Statea in genunchi langa trupul ei prabusit .Plangea iar lacrimile cadeau pe fata prietenei ei moarte.Lumina durerii partundea in inima si in sufletul ei.Cu o mana pe prietena ei si cu alta pe cutitul insangerat din inima aceasta,incerca sa-si aminteasca ce facuse dar nu mai stia.Se trezise cu ea in brate,moarta,si cu cutitul in mana
Sangele inca fierbinte curgea necontenit amestecandu se cu lacrimile de gheata ale lui Aiko
Se ridica in picioare plina de sange si incepu sa mearga prin noapte,neavand un loc anume unde vrea sa ajunga.Pur si simplu mergea,plangand incontinuu.Luna sclipea in noaptea rece de iarna tarzie .Casele acoperite cu un strat gros de zapada dormeau sub umbra becurilor stinse de pe strada pustie.
O fata trista,cu parul negru ca pana corbului s ochii verzi ca smaraldul mergea prin zapada rece ca atingerea unei lacrimi venite din cer.
Ajunse la padurea de langa casa ei…Cand?Cum?Nu mai gandea..totul era confuz…ea doar mergea,mergea in infinitul dulce al pieirii.
Totul era intunecat..oare cat era ceasul?Dar oare mai exista timp?
Deodata se prabusi in mijlocul unei poteci care ducea spre mijlocul padurii,incepea sa si aminteasca..isi amintea brusc tot
O dureau amintirile .Simtea ca se prabuseste intr un abis al durerii permanente in care doar tristetea domina lucrurile care odata au fost frumoase in mintea ei .
Se gandea daca mai poate trai in lumea asta in care totul este rau si doare.
Se ridica incet si porni spre mijlocul padurii.Vroia sa se indeparteze de ceea ce facuse.Vroia sa scape de amintirile acelea dureroase care o urmareau cu fiecare pas,cu fiiecare miscare.
Vroia sa ajunga undeva unde totul sa dispara si unde totul sa fie bine.