Remy,

Am aflat că oamenilor li se poate face orice
de la lucrurile simple la lucruri pe care ți-e imposibil sa le privești fiindcă ai voma până și apa din tine.
i-am văzut curățați de coajă si lăsați să putrezească.
sorin. cum îi era frică cum ar fi făcut orice ca s-o facă să rămână îi spunea mai știi câinele negru care traversa strada era surd mașinile claxonau ele nu știau că era surd și ea râdea neputința mea nupotnupotnupotnp să fac ceva să nu pleci a încercat s-o strige dar îi ieșeau sunete grotești mhuuuuuuhuhh aaaah ceva de genu’ ca niște mârâituri mhhhaaaaarh te văd aș face orice sunt surd dar te văd cum râzi cum pleci n-am putut l-au călcat și a murit fară să știe de ce nu știa
i-am văzut striviți sub un picior enorm ce-a rămas din ei mirosea a disperare ca metalul si ploaia
ca cel pe care l-am întâlnit la baza podului tocmai îmi acordasem chitara semăna îți spun semăna așa de bine cu bătrânul chitarist al lui picasso și zdrențele și oasele ieșite dezamăgirea și ratarea cu fier roșu pe față nu se uita la mine se uita numai jos într-o parte de parcă ar fi avut o lesă care-l trăgea acolo și o cicatrice diagonală pe piept
Nu are nimic al lui decât chitara. Și o singură poveste. N-am putut să nu ascult tot. Nu știu cum să-ți explic fără să mă judeci dar nu mi-a fost frică puteam să fac orice. Mirosul de metal și ploaie. Al lui. Și al meu. Și dorința nebună de altceva. Alt ceva. Deci el. Bărbatul ăla a venit spre mine ca într-o prăbușire nu ca să facă dragoste cu mine ca să plângă peste mine.
Dacă aș putea opri viețile celor triști într-un punct. Pentru că există un punct în care ei strălucesc.
Așa se spune
e trist aici în parcuri femei cu papuci de păpușă plâng cu fruntea pe genunchi doamnă vă pot ajuta cu ceva nimeni nu mă poate ajuta
Îi mai spun uneori doamne am vârsta legală să-mi iau pistol știi ce-o să fac o să-l iau pe cel mai mic 128m/s poate ucide înțelegi e cât un breloc-brichetă și poate ucide și o să te împușc așa cum te găsesc la masă liniștit între paharele tale cu băuturi scumpe mai știi ceva dacă nu o să am destui bani o să-mi iau unul de jucărie când o să-l îndrept spre tine o să mori imediat o să te omoare numai ce e în mine.
În rest senzația de șobolan fără ochi care caută ceva în toate părțile și atinge tot și nu știe ce e
pleacă mai departe atinge se lovește
frica
frica asta că odată cineva o să mă prindă făcând lucruri rele o să mă pedepsească o să mă lase foarte singură.

Vreau să am o prietenă ca tine chiar vreau și să mă întrebe cine s-a mai putut gândi să-ți coase hainele de acuma zece ani ca hainele de păpușă așa iți sunt de mici mi le-a cusut remy ce-aș vrea să le port că mi le-a cusut dar îmi vin ca dracu’ ce să-ți zic aceeași mamă a mea căreia zilele i se scurg că ploile oblice.
Te vreau ca să-ți arăt cum i-aș vedea eu pe ultimii doi oameni de pe pământ ei ar rămâne legați în cămăși de forță și ar fi renunțat demult unul la altul e urât sa trăiești așa remy
Chestia e că am nevoie de cineva să-mi ridice mâinile îmi amorțesc mereu când vomit până și apa din mine.