Când și când, în cutia poștală ne mai răsar, precum știrul prin brazde, scrisori ale candidaților la diverse onorabile Instituții, ba chiar felicitări de Paști, de Crăciun sau de 8 Martie, după caz, de la aceiași onorabili candidați, care se folosesc până și de Învierea Domnului și sacrificiul său pentru gloata de nesăbuiți, pentru a-și mai atrage vreo câțiva drept-credincioși, pe post de alegători cinstiți. E! Cinstiți – necinstiți, alegători să fie! Și să ne voteze pe ”noi”.
Câți dintre noi le iau în seamă, sau măcar în mână până la ușa casei? De cele mai multe ori, ne descotorosim de ele ca pisica de pureci, fiecare după propria inspirație: fie le plasăm discret în cutia vecinului (să-i moară capra de două ori!), fie le facem avioane și aruncăm cu ele prin scara blocului sau prin curte – după posibilități, coane... ei, nu, că ăsta-i plagiat! – ori pur și simplu le lăsăm acolo unde le-am găsit, să le onoreze – pardon! – muștele, cu ce au de prisos și ele.
O astfel de scrisoare (deschisă!) primise și Istrate Afumatu` din comuna S. Și nu doar că o primise, dar chiar avu chef s-o citească (să se mai „cultiveze” și el) și chiar să poarte conversație cu stimabila doamnă candidat la Primăria comunei.
Iată, așadar, conversația lor, de aleasă ținută electorală, cum șade bine unei conversații candidat – alegător:

„Dragi locuitori ai comunei S., ”
Ți-s la fel de drag eu ție, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care când să pornește-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi și colindă satele zbierând cât le ține gura „Votați-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi mai scapă și mie stăpână-su câte-o sticlă cu lapte, că tot n-are ce face cu el și i se acrește), tot așa nici tu nu te poți lipsi de mine, cucoană!

„M-ați votat în noiembrie 2007, pentru a vă reprezenta la Bruxelles și vă mulțumesc!”
Iaca scârț! Și de unde știi mata că te-am votat? Că nu mai știu nici io pă care l-am pocnit cu ștampila, de beat ce eram. Da`, dacă crezi că te-am votat, nu-i rău. Dac-oi ajunge primăreasă, o să păstrez scrisoarea-asta să ți-o arăt; că cine știe ce nevoie-oi avea? Și, dac-ai zis, nu mai poți să dai înapoi. Ai zis-ai zis!

„Eforturile mele pot servi României, dar nu pot schimba viața noastră de zi cu zi.”
Asta s-o crezi matale, cucoană! Dă-mi voie aci să te contrez! Ba io cre` că, dacă te-ai servi de eforturile tale să te opintești în sapă-n locul meu, viața mea de zi cu zi s-ar schimba, și-ncă cum! Care va să zică, tu ai munci, iar io mi-aș pune palma-n vorba ceea și m-aș vântura pân lume pă banii proștilor care sapă. Da` mă rog…

„Nu putem mișca lucrurile din loc cât timp administrația locală – aceeași de 18 ani – nu are proiecte și se complace în mediocritate.”
În ce? Așa să zice pă la voi pă la Bruxel la „căcat”? Așa s-o fi zicând. Și cum îmi spui tu mie că nu pot mișca lucrurile din loc? Adică, dacă io vreau să mut grebla-asta mai încolo, nu pot? Iaca pot! Da` tu n-oi fi putând, ce să zic? Și-atunci ce vii la poarta mea?

„Vă anunț candidatura mea la Primăria comunei S.”
Gândesc că puteam să rămâi și neanunțat.
„Schimb fără regrete postul de la Bruxelles cu cel de primar la S., fiindcă îmi pasă de această comună.”
Cum îmi pasă mie de soacră-mea! Și ce te dai fără regrete? Cred și io că n-ai ce regreta! Că pă la ăia nu se găsește mare lucru, înafară de varză d-aia...

„Nu mai avem timp de pierdut!”
Asta să i-o spui lu` Mutu! E timp, cucoană, e destul! Timpu` și sărăcia nu să termină niciodată, asta s-o știi de la mine.

„Aduc cu mine o echipă puternică de candidați la primării, consilii locale și consiliul județean. Domnul M.C. a intrat în lupta pentru șefia Consiliului Județean.”
Apăi, dacă-i așa zmeu, de ce nu intră-n lupta corp la corp cu mine? Și-am mai vorbi noi atuncea de șefie!

„Oamenii sfințesc locurile!”
Și popii bisericile. Zi-mi ceva ce nu știu!

„Vin la primărie să vă dau, să muncesc, nu să iau.”
Apăi ce sărăcia să mai iei! N-ați luat destul? Ori vă gândiți să ne luați și pieile, să le faceți săpun, să le vindeți la igzport?

„Am fost toată viața un om modest, care are alte valori decât banii.”
Hă, hă! Și io am fost Regele Carol I, da` n-am spus la nimeni. Hă, hă!

„Este pariul meu cu dumneavoastră, locuitorii comunei S., a cărei fiică sunt și căreia am datoria să-i întorc șansa pe care mi-a dat-o, de a deveni un om cunoscut și respectat, în țară și în afara ei.”
Pui pariu cu mine că, până s-apuci să-i întorci șansa, ai să-i întorci dosu`, cum a mai făcut și alții-naintea ta?

„Ne întâlnim la vot.”
E dreptul tău să crezi asta! Da`, spre binele tău, cucoană, ar fi mai bine să nu-mi tai calea!

„Cu respect și sinceritate, N.C.”
Asemenea. Și vorba-ceea: „Astă bucurie și la voi să fie!”. Hai mai bine să ne-ntâlnim pă brazdă, cucoană, că țara-asta nu să hărănește cu voturi! Am zis!