmbrăcămintea ei este de culoare gri deschis.
-Te-ai înălțat? am întrebat-o pe Veronica.
-Da.
-Și ai putut așa repede să cobori?
-M-am rugat și mi s-a dat voie. Te rog, fii mai indulgent cu Georgiana. Acum trebuie să plec. Dacă mi se va mai da voie am să mai vin.
Pe la ora 0 și 30’ Georgiana a venit din dormitor în sufragerie și mi-a spus că Veronica este în casă și plânge.
-De ce plânge?
166
-Nu știu. Acum este în sufragerie.
Georgiana a închis ușa de la sufragerie să nu ne audă Matei vorbind și a aprins lumina.
-Ce ai pățit? am întrebat-o eu.
-Sunt tristă pentru voi. Vă deranjez?
-Nu, putem sta de vorbă. De ce plângeai?
-Era tot o iluzie optică.
-Poți să ne spui unde te-ai înălțat?
-Nu știu cum să-ți explic. Într-un spațiu în care se află multe spirite care așteaptă.
-Ai fost întâmpinată de cineva, ți s-a vorbit frumos?
-Am fost întâmpinată de cineva, dar nu pot să-ți spun de cine. Tuturor ni se vorbește cu blândețe. Mi s-a arătat un loc nedefinit unde să mă așez și să aștept. Nu-mi place aici. Sunt mii de spirite de lumină care așteaptă. Este o liniște foarte mare, apăsătoare. Unele spirite sunt foarte liniștite și împăcate cu ele, altele se frământă, sunt supărate sau se căiesc. Cu toate că practic nu mai au un chip, pot fi citite. Mai exact le simt. Cele care sunt foarte luminoase sunt liniștite. În funcție de intensitatea luminii îmi pot da seama cum este fiecare și ce-l frământă.
-Comunică între ele?
-Nu.
-Tu ai comunicat cu cineva?
-Nu.
-Poți să-mi spui, îngeri se află în acest spațiu?
-Nu. Îngerii pot fi văzuți numai de spiritele aproape pure, care au avut o viață pioasă.
-În spațiul acela este lumină?
-Da.
-Ce culoare are lumina?
-Aș putea spune că gri, de fapt ea nu are nicio culoare, așa o simt eu.
-În momentul în care ai ieșit din trup ai văzut două lumini, una bleo și alta albă?
-Da. Eu am urmat-o pe cea bleo deoarece mi-a fost teamă să o urmez pe cea albă și strălucitoare.
-Þi s-a comunicat ce aștepți în acel spațiu?
-Nu, dar simt.
-Acum de ce ești îmbrăcată în haine călugărești?
-Þi-am mai spus, este o iluzie optică, eu nu mai am formă umană. Așa mi s-a sugerat să mă arăt.
-Spune-mi, dacă știi, la ședințele de spiritism, spiritul mișcă cu adevărat masa sau obiectele?
-Cred că este vorba de magie neagră în privința mutărilor de obiecte. Dacă eu sunt nematerială, nu am cum să mai fac acțiuni asupra materiei.
-Înțeleg. Poți să-mi spui cum te-ai întâlnit cu spiritul unchiului meu Vasile?
-Nu.
-În timp ce ai umblat pe unde ai vrut în cele 40 de zile, ai întâlnit și alte spirite în drumul tău?
-Da. Sunt mii de spirite, mii de luminițe care se deplasează spre locurile unde doresc să ajungă.
167
-Ai comunicat cu vreunul dintre acestea?
-Nu, nu am putut.
-Spune-mi, unde se află lumea spiritelor, este paralelă cu lumea materială?
-Nu știu concret unde se află lumea spiritelor.
-Distanța de la noi la spațiul unde te-ai înălțat este mai mare decât până la spațiul unde
ai stat 40 de zile?
-Nu-mi dau seama.
-Îți ia mai mult timp acum să ajungi unde îți este locul de așteptare?
-Nu.
-Nu înțeleg de ce eu nu-mi aduc aminte de viețile trecute.
-Ai încercat să te întorci în timp?
-Da, dar nu am reușit.
-Poate că încă nu este timpul sau momentul să aflii. Nici eu nu-mi aduc aminte de altceva în afară de viața întrupată pe care am părăsit-o de curând.
-Poți să vezi organele interne din trupul nostru?
-Nu, nu am încercat.
-Atunci de unde știi ce ne supără?
-Simt.
-Ai putea să te întorci în timp pentru mine?
-Nu știu. De ce?
-Vreau să știu ce s-a întâmplat în anul 1993, din vară până în toamnă, când lucram la Loteria Română.
-Ai dat afară o femeie care avea un copil și ai lăsat-o fără pâine.
-Cred că știu despre cine este vorba, dar nu am intenționat să-i fac rău. Am căutat să o fac să înțeleagă că trebuie să-și facă treaba, că nu trebuie să mai lipsească nemotivat de la sevici. Nu am reușit și am fost nevoit să-i întocmesc referat și să cer penalizarea ei. Chiar am specificat în acel referat că nu doream să i se desfacă contractul de muncă, ci doar să fie mutată.
-Te cred, dar a fost dat afară și ți-a urat ca nici tu să nu mai ai ce să-i dai copilului tău să mănânce, iar altă femeie a vrut locul tău.
-Știu asta, dar eu am obținut postul prin concurs.
-Înțeleg, dar ai vrut să știi ce s-a întâmplat. Femeia care ți-a făcut farmece și ți-a dat peștele pe care l-ai adus acasă, a fost convinsă de celelalte două ca să le ajute să scape de tine deoarece erai un șef incomod pentru ele.
-Și m-au aranjat bine.
-Nu trebuia să iei peștele acela. Bătrâna ți-a urat să te zbați ca peștele pe uscat.
-Păi, așa se întâmplă.
-Ce vrei să mai știi?
-Crezi că voi putea publica o carte interesantă?
-Da, vei scrie o carte care te va face cunoscut. Vei folosi o parte din jurnal. Pot să-ți dau un sfat?
-Desigur, chiar te rog.
-Caută să fie o scriere mai mult fantastică, altfel este posibil ca unii dintre cititori să nu te creadă. Cei credincioși și cu teamă de Dumnezeu o vor aprecia, în timp ce ceilalți vor
fi indiferenți sau sceptici. Acum trebuie să plec.
168

10 Iulie 2002.
-Îți este somn? m-a întrebat Georgiana.
-Nu prea. Þie îți este?
-Veronica este aici. Dacă nu îți este somn și nu te deranjează, poate să mai stea de vorbă cu noi.
-Da, putem să stăm de vorbă.
-Sigur?
-Da.Þi s-a dat voie să vii iar?
-Am cerut voie și mi s-a dat. În casa Anei se întâmplă unele lucruri anormale.
-De ce te preocupă pe tine Ana?
-Vreau să o ajut. Spiritul lui Vasile bântuie prin casa aia și îi agită pe toți. Trebuie neapărat să vorbească cu un preot ca acesta să-i citească ceva pentru liniștirea spiritului soțului ei.
-O să-i spun.
-Cine a hotărât să-l îmbrace cu hainele cu care a fost înmormântat?
-Nu știu, i-am răspuns eu. De ce întrebi?
-Pentru că spiritul lui Vasile este supărat că trupul i-a fost îmbrăcat cu un costum vechi și el a fost un om cu prestanță. Avea și haine noi. Au venit mulți cunoscuți la înmormântarea lui și nu i-a plăcut că l-au văzut așa îmbrăcat. Mai este supărat că în cele trei zile cât a stat în casă, l-au lăsat mult timp singur și nu au vorbit cu el.
-Era foarte frig în camera în care i-au ținut trupul neîsuflețit.
-Da, dar soția și copilul lui, dacă vroiau, puteau să stea lângă el. I-a iubit foarte mult pe amândoi și a făcut pentru ei tot ce a putut. Vărul tău a primit totul de-a gata.
-Asta așa este.
-Spiritul lui Vasile este foarte supărat din cauză că Tavi ar putea să-l urmeze curând în lumea spiritelor dacă nu se liniștește cu băutura. Din cauză că este supărat și neliniștit nu s-a înălțat la nivelul la care sunt eu.
-Dar unde se află.
-La un nivel mai jos. Trebuie să vorbești cu mătușa ta. Chiar dacă se va supăra pe tine, spune-i să facă tot ce poate ca să-l ajute pe Tavi.
-Am înțeles. Te-ai obișnuit cu locul unde te afli acum?
-Încă nu, dar trebuie să mă împac cu situația. Totuși abia m-am înălțat. Să fii atent cu nepotul tău Robert.
-Mi-ai mai spus. Oricum eu nu am încredere în el. Spune-mi, înainte de a muri, nu ai avut niciun presentiment? Se zice că omul înainte să moară simte ce urmează să i se întâmple.
-Nu pot să zic că am avut un presentiment, dar cu 2-3 zile înainte de a muri aveam impresia că, în timp ce mergeam prin casă, mă împiedicam de Irina. Mi s-a părut ceva neobișnuit, dar nu m-am gândit la moarte.
-Înțeleg. Tot nu știi unde te afli?
-Eu cred că locul în care m-am înălțat este purgatoriu.
-Georgiana, tu spui că îi auzi vorbele în minte?
169
-Da.
-Este glasul pe care îl avea când era în lumea noastră?
-Da.
-Cum este posibil? m-am adresat Veronicăi. Tu nu mai ai coarde vocale, voce…Cum de
te aude în mintea ei?
-Nu știu cum să-ți explic pentru că nu știu cum să fac asta.
-Îi transmiți mesaje, dar nu știi cum?
-Nu știu cum să explic acest fenomen. A început să se lumineze de ziuă.
-Da, este ora 5.
-Parcă era ceva mai multă lumină când am murit. Cred că era după ora 5 și 30’, așa, între 5 30’ și 6. A trecut noaptea, trebuie să vă las să dormiți.
-Da, mai vorbim când vrei tu, i-am spus eu.
-Desigur. Acum am plecat.

16 Iulie 2002. Veronica a continuat să vină zilnic. Chiar dacă între mine și Georgiana au fost momente tensionate, Veronica a încercat să ne liniștească. A încercat să ne și ajute ieri când am fost la părinții ei. L-a determinat pe fratele ei Cristi să ne dea 2,5 milioane lei. Veronica ne-a însoțit, dar l-a supravegheat și pe Matei care a rămas singur în casă.
Când eu și Georgiana am fost relaxați și liniștiți, Veronica s-a uitat la televizor împreună cu noi, sau am stat de vorbă.
-Spune-mi, cine ți-a pus prenumele de Veronica? am întrebat-o eu.
-Tata. Mai am însă un prenume.
-Da?! s-a mirat Georgiana. Și de ce nu mi-ai spus până acum?
-Nu am vrut.
-Și care este al doilea prenume.
-Ghiciți din trei încercări.
-Am încercat toți trei, dar nu am reușit.
-Ania, ne-a spus Veronica.
-Este frumos, pe acesta cine ți l-a pus?
-Mama și aș vrea ca de acum înainte să-mi spuneți și voi la fel.
-Mie îmi va fi greu, i-a zis Georgiana. M-am obișnuit să-ți spun Veronica.
-Mie mi-ar plăcea să-mi spuneți cum îmi spunea mama.
-Bine, cum dorești. Ce se mai întâmplă în spațiul în care trebuie să stai?
-Unele lucruri interesante. Luminițele acum sunt colorate, toate culorile și multe nuanțe. Lipsește însă culoarea negru. În funcție de culoare simt ce le preocupă. Multe dintre luminițele de culoare închisă s-au deschis, iar altele de culoare deschisă și-au schimbat culoarea, de fapt nuanța, devenind de culoare închisă.
-Ce forme au luminițele?
-Nu au nicio formă concretă, sunt ca niște puncte mai mari colorate.
-Tu știi ce culoare ai?
-Nu, nu mă văd.
-Am înțeles că în lumea spiritelor ,,simți” ce se întâmplă.
-Da.
-În lumea materială cum vezi?
170
-Normal, ca și cum aș fi întrupată.
-Deci, pe noi ne vezi cum vedem și noi.
-Da.
-Poți să-mi spui ce fac acele luminițe?
-Stau, așteaptă. Unele dintre ele, dar puține, mai pleacă la fel ca mine. Am mai observat ceva ciudat și anume că unele dintre ele s-au strâns și au dispărut într-un spațiu necunoscut mie.
-Cum anume s-au strâns?
-S-au micșorat și au dispărut.
-Crezi că au trecut în alt spațiu sau că au fost chemate la judecată?
-Da.
-Nu poți să aflii exact ce se întâmplă?
-Nu, ți-am mai spus, aici doar ne simțim, altfel nu putem comunica.
-Cu cine te ghidează comunici într-un fel anume?
-Da, dar nu pot să-ți spun cum.
-Nu ai voie?
-Da.
-Despre spațiul în care te afli acum poți să-mi mai spui și altceva?
-Da, ceva ce nu înțeleg eu. Unele spirite care erau de culoare închisă și-au schimbat intensitatea culorii, adică au devenit de culoare deschisă, iar altele dintre cele care aveau culoare deschisă, s-au întunecat.
-Poate că se întâmplă asta în funcție de stările sufletești prin care trec.
-Este posibil. Am constatat că spiritele care au culori foarte deschise: alb, galben, nuanțe deschise ale altor culori, dispar și trec în alt spațiu, să zicem.
-Interesant. Dacă ai fi știut ce culoare ai, poate că-ți dădeai seama ce se întâmplă cu celelalte spirite, prin comparație.
-Da. Eu oricum le simt, dar nu prea înțeleg ce se întâmplă. Totuși sunt liniștită și mă simt bine unde mă aflu acum. Vreau să-ți pun o întrebare.
-Pune-mi.
-Tu când o să treci în lumea spiritelor o să vrei să-l ajuți pe Matei?
-Desigur, dacă voi putea sau dacă mi se va da voie, dar de ce mi-ai pus această întrebare?
-Pentru că sunt spirite care chiar dacă li se permite, nu vor să-și ajute copiii sau ființele pe care le iubesc.
-Înseamnă că sunt răutăcioase și egoiste. Tu ca spirit poți să miști obiecte?
-Nu.
-Atunci cum îți explici faptul că sunt spirite care pot arunca pietre? Am citit într-o carte, pe care o am în bibliotecă, dar momentan nu-mi amintesc cum se numește, că într-o tabără de copii, prin anul 1953, cădeau pietre care pluteau prin aer fără să-i lovească.
-Am citit și eu mult pe această temă când eram în viață. De fapt și acum sunt vie.
-Știu asta.
-Cred că spiritele care aruncau cu pietre sau cele care mișcă diferite obiecte, sunt foarte
neliniștite și nu se pot detașa de lumea materială. Unele vor să se răzbune pe anumite persoane, altele vor să ajute și rămân aproape de pământ. Eu sunt un spirit liniștit, împăcat cu mine și cu lumea întrupată, m-am înălțat. Unde? Nu știu.
171

