poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-28 | |
Simplu jurnal
Aceste text are: Început. Bineînțeles totul trebuie să înceapă de undeva sau cu cineva. Cuprins. Eu sînt Păsări-lăți-lungilă sau Dexter, boy genious, îmi întind brațele și cuprind tot pămîntul. Sfîrșit. Nu are sfîrșit pentru că mi-am propus să trăiesc exact 763 de ani sau pînă cînd n-oi mai simți nimic. Kilometrul 0 Mi-e dor de treptele de la TNB unde stăteam degeaba și cugetam încotro s-o iau. Încotro încotro că nu cunoșteam Bucureștiul și nici acum nu-l cunosc. Să vină punkerii să-mi ceară țigări ori de-o bere. Prietenii mei adică. Ei nu știu că mi-am dorit să le iau un pet de bere să stau cu ei, să opresc lumea pe stradă, să cer bani, să am tupeul și nepăsarea lor. Contează că eu știu, mai puțin contează ce știu alții. Mi-e dor de Dana și de cerceii ei de faraon. Și de Ștefan cu perciunii lui. Cum să le zic unor perciuni ? Tot de faraon ?Fie, nu știu dacă faraonii aveau perciuni, dar dacă aș întîlni un faraon l-aș scoate din sarcofag și l-aș lua cu mine la băut la muzeu. Ca să nu uit, taman la început, mi-e dor de Bobadil, de firma lui, pe undeva pe lîngă Gara de Nord. A propos Bobadile, cînd mai vin la tine ia și tu țigări mai de bărbați, Luchi Struchi sau Marlboro superlung, nu trompete de care fumezi acu. Cel mult cu alea poți trece cîntăreț într-o formație de jazz. Cît am la tine ? 10 milioane ? Probabil mai mult. Probabil ai crezut mai mult în mine. Sper ca în cei 763 de ani cît voi trăi să nu dezamăgesc. Oricum, dacă ajungi sfînt ori drac am eu o impresie că îmi vei da un șut în fund de fiecare dată cînd mă culc pe-o ureche. Ema. Cînd voi la dreapta lui Dumnezeu(și voi fi, cu carte de muncă cu acte în regulă, pentru că nu am ucis nici o gîză la viața mea), am să pun o vorbă, de fapt un text întreg, pentru ea. Cînd m-a închis taică-miu în beci și-mi zicea vin dracii să te ia cu furca, după spaima de început, mi-am propus să nu uit pe cei care mi-au făcut bine. Bianca. Ok, o femeie frumoasă, înțepată al naibii, dar am o întrebare. De fapt, două. De ce un bărbat trebuie să aibă mai multe scule de pescuit decît cadouri pentru fetița lui ? Oricum, dacă mai vrei să te ajute cineva să scoți din boxă chestii pentru fly fishing sau așa cea, dai un bip, acu am mobil cu lanternă. Păcat că nu am emoticoane să explic că vorbesc cu drag despre toți. Mi-am ispășit pedeapsa de o lună pe h. Mi se pare normal. Opi. Noi am început-o invers. Adică în loc să ne cunoaștem, noi am început să nu ne cunoaștem. M-a luat din Gara de Nord(e 2 lei locul pe noapte în sala de așteptare, probabil, între timp, s-o mai fi scumpit) și m-a ținut la ea pentru că eram poetul Emilian Pal. Inițial am scris petul, dar e bine și-așa. Adică vă vorbesc sincer și, mai mult, încerc să populez deșertul Gobi. Nu prea îmi reușește, dau legătura la Bobadil. Despre mine Ce credeați, că ați scăpat ? Eu sînt bine, mai nou am aflat că la noi la redacție nu se respectă nici o indicație de la Academia Romînă, plus că mă taxează la fiecare virgulă lipsă. Deh, după atîta scris fără virgulă prin poeme… Șeful mi-a citit blogul. Cam nasol, era singura chestie pe care voiam s-o țin secret, că pînă la urmă ăsta e secretul meu, mai scriu și eu, mai debitez tîmpenii pe care alții nu sînt obligați să le suporte. Opi s-a angajat. Dacă treceți prin Pitești și vă opriți la un hotel, lăsați un bacșiș mai mare. Pentru că frate-miu se însoară și n-am idee ce să-i iau. Măcar Opi să aibă aibă bani de venit la Roman. Îs singur acasă, beau o bere neagră, m-am plictisit de scris așa că. Cuprinsul(care va urma) pe ziua de azi se termină așa : Crezi în om, oricum n-ai nimic e pierdut. Sîntem șase miliarde. P.s de ultim moment Acu m-a trăsnit. Dacă o să iau apartament ANL, de unde vă scriu io acu o să fac Casa Memorială Emilian Pal Offline Nu v-am zis că Opi m-a iertat pentru ceea ce eu nu iert de obicei. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate