Mă împărtășeșc din lumină.Gradual schimbarea își face simțită prezența..Sunt in capela facultatii de teologie.Ma rog..Cu adevrat in viata faci lucruri pe care nu ai crezut ca le vei face niciodata..Senzația îmi inunda ființa încă din momentul în care intru.E subtilă dar e Prezența pe care nu o pot nega chiar dacă se pierde în densitatea spațiului infinit intre cei patru pereți.Cântecul se înalță spre cer. Își gășește sălaș undeva acolo sus si aici jos,în inimile noastre și ce-i mai importantnt,în inima mea.Undeva în fundal cuvintele se urcă și ele în sus asemeni unei coloane de fum,de jertfă curată.În jur glasuri,tonalitați,armonie,căldură,din ce in ce mai multă căldură.În liniște pare că cerul e mai aproape,în armonie pare ca distanța se diluiază rămânand în umbră,iar căldura te ridică și pe tine acolo de unde liniștea își găsește izvor.
Glasuri,armonie,căldură,intrare în cămara inimii tale sau măcar căutarea ei... printre gânduri găsești o breșă în timp,spațiu,universul propriu,percepția și realitatea ta,în totalitatea ființei tale,unde singurele lucruri care își găsesc salaș sunt acea căldura,armonia și un zâmbet care apare întotdeauna.Esti atât de usor, atât de inocent... Măcar în acel zâmbet... O picătură de sinceritate căzută din cer,născută din armonie și glas,născută din suflet pentru suflet,din suflet pentru suflete,si datorită unor suflete pentru un alt suflet.Pare complicat dar e mai ușor decât mi-am imaginat pentru pentru că e firesc.E iubire,e comuniune și adevăr.Adevărul inimii tale pe care ea întotdeauna îl va căuta. La fel de firesc ca și rugăciunea diluându-se spre eternitate: Doamne Iisuse Hristoase,fiul lui Dumnezeu,miluiește-mă pe mine păcătosul!...