19 Iulie 2002. Veronica-Ania:
-Am reușit să vorbesc cu unul dintre spiritele care așteaptă lângă mine, mai exact am
reușit să comunic cu acesta. Are culoarea galben-portocaliu și a fost tot femeie; a murit bătrână și a lăsat în urma ei mai mulți copii și nepoți. Când a venit în lumea spiritelor era împăcată cu tot și era liniștită, dar ajunsă aici a aflat că fiii și fiicele ei au urmărit să moștenească averea pe care a avut-o și s-a întristat. La început a avut culoarea galbenă, dar, pentru că s-a întristat, culoarea a început să se schimbe și să devină portocalie.
-Tu ai aflat ce culoare ai?
-Da, dar nu vă spun.
-Putem ghici? am întrebat-o eu, încercând un mic truc.
-Tot nu vă spun.
-Nu ai voie?
-Nu vreau.
-Eu cred că ai culoarea bleo, i-am spus eu.
-Eu cred că ești galbenă, i-a zis Georgiana.
-Verde are ceva? ne-a întrebat Ania.
-Nu are nimic, este o culoare frumoasă, am răspuns eu. Știi ce religie a avut spiritul cu care ai discutat?
-Musulmană.
-Un indian nu ai întâlnit?
-Nu, dar am să-ți spun dacă voi întâlni, i-a răspuns Georgianei.
-Să înțeleg că în spațiul în care te afli sunteți de toate religiile?
-Dumnezeu este unul și toate spiritele, îndiferent cărei religii au aparținut, vor intra la judecată.
-O parte din populația pământului se roagă la zei. Ce se întâmplă cu spiritele acestea?
-Dacă voi afla, îți voi spune.
-Mai sunt spirite de culoare albă în spațiul în care te afli acum?
-Da, câteva.
-Eu cred că acestea sunt ale unor sfinți, preoți, sau călugări care au dus o viață fără păcate, a spus Georgiana.
-Este posibil, însă eu nu știu. Mă simt din ce în ce mai bine aici. Sunt călăuzită să nu fac greșeli.
-Cu cine te călăuzește comunici într-un fel anume?
-Mă călăuzește o entitate superioară și simt ceea ce îmi transmite, într-un fel asemănător cu intuiția din viața întrupată.
-Ai urcat mai mult de 10 trepte sau straturi?
-Nu, cam jumătate din cifra ta. Am trecut prin mai multe straturi luminate diferit. Într-unul dintre acestea m-am simțit foarte bine. Lumina din el era caldă și plăcută, iar senzația era asemănătoare cu cea când stai la soare pe plajă.
-Când te-ai înălțat, în ce a constat fenomenul? Te-ai înălțat singură?
-Am fost călăuzită de o entitate superioară. Am trecut prin mai multe straturi de lumină pe care le-am simțit diferențiat. Este adevărat că am stat doar câteva secunde în fiecare, eu așa cred, dar am avut stări diferite de la un spațiu la altul.
172
-Ai văzut spirite în acele spații?
-Nu, doar am simțit câte ceva. Într-unul chiar nu mi-a plăcut deloc.
-Și ai fost condusă până la spațiul în care te afli acum?
-Da, dar nu știu unde se află acesta și nici ce urmează după el.
-Când erai în viața întrupată ai știut câte ceva din ceea ce ți se întâmplă acum?
-De ce vrei să știi? Nu este bine pentru tine să aflii ce știam eu.
-Și cine ți-a spus? am completat eu.
-Da. Eu am fost pedepsită pentru ce am aflat. Nu vreau să pățești și tu la fel. Pentru ceea ce îți spun, dacă greșesc, păcatul este al meu.
-Bine, am înțeles.

20 Iulie 2002. Veronica-Ania:
-Azi am ajuns ceva mai greu la voi deoarece am mai urcat.
-În alt spațiu?
-Da. Am fost absorbită, cu alte spirite, de o lumină de culoare alb-roz. Mi-a fost teamă, dar am fost ajutată.
-De cel care te însoțește și te protejează mereu?
-Da.
-Și cum este în noul spațiu?
-Mă simt mult mai liniștită, lumina este plăcută.
-Ce culoare simți că au spiritele din noul domiciliu?
-Culori foarte deschise. Lipsesc culorile roșu și mov; negru nu am văzut în niciun spațiu prin care am trecut. Culoarea gri există aici, dar este foarte plăcută.
-A durat mult urcarea în spațiul în care te afli acum?
-Nu-mi dau seama. Aici, unde mă aflu acum, am constatat că putem comunica ușor între noi. Am stat de vorbă cu două spirite care au fost soț și soție și au trăit în Africa.
-Ce culoare au, am întrebat eu?
-Galben deschis.
-Se închinau și se rugau la zei. Au avut o viață simplă, rudimentară, dar au fost fericiți. Acum sunt împăcați și fericiți.
-Deci, în spațiul în care te afli acum sunt spirite care au aparținut tuturor religiilor.
-Da, aici nu mai contează ce religie ai avut.
-Ai reușit să comunici cu un spirit de culoare albă?
-Nu, acestea nu comunică cu nimeni.
-Albul este intens, strălucitor?
-Nu, culoarea lor este mată și transparentă. Ca să înțelegi mai bine, seamănă cu un clăbuc de spumă.
-Interesant.
-Acum poți să ne spui ce culoare ai?
-Roz deschis.
-Culorile spiritelor exprimă starea lor?
-Da, se poate spune și așa.
-Mai ai regrete?
-Mă gândesc… Nu, nu mai am. Azi vreau să vă vorbesc despre viețile mele trecute.
-Ai aflat acum despre ele?
173
-Nu, mi s-a spus în viața întrupată, în vis.
-Ai fost preot sau preoteasă în vreo viață trecută? a întrebat-o Georgiana.
-Nu. Am fost însă călugăr budist. Am avut un frate călugăr în ultima viață întrupată,
făcând abstracție de cea pe care am părăsit-o de curând.
-Și te-ai întâlnit cu el?
-Da.
-Poți să ne spui cine este?
-Carmen, dar despre ultima viață nu am voie să vă spun unde am trăit-o.
-Bine. În ce parte a globului ai trăit cele mai multe vieți? am întrebat-o eu.
-În țările scandinave și Rusia. Am fost și viching și m-am întâlnit și cu Matei. Am fost nobil și am fost un om de onoare.
-În vremea în care Matei a fost nobil englez?
-Da.
-Ceva mai deosebit ți s-a întâmplat în vreo viață trecută?
-Câțiva ani am fost prieten cu Van Gogh, mi-a dat și un tablou.
-Tu ce erai atunci? am întrebat tot eu.
-Eram un om simplu, miner. Aveam nevastă, copii. Van Gogh a fost un om deosebit, i-a ajutat cât a putut pe săraci. Împărțea cu ei tot ce avea și primea.
-Acum, ca spirit, poți să citești într-o carte închisă, sau să vezi cărțile de joc atunci când sunt puse cu fața în jos?
-De ce mă întrebi?
-Am citit în urmă cu câțiva ani despre un bărbat care primea anual o sumă de bani de la cazinourile din Las Vegas numai ca să nu mai joace în respectivele localuri, deoarece putea să vadă cărțile de joc și mă gândesc că poate îl ajuta un spirit.
-Un spirit poate vedea tot ce dorește.
-Înseamnă că poți să ne ajuți însoțindu-ne la cazinou.
-Nu pot să fac asta.
-Oricum a fost o glumă.
-Bine. Acum voi pleca. Stați liniștiți câteva secunde.
-A plecat? am întrebat-o pe Georgiana după un timp.
-Da.
-Când pleacă, dispare dintr-o dată?
-Nu, se estompează din ce în ce mai mult până nu se mai vede.

21 Iulie 2002, ora 19 și 30’. Eu scriam în jurnal iar Georgiana și Matei se uitau la televizor.
-Mai ai mult de scris? m-a întrebat soția mea.
-Nu.
-Ania este aici.
-Bine, putem sta de vorbă. Pe unde ai mai umblat până să vii la noi?
-Am stat acolo unde trebuie să stau.
-Ai mai discutat cu alte spirite?
-Da.
-Și cu cele albe?
-Nu. Acelea stau grupate și nu comunică nici între ele.
174
-Mai sunt și alte spirite care au culoarea ta, roz pal?
-Da.
-Ai încercat să comunici cu ele ca să afli de ce ai culoarea asta?
-Nu avem voie să discutăm chiar orice.
-Nu sunteți lăsate?
-Da.
-De cine?
-De spiritele superioare.
-Le vezi sau le simți pe acestea?
-Nu. Îl simt doar pe cel care mă călăuzește pe mine. Mi se comunică ce am voie și ce nu am voie să spun, într-un mod greu de explicat. Þi-am mai spus, aici comunicăm prin simț, ne simțim. Suntem pregătite pentru ceva, dar nu știu pentru ce.
-Ai mai fost să-ți vezi mormântul?
-Nu. De ce întrebi?
-Pentru că mătușa mea, Ana, se duce des la cimitir, la mormântul soțului ei, îi aprinde lumânări, se roagă acolo și chiar vorbește cu spiritul lui Vasile.
-Chestia cu lumânările ține de tradiție. Spiritele nu se mai întorc la mormintele lor, dar ele pot să-i audă pe cei dragi și dacă le vorbesc în casă.
-Acum, ca spirit, dacă vrei să mergi într-un anumit loc, poți să ajungi?
-Þi-am mai spus, pot să ajung oriunde doresc. De când te urmăresc, am constatat că ai un spirit foarte obosit. Când o să ajungi aici, nu știu când, o să te detașezi repede de viața materială și o să vrei să te odihnești.
-Cred că ai dreptate.
-Dacă Matei o să fie aranjat în viața întrupată, o să-ți găsești repede pacea și odihna.
-Sper. Când vii la noi străbați iar toate straturile prin care ai trecut când te-ai înălțat?
-Nu, vin direct. Nu pot să-ți explic cum.
-În lumea spiritelor poți să măsori scurgerea timpului?
-Nu. Aici nu există nici timp și nici spațiu determinat. Nu se văd soarele și stelele și este permanent lumină.
-Când spui că vei fi la o anumită oră la noi, de unde știi sau cum afli că este momentul să apari?
-Văd.
-Adică, cum vezi? Cobori aici de mai multe ori?
-Da. Deplasarea mea ca spirit este aproape instantanee.
-Ce noutăți mai ai?
-În spațiul în care mă aflu au venit și spirite noi, care s-au înălțat direct aici. Sunt spirite care au avut o moarte instantanee.
-Ce culoare au?
-Portocaliu.
-Și au scăpat de regrete, sunt împăcate?
-Nu în totalitate, dar au fost oameni buni în viața întrupată și au urcat mai multe straturi sau trepte deodată. Unele spirite sunt mici, altele mari.
-Au mărimi diferite?
-Da.
-Poate în funcție de vârsta pe care au avut-o când au murit.
175
-Nu știu ce vârste au avut.
-Dacă toți, indiferent de religia căreia îi aparținem în viața întrupată, ajungem în același
loc sau spațiu, de ce sunt atât de multe religii pe pământ?
-Nu pot să-ți răspund la această întrebare.
-Este adevărat, Dumnezeu este Unul, dar sunt oameni care se închină la zei și în Biblie scrie că nu trebuie să ne închinăm la zei.
-Știu ce scrie în Biblie, dar aici nu mai are importanță cui s-au închinat spiritele în timpul când erau întrupate. Mai mult nu pot să-ți spun.

