Era fantastică luna, palidă, ascunzându-se după perdeaua violetă de nori. Chiar și pe el l-a cucerit. Stătea întins pe spate pe prosopul de plajă. Încă simțea căldura nisipului cu toate că de mult timp apuse soarele. Preț de câteva minute a rămas cu ochii fixați la stelele de pe cer. Îl trezi însă din reverie un țânțar care a inceput să îi bâzâie în urechi enervându-l. Prin câteva mișcări haotice cu mâna reuși să gonească insecta și să își redobândească starea de calm.
Se ridică în coate și privi înaintea lui. În nisipul umed se distingeau urme încă proaspete ale unor picioare mai mici, care se pierdeau pe-undeva în direcția de unde veneau din când în când valurile mării. Scrutând întunericul, putea distinge o formă în apă, care ieșea uneori la suprafață, urmând ca apoi să se ascundă sub apă. Zâmbi euforic și se așeză din nou pe spate pentru a se lăsa pradă corpurilor cerești. Închise ochii pentru câteva secunde.
De departe auzea pași apropiindu-se de el și simți o pereche de buze moi lipindu-se de ale lui.. Deschise leneș ochii și o putu observa în toată splendoarea ei. Purta acel costum deux-pieces de plajă negru, pe care l-a purtat și când au fost prima data la mare împreună, înainte cu2ani , când i-a spus pentru prima dată cuvintele “Te iubesc”. Părea că resimte acea încărcătură emoțională a momentelor din trecut.
O trase spre el pe prosopul de plajă și o sărută cu patimă. Îi contemplă apoi ochii și părul care datorită faptului că era ud începea să se cârlionțeze. I se părea că ea e plină de energie, asemeni unei baterii puternic încărcate. Nici nu era doar o aparență...
Ea se ridică iute și fără a-i spune un cuvânt îl trase de mână făcându-i semn cu ochiul și zâmbind șmecherește. El se ridică și o urmă. În câteva clipe se văzură îmbrățișați în mijlocul valurilor, sărutându-se cu nesaț. Apoi ea se desprinse din îmbrățișarea lui și dispăru în valuri. El o căută cu privirea în toate direcțiile însă ea părea inghițită de valuri. Îl cuprinse teama. Îi strigă numele de câteva ori cu vocea tot mai sugrumată. Se scufundă până în adâncuri în speranța că o va găsi. Credea că își va pierde mințile…
Putea distinge undeva în depărtare un râs copilăresc, cristalin, râsul ei. Deschise ochii speriat și realiză că se afla la ei acasă, în pat. Ea se apropie de el sărutându-l pe frunte.
- Te-ai trezit? Ce-ai visat iubire? Ești transpirat tot și te-am auzit de câteva ori strigându-mă în somn.
- Ah, nimic, nimic. Am avut doar un vis bizar, rod al imaginației mele care se pare că nu se odihnește nici când dorm eu. Oricum visul acesta nu va deveni realitate niciodata,îi răspunse el râzând forțat.
- Bine atunci. Nu vrei să mi-l povestești? Sau mai bine nu te mai stresez și eu cu visul. Mă bucur că ești bine acum. Du-te fă un duș și hai apoi la masă. Te aștept.
Ea părăsi camera iar el, puțin dezorientat, privi pe geam afară. Abia ce se iveau zorile, iar plaja din fața casei lor era pustie. Dacă ar fi privit cu atenție putea observa că pe nisip erau imprimate urmele unor pași de femeie asemeni celor din vis, pașii ei. Dar totul fusese doar un vis...