24 Iulie 2002.
-Cum mai este în lumea ta, ai putut să te apropii de spiritele albe?
-Nu, au încercat și altele, însă se lovesc de un zid invizibil; nu putem să comunicăm cu ele și nici să ne apropiem.
-Alte noutăți mai ai?
-Am discutat cu mai multe spirite.
-Și vă povestiți reciproc viețile?
-Da, oarecum.
-Ai cunoscut și vreun indian? Pe Georgiana o interesează.
-Da, sunt de toate religiile, ți-am mai spus. Sper că nu vrei să-ți povestesc viețile celor cu care am discutat?
-Nu vreau. Ceva mai interesant ai observat?
-Fiecare luminiță este învăluită de o lumină albă, strălucitoare, asemănătoare cu o aură protectoare.
-Deci, fiecare spirit are o protecție permanentă?
-Da.
-Și cele albe?
-Ele oricum sunt albe și strălucitoare.
-Cunoști fenomenul pendulului?
-Da.
-Cum îl explici?
-Sunt multe surse de energie care se manifestă în jurul vostru.
-Pot fi spirite?
-Nu știu. Este probabil ca energia care îl rotește să aparțină unui spirit. Să nu chemi spiritele unor rude sau persoane pe care le-ai cunoscut fiindcă este păcat.
-Nu am chemat astfel de spirite.
-Spuneai că nu te mai interesează televizorul și acum vrei să vezi un film, i-a replicat Georgiana direct, fără să-mi spună și mie ce i-a zis Ania.
-Ce film vrea să vadă? am întrebat eu.
-,,Scandal’’, mi-a răspuns Georgiana.
-Să-l vadă, dacă asta dorește. La ce oră începe?
-Peste câteva minute.
-Bine, îl vom vedea toți patru. Carmen are fotografii cu tine?
-Nu. După ce a murit Irina am ars toate fotografiile iar pe parcursul vieții nu mi-am mai făcut altele. Am suferit și un șoc psihic și un an și jumătate am stat internată într-un spital.
176
-Dar ți-ai revenit.
-Da.
-La școala unde învață Matei este o profesoară care seamănă cu ea, a intervenit
Georgiana în discuție. Am să ți-o arăt.
-Bine. Uite, începe filmul, să ne uităm la televizor.

27 Iulie 2002.
-Azi ce ai făcut? am întrebat-o pe Ania.
-Am fost la Carmen. Părinții ei vor să închirieze garsoniera, le trebuie banii pentru operația fetei.
-La cap?
-Nu, are ceva la coloană și vor să o interneze într-un spital din străinătate, ca să fie siguri de reușită.
-Câți bani ar putea să strângă într-un an? a întrebat Georgiana.
-O mie și ceva de dolari, am răspuns eu. Este o sumă foarte mică pentru a plăti o operație la un spital din străinătate.
-Mai au bani, dar le mai trebuie, a intervenit Ania.
-Unde ai vrea să te reîncarnezi în viața viitoare? am întrebat-o eu.
-În ce țară?
-Da.
-Nu știu, mă mai gândesc.
-Acum poți să ne spui unde ai trăit în ultima viață întrupată, înaintea celei pe care ai părăsit-o de curând?
-În Suedia. Rămâne să aflu ce sex am avut. Eu cred că am fost bărbat.
-Cu Georgiana te-ai întâlnit numai o singură dată în trecut?
-Nu, de trei ori. O dată am fost veri pe la 1300. Tatăl ei de atunci trăiește acum.
-Poți să ne spui cine este?
-Da, dar cred că este mai bine să nu știți.
-De ce?
-Ca să nu se supere Georgiana.
-Nu mă supăr.
-Alina.
-Da?! s-a mirat Georgiana. Acum înțeleg de ce am fost așa de bune prietene. Îmi pare rău că prietenia noastră a durat doar 5 ani. Și tu, Vero – cum îți zice Matei, ai stat numai 7 ani alături de mine, i-a spus Georgiana cu regret în glas.
-Atât a vrut Dumnezeu. Într-o altă viață am fost frați. Tu erai scriitor, dar nu unul deosebit. Și atunci te-am ajutat.
-A fost căsătorit? am întrebat eu.
-Nu. Era un om singuratic.
-Tu ai fost căsătorit?
-Da, și am avut și copii. Unul dintre aceștia trăiește acum.
-Cine este? a vrut Georgiana să afle.
-Tamara.
-Este o femeie foarte rece și distantă, i-a spus Georgiana.
177
-Dar mi-a fost o foarte bună prietenă.
Pe canalul de televiziune Hallmark a început filmul ,,Prinț și cerșetor’’.
-Rămâi să-l vezi? a întrebat-o Georgiana pe Ania.
-Rămân.

31 Iulie 2002.
-Câte straturi ai mai urcat? am întrebat-o eu pe Ania.
-Două sau trei, nu știu precis.
-Ai trecut prin două sau trei straturi înainde să ajungi la spațiul în care te afli acum?
-Da.
-Și cum este în noul domiciliu?
-Mult mai bine. Este mai multă lumină și căldură.
-Luminițele cum sunt aici?
-Sunt ca niște umbre.
-De trupuri umane?
-Exact. Acum pot desluși, privindu-le, cine a fost femeie și cine a fost bărbat.
-Interesant. Umbrele sunt colorate?
-Sunt luminoase ca o aură. Și aici suntem supravegheate și ghidate.
-Luminițele acelea albe mai sunt în acest spațiu?
-Nu știu, eu văd numai umbre cu contururi umane.
-Aici comunici mai ușor cu celelalte spirite, comparativ cu spațiul anterior în care ai stat?
-Modul de comunicare este asemănător cu cititul gândurilor la oameni, în lumea întrupată. Este suficient să ne privim și știm aproape tot unele despre altele. Ce nu ți-am spus până acum, este că aici sunt vârtejuri de lumină, de culori diferite, trecerea de la un nivel la altul făcându-se prin intermediul lor. Eu am urcat prin vârtejuri care aveau aceeași culoare.
-În vârtejurile de lumină sunteți însoțite?
Desigur. Tot timpul suntem însoțite.

2 August 2002.
-Am mai urcat două trepte.
-În spațiul în care te afli acum, cum este?
-Mă simt mult mai bine, am o stare de liniște lipsită de griji.
-Umbrele celorlalte spirite sunt mai clare?
-Da.
-Li se disting chipurile?
-Da. Unele sunt triste. Presupun că au chipurile din momentul morții trupești.
-Vezi culorile pielii, dacă se mai poate spune așa ceva?
-Sunt de toate culorile, albi, negri, mulatri, galbeni.
-Discutați între voi?
-Da, dar nu orice.
-Adică?
-Nu avem voie să ne spunem reciproc ce greșeli am făcut în viața întrupată. În rest
putem să ne povestim viețile. Ce vrei să mai știi?
-Tot ce poți să-mi mai spui.
178
-Ni s-a spus că după ce vom fi judecate, vom fi pedepsite; cât timp vom mai rămâne aici vom afla după ispășirea pedepsei, tot atunci vom afla unde ne vom reîntrupa și ce sex
vom avea. De asemenea, ni se va spune cu cine ne vom întâlni dintre cei cunoscuți în trecut.
-Spune-mi, spiritele care te-au întâmpinat în momentul trecerii din lumea întrupată, erau asemănătoare cu cele din spațiul în care te afli acum? Le-ai văzut la fel, ca niște umbre?
-Spiritele celor care m-au întâmpinat erau pline de bunăvoință, zâmbitoare, dar imaginile pe care le-am văzut erau false, ce vedeam era tot o iluzie optică. În realitate, chipurile lor erau cele pe care le-au avut în momentul morții trupurilor. Mie mi s-au arătat așa cum le-am văzt ca să nu mă sperie.
-În spațiul în care te afli acum, poți să te deplasezi în toate direcțiile?
-Fără în sus.
-În sus nu poți?
-Nu am voie. Ajungând la un nivel superior, mi se spune că până acolo pot urca.
-În dreapta, în stânga, te poți deplasa?
-Desigur, fără probleme.
-Și ce vezi?
-Numai lumină.
-Tu spui că urci, dar în univers nu există sus și jos.
-Da, așa este, dar altfel nu am cum să spun. Lumea spiritelor înseamnă altceva.
-Poți să-mi spui cum l-ai întâlnit sau cum l-ai cunoscut pe unchiul meu Vasile?
-Nu. El a rămas la un nivel inferior.
-Asta am înțeles, dar nu înțeleg cum v-ați putut întâlni și discuta, ținând cont de faptul că în viața întrupată nu v-ați cunoscut.
-Dacă ți-aș spune, aș avea eu necazuri.
-Nu vreau să-ți fac necazuri. Poți să-mi spui, tu, ca spirit, comparativ cu trupul uman, ce dimensiune ai? Am citit într-o carte că un om a putut vedea spiritul în forma lui reală și acesta este cât…
-O minge de pimpong, a continuat Ania. Nu pot să-ți confirm sau să-ți infirm, nu am voie.
-Georgiana, ar putea să te vadă sub forma ta reală?
-Nu am voie să-i apar așa.
-Dar ai putea să-i apari și în alt loc, în afara casei?
-Nu am încercat. Am însoțit-o o dată, dar nu m-a văzut. Am constatat că tot ce te mai interesează în viață este lumea spiritelor.
-Interesul meu nu se rezumă numai lumea spiritelor, dar acum, datorită ție, mă preocupă mai mult acest subiect.
-Îți doresc să ajungi cât mai târziu aici.
-Și eu îmi doresc asta. Îmi cunoști intenția de a scrie o carte cu acest subiect.
-Da.
-Sper să reușesc. Aș vrea să nu-mi spui povești, am o imaginație bogată și dacă vreau, pot să inventez singur. Ai descoperit cauza care ți-a produs decesul?
-Un stop cardio-respirator. Dumnezeu a fost bun cu mine și nu m-a lăsat să mă
chinuiesc.
179
4 August 2002 Ania:
-Aș putea să-ți răspund la o întrebare pe care o consideri importantă pentru viața ta, sau la una care să te ajute să te schimbi și să evoluezi spiritual. Poate vrei să cunoști ce greșeli mari ai făcut în trecut.
-Te referi la greșelile făcute în viețile anterioare?
-Da.
-Știu despre ce este vorba. Într-o viață trecută am fost un judecător subiectiv și am nedreptățit mulți oameni. O femeie pe care am nedreptățit-o atunci am întâlnit-o deja în viața asta. Tot într-o viață trecută mi-a fost tăiat capul din cauza ei.
-Te referi la Tabita? a intervenit Georgiana în discuție.
-Da. Mai știu că într-o altă viață am trăit în India și am fost cerșetor în tinerețe. Am moștenit o mare avere, dar am fost foarte zgârcit și cu rudele mele cele mai apropiate.
-Acum ești nevoit să ceri și nu ți se dă. Ești pedepsit pentru că în ultima ta întrupare, în afară de cea prezentă, ai cunoscut ce înseamnă să ceri fără să primești și după ce ai devenit bogat, ai uitat cine ai fost și cum ai trăit, și ai refuzat să-ți ajuți rudele.
-Am înțeles asta de cum am aflat ce am făcut. Nu cred că răspunsul la o singură întrebare ar putea să-mi rezolve problemele actuale. Mi-ai vorbit despre vârtejurile de lumină, ce culori au acestea?
-Galben pal, bleo, roz. Eu am trecut o dată printr-unul de culoare verde deschis, mai precis așa l-am simțit cu toate că aici culoarea verde lipsește. Am trecut de două ori prin vârtejuri de culoare bleo.
-Despre spiritele albe ce poți să-mi spui?
-Aici, unde mă aflu, nu sunt. Poate că acestea, comparativ cu mine, urcă mai multe trepte o dată. Þi-am mai spus, nu pot afla nimic despre ele. Sunt spirite care coboară.
-Cum adică?
-Exact cum ți-am spus.
-Ai încercat să te apropii de ele, să comunici cu ele?
-Nu pot pentru că acestea sunt în trecere prin spațiul în care mă aflu eu acum. Le văd coborând și nu știu unde se duc.
-Ar putea fi trimise să se întrupeze?
-Este posibil, dar eu nu știu.
-Tu când vii la noi, cobori la fel, trecând prin spațiile din care ai urcat?
-Nu, vin direct. Nu am cum să-ți explic în cuvinte. Acum trebuie să plec.

5 August 2002. Azi am avut o ceartă mică cu Georgiana care a fost pusă pe făcut reproșuri și observații. Eram supărat și nu vroiam să mănânc.
-A venit Ania, vorbești cu ea?
-Ce anume?
-Vrea să știe de ce ești agitat?
-Tu mă agiți cu vorbele tale, i-am reproșat eu Georgianei. Ce se întâmpla dacă puneam crăticioara cu mâncare pe fața de masă?
-Se topea plasticul.
-Mâncarea era doar caldă și cratița la fel.
-Ania vrea să știe dacă începi să mănânci sau stai de vorbă cu ea, fiindcă nu știe cât
timp are voie să rămână jos?
180
-Cum ai aflat că ne certăm, de ai coborât? am întrebat eu spiritul.
-Transmiteți impulsuri de energie pe care eu le simt.
-Impulsuri negative, presupun.
-Da. Este mai bine să mănânci acum și vorbim mai târziu.
-Bine, cum dorești.
La ora 16 Ania era iar în casa noastră.
-Ieri ai zis că vrei să ne spui ceva important, i-am amintit eu.
-Așa am zis, dar mă mai gândesc dacă vă spun.
-De ce te mai gândești?
-Pentru că acum sunteți neliniștiți.
-Este ceva de rău?
-Nu, este ceva despre lumea spiritelor.
-Păi, spune-ne!
-Nu acum. Pentru că tu o cunoști bine pe mama ta, spune-mi cum este mai ușor să o faci să se liniștească, speriind-o sau vorbindu-i frumos?
-Vrei să-i faci o vizită?
-Așa am de gând. Vreau să o fac să fie înțelegătoare cu voi și să vă ajute și nu știu cum este mai bine să o abordez.
-Þinând cont de faptul că mama a putut vedea doi dintre demonii ei și spiritul vecinului mort, ar putea să te vadă și pe tine.
-Cu vecinul era certată?
-Da, dar spiritul acestuia i-a apărut în biserică în timpul slujbei de înmormîntare și după slujbă mama i-a cerut iertare.
-Da, ar putea să mă vadă și pe mine.
-Și cum ai de gând să i te arăți?
-Eu nu pot lua înfățișarea nimănui și nu am voie să las impresia că sunt înger. Am să iau înfățișarea unei femei simple, dar nu am să-i vorbesc.
-Și crezi că o poți determina să-și schimbe în bine comportamentul față de noi?
-Nu știu, încerc. Văd că Georgianei îi este somn, așa că o las să doarmă.
-Te duci acum la mama?
-Da, vreau să văd cum este atmosfera pe acolo. Vorbim diseară.
Am tras toți un pui de somn, iar când ne-am trezit Ania era înapoi și îi vorbea Georgianei.
-Ce faci, Georgiana, am întrebat-o eu? văzând că aprobă prin gesturi făcute cu capul.
-Pot să spun că vorbesc singură, să mă duceți la Bălăceanca.
-Ei, de ce spui asta?
-Ania este aici și-mi vorbește.
-Ce-ți spune?
-Îmi povestește ce a văzut la mama ta.
-Spune-mi și mie.
-Nu a putut să se apropie de ea. Demonii erau acolo și sunt mulți. Ne-am îngrozi dacă
am putea să vedem ce a văzut ea.
-Ce a văzut?
-Multe spirite cu chipuri hidoase.
-Câte erau?
181
-Stai puțin să le numere. Au și nume.
-Cum au și nume?
-Au numele celor la care au fost trimise.
-Își vorbesc între ele folosindu-și numele?
-Nu. De fapt, au înfățișările celor la care au fost trimise. Două au chipul tău, unul chipul Georgianei, unul chipul tatălui tău, altul chipul sorei tale, unul chipul Anei, este unul care are chipul cumnatălui tău Vasile, unul cu chipul Loredanei, soția nepotului ei și ultimul demon, chipul Doinei, fosta amantă a tatălui tău.
-Nouă?!
-Da. Nu am putut să mă apropii. Toți țopăiau în jurul mamei tale. Cei care au fost trimiși înapoi, la ea, erau triști și fără chef. Când obosesc, demonii o lasă în pace pe mama ta și atunci ea se îmblânzește și vede altfel în jurul ei. De regulă, are mintea încețoșată, nu este nebună, dar demonii o zăpăcesc de cap. Dacă și-ar sfinți casa, demonii care au venit înapoi de la voi, ar pleca de la ea. Dacă la spovedanie ar spune că a fost invidioasă pe Vasile și că a căutat să-l despartă pe tatăl tău de Doina, demonii celor doi ar pleca de la mama ta.
-Ar rămâne ceilalți.
-Da, dar aceștia nu stau permanent la ea, și dacă ar merge la biserică atunci când se citesc moliftele sfântului Vasile, ar scăpa de ei.
-Eu am încercat să o conving să-și sfințească locuința și să meargă la biserică să i se citească moliftele sfântului Vasile, dar nu am reușit. Și nu cred că la spovedanie va spune că l-a invidiat pe ginerele ei când era patron de magazin și nici că a umblat pe la țigănci ca acestea să-i facă farmece Doinei să plece de la tata.
-Atunci demonii o vor chinui până când va veni ceasul să părăsească lumea voastră.
-Te-a întristat ziua de azi?
-M-a tulburat. Acolo sus, sunt liniștită, dar mă gândesc la Carmen și Georgiana. Mai sunt încă legată de lumea pe care am părăsit-o doar datorită faptului că nepoata mea, Carmen, este nefericită și bolnavă, iar voi sunteți…
-Săraci, am ajutat-o eu.
-Da. Încerc să vă ajut cum pot.
-5 sau 6 numere câștigătoare la loto ne-ar rezolva toate problemele, am spus eu mai în glumă, mai în serios.
-Cred, dar așa ceva nu pot să vă dau.
-Ce vroiai să ne spui în urmă cu două zile și ai amânat?
-Vroiam să vă spun că în momentul în care mori, îți revezi întreaga viață, care se derulează foarte repede, în imagini asemănătoare cu imaginile unui film. Eu am revăzut numai părțile bune.
-Și aceasta s-a întâmplat înainte sau după ce ai simțit acea mare durere?
-Nu pot să-ți răspund la această întrebare.

8 August 2002. Eu și Georgiana ne uitam la un film la televizor.
-Ania este aici, mi-a spus Georgiana la un momentdat.
182
-Ai mai urcat? am întrebat-o eu.
-Nu pot să-ți spun.
-Este foarte tristă, mi-a zis soția mea.
-De ce ești tristă?
-Nu sunt, dar nu mai am voie să vă povestesc nimic din ceea ce se întâmplă aici. Am fost atenționată.
-În urmă cu câteva zile ne-ai spus că intenționai să ne povestești ceva despre lumea spiritelor.
-De ce te preocupă atât de mult acest subiect? Nu este bine.
-Mă fascinează. Tu trebuie să mă înțelegi pentru că și pe tine te-a preocupat acest subiect în timp ce erai întrupată.
-Da, dar eu nu aveam nimic de pierdut. Tu ai. V-am spus destule despre lumea în care mă aflu acum și nu aveam voie. Este păcatul meu. Nu trebuie să-ți încarci și tu spiritul cu un astfel de păcat. Vei afla tot ce te interesează, dar eu îți doresc să fie cât mai târziu. Pot să-ți mai spun doar un singur amănunt.
-Te ascult.
-Aici suntem întâmpinați atât de spiritele celor care ne-au iubit, cât și de spiritele celor cărora le-am făcut rău. Acestea, din urmă, vor să se răzbune.
-Și cum se pot răzbuna?
-Speriindu-l pe cel care a intrat în lumea spiritelor. Eu nu am făcut rău nimănui, așa că nu am avut parte de o astfel de experiență. În afară de faptul că uneori am fost cam egoistă, nu am făcut rău oamenilor. Crede-mă, este mult mai bine pentru tine să nu mai fi atât de curios în ceea ce privește lumea spiritelor. Și încă ceva: fiecare cuvânt spus și fiecare faptă făcută în viața întrupată contează foarte mult aici. Pot fi vorbe sau fapte ce par fără importanță în lumea materială, însă în lumea spiritelor sunt privite cu multă atenție. De aceea, este bine să fiți mereu atenți când spuneți sau faceți ceva.
-Da, vom ține cont de tot ce ne-ai spus.
-Acum plec.

9 August 2002. A venit Îngereasa.
-Să nu mai vorbești cu niciun spirit pentru că nu este bine pentru tine.
-Dar nu am chemat-o eu.
-Știu. Nu o să mai vină. Dacă Dumnezeu vrea să știți ceva, aflați în alt mod. Să nu mai lăsați copilul singur până când va începe școala.

19 August 2002. Ieri după-amiază m-a chemat mama, vroia să vorbească cu mine. Când am ajuns la ea mi-a cerut să renunț la partea mea de moștenire în favoarea nepotului meu Robert. I-am spus că accept cu condiția să primesc o mică despăgubire în valoare de 5000 euro, pentru că și eu am un copil care îi este nepot la fel cum îi este Robert, iar partea ce-mi revine din moștenire valorează mai mult de 50 000 euro. Când a auzit ce pretenție am, mama mi-a zis să stau liniștit că o s-i facă acte de vânzare-cumpărare aceluia care va avea grijă de ea; poate să fie și un străin, nu neapărat Robert. Mi-a vorbit cu blândețe și a fost mai tot timpul zâmbitoare, dar simțeam că în suflet clocotea de supărare.
Noaptea a venit Îngereasa.
183
-Îți voi arăta ceva.
-Ce anume? a întrebat-o Georgiana.
-O să vezi, să nu-ți fie teamă.
Amândouă erau la poarta casei în care locuia mama. Aceasta mergea prin curte, dar era cu spatele la ele. După ce a mai făcut câțiva pași, s-a întors și a pornit spre poartă. Georgiana a tresărit speriată de ceea ce a văzut. Cea care îi era soacră avea chipul unui demon cu ochii roșii; numai rânjetul îi mai amintea că acea ființă este soacra ei. Georgiana și-a făcut semnul crucii și toate imaginile au dispărut.
-S-a supărat foarte rău mama soțului tău după ce acesta i-a spus că nu-i cedează pe gratis nepotului ei partea lui de moștenire. Toată noaptea s-a frământat și i-a trimis gânduri de aversiune. A gândit că dacă nu ar fi fost copilul vostru, soțul tău nu ar mai fi cerut bani pentru partea lui de moștenire. Trebuie să mergeți iar la biserică să vă rugați, pentru a vă proteja, fiindcă iar v-a trimis un demon. Să nu vă fie teamă că Dumnezeu o să vă ajute. Mama soțului tău i-a trimis un demon și sorei ei deoarece se bucură că aceasta a rămas văduvă.

21 August 2002. Nu adormisem când Georgiana a venit la mine.
-Dormi?
-Nu. Ce s-a întâmplat?
-Vino să vorbim.
-Acum? Mâine.
-Avem musafiri. Este ultima dată când mai poate vorbi cu noi.
M-am dat jos din pat și am mers în dormitor.
-Unde pot să mă așez?
-Pe pat, ea se află lângă fereastră.
-Cum este îmbrăcată? am întrebat-o pe Georgiana.
-În alb și are un voal pe față.
-De ce ai fața acoperită?
-Așa am fost îngropată.
-Așa ai vrut tu să i te arăți Georgianei?
-Mi s-a sugerat.
-Înțeleg că este ultima oară când mai putem sta de vorbă în felul acesta.
-Da, nu voi mai veni niciodată.
-Așa ți s-a spus?
-Da.
-Dar în vis, la Georgiana, vei putea veni?
-Încă nu știu.
-Ești supărată, tristă?
-Puțin îngrijorată pentru că nu știu ce va urma.
-Nu știi ce se va întâmpla cu tine?
-Știu unde mă voi duce, dar…
-Nu ai voie să ne spui, am completat eu fraza ei.
-Da.
-Ai fost pedepsită pentru ce ne-ai spus?
-Încă nu, urmează, dar nu știu când și nici cum. Nu trebuia să vă spun despre straturile
184
prin care am trecut.
-Îmi pare rău că vei fi pedepsită.
-Nu-i nimic. Și mie îmi pare rău că v-am făcut într-un fel rău fără să știu.
-Îți pare rău după viața întrupată?
-Am întâlnit aici spirite care au venit în lumea asta în urmă cu 50 de ani și regretă că au părăsit lumea materială. Unele dintre ele au avut tot ce și-au dorit, dar sunt spirite care, ca oameni, au fost sărace și tot regretă.
-Cred că înțeleg. Vrei să ne spui ceva în mod deosebit?
-Da. În următoarele 6 săptămâni, tu să fii mai vesel.
-Voi încerca.
-Iar tu, Matei, să nu mai faci promisiuni pe care nu le poți ține.
-Și să se culce devreme, am adăugat eu.
-Și asta. Ce zici Matei, vrei să-ți ajuți mama?
-Da.
-Bine. În următoarea perioadă de timp veți fi supuși unor încercări. Trebuie să rămâneți uniți și să nu vă lăsați pradă disperării.
-Va dura mult timp?
-Nu.
-Până la sfârșitul anului?
-Mai puțin.
-Poți să ne mai spui și altceva?
-Aș putea să vă spun multe despre lumea spiritelor și despre voi, dar nu am voie.
-Înțeleg. Carmen ce mai face?
-Nu face prea bine. Are perioade în care este lucidă și perioade când nu știe ce se întâmplă cu ea.
-Eu cred că poate fi operată și aici, în România. Avem medici neurologi foarte buni.
-Nu contează unde se va opera.
-Adică operația nu-i va fi de folos?
-Karma ei se apropie de sfârșit și cu asta cred că am spus tot.
-Știi din ce cauză i se întâmplă toate acestea?
-Da. În urmă cu două vieți a fost medic și nu a folosit ce știa în scopul de a trata oamenii, a făcut experiențe chinuitoare pe ei.
-E trist. Aș vrea să știu ce se întâmplă cu karma mea. Nu înțeleg de ce de aproape 9 ani trăiesc ca într-un țarc din care nu reușesc să ies. Nu mi-a reușit nimic din ceea ce am încercat să fac în această perioadă.
-Nu știu. Continuă să te rogi. Ai sufletul foarte bătrân, parcă ar fi al unui om care are peste o sută de ani.
-Stressul este de vină. Faptul că nu reușesc să fac nimic din ceea ce doresc sau pot, mă obosește cumplit.
-Te înțeleg, am trăit și eu în lumea asta și am suferit din aceeași cauză. Nu trebuie să te
lași pradă disperării și neîncrederii dacă ești credincios.
-Ai dreptate, dar în jurul meu sunt oameni mult mai credincioși decât mine care au fost loviți crunt.
-Cunosc și eu.
-Rudele noastre sunt supărate pe noi.
185
-Știu.
-Crezi că am greșit când i-am spus mamei mele că nu pot să-i fac lui Robert un cadou atât de scump?
-Nu ai greșit, este dreptul tău. Nu te mai consuma sufletește, caută să fii mai optimist iar când te rogi fă-o cu încredere și bucurie. Acum trebuie să plec.

Va continua...