Scrisoarea de mulțumire

După aderarea la uniunea europeană, lumea aștepta semnele unei vieți mai bune. Câțiva locatari ai unui bloc s-au gândit să anticipeze momentul în care bună-starea îi va copleși. Astfel, doi vecini în fața blocului scriau o scrisoare de mulțumire, în avans, adresată uniunii europene.
- Scrie, vecine !
- Scriu !
- ,,Ve are’’ !
- Ve ... stai cum se scrie ve ?
- Ve, ce nu știi cum se scrie ve !
- Ba da, deci, ve ... mai departe.
- Are !
- Dom’le, nu e bine !
- Cum să nu fie bine ?!
- Păi, ,, ve are’’.
- Așa ?!
- Noi vorbim despre noi.
- Da, noi scriem o scrisoare despre noi.
- Tocmai, noi vorbim despre noi, adică noi avem, nu ,,ve are’’, cine-i ve, ăsta ?
- Vecine, taci și scrie, noi facem scrisoarea, asta, în engleză.
- Păi, da, în engleză.
- În engleză se zice noi suntem, adică se traduce ,,ve are’’.
- Păi, ,,ve are’’, eu am, tu ai, el, adică ,,ve are’’.
- Vecine, așa e în engleză.
- Da ?!
- Da !
- Stai că mai zăpăcit de tot.
- De ce ?
- Eu nu-nțeleg cine-i ve, ăsta.
- Vecine, ți-am mai explicat, noi suntem ...
- Da !
- Se spune în limba engleză ,,ve are’’, adică acel ,,ve’’ suntem noi.
- Aaa, deci noi suntem ,,ve’’, ăla !
- Da !
- Bă, băiete, da’ ce le-a încurcat și englezii, ăștia.
- De ce, vecine ?
- Păi, nu vezi ce a ieșit, că noi suntem de-alde ,, ve’’.
- Lasă-i, vecine, pe englezi, scrie-nainte.
- Scriu !
- Deci ... ,,ve are’’ ... ,,veriii’’ ...
- Ce, ai veri la ăia, la englezi, la UE ?
- Nu, vecine !
- N-ai zis că verii ?!
- Este un cuvânt englezesc.
- Tot cuvânt englezesc ?
- Bine-nțeles, atât timp cât scriem o scrisoare în limba engleză, vom folosi cuvinte englezești.
- Bă, băiete, da’ englezii, ăștia, nu găsea alte cuvinte în dicționarele, alea, ale lor, decât ,,ve are veri’’, alte rude mai are ?
- Vecine, lasă, nu-ți mai bate capu’, scrie cum îți spun eu.
- Păi, eu nu-nțeleg nimic din scrisoarea asta.
- Așa trebuie !
- Cum așa trebuie ?
- Păi, da, că scrisoarea trebuie s-o înțeleagă, ăia, de la UE.
- A, da, așa-i, bine, zi-nainte că eu scriu.
- Deci ... ,,ve are veri’’ ...
Un alt vecin iese din bloc și se apropie de cei doi.
- Bună ziua !
- Hai, salut !
- Ce mai faceți ?
- A, o scrisoare !
- Cui ?
- Vrei un ciocan, vecine ?
- Nu, adică cui o scrieți, cui îi scrieți scrisoarea ?
- La UE !
- UE ... adică unde ?
- La UE !
- De ce, mă rog ?
- Poți să ne rogi cât vrei, că noi tot o scriem.
- Da, și o și trimitem.
- Ai lasă-mă !
- Păi, da !
- Și, ăia, la UE știe româna ?
- Nu, e în engleză.
- Numai spune, în engleză ?!
- Da !
- Acu’ înțeleg eu de ce mă bătea tata să merg la școală.
- De ce ?
- Să fiu si eu în stare de ceva.
- Da, se pricepe vecinu’, ceva de speriat, eu nu-nțeleg nimic.
- Păi, atunci, dacă nu-nțelegi, ce scrii ?
- Vecine, cei de la UE trebuie să înțeleagă.
- Așa-i, aveți dreptate.
- Păi, scrisoarea e pentru cei de acolo.
- Si ce scrieți acolo, ce cereți ?
- Nu cerem nimic !
- Nu ?!
- Nu, este o scrisoare de mulțumire.
- De mulțumire ?!
- Da !
- De ce le mulțumiți ?
- Păi, oamenii, ăia, de la UE ...
- Adică, englezii, francezii ...
- Nemții, italienii ...
- Spaniolii !
- Așa ?!
- E, au auzit că lumea la noi nu are.
- N-are, n-are ce mânca, n-are apă, n-are curent, n-are căldură, n-are nimic.
- Așa ?!
- E, cum era să ne integrăm noi în asemenea conditii.
- Păi, cum-ne-cum, ne-am integrat.
- Da, pentru că ne-au dat bani, ca să ajungem la anumite standarde.
- Așa o fi !
- E, și de acum, că suntem integrați, o să ne dea bani să ne facem vile, piscine, mașini de lux, excursii în străinătate.
Vecinul auzind că cei doi au primit bani pentru vile, urlă disperat:
- Cum, ați primit bani de la UE să vă faceți vile ?
- Încă nu !
- Cum adică, încă nu ?
- Păi, încă n-au ajuns banii.
- Da’ când ajung ?
- Nu știm exact, că e coada mare.
- E coada mare ?!
- Păi, da !
- Cât de mare ?
- Vreo douăzeci de milioane.
- Douăzeci de milioane, de ce ?
- De oameni !
- A !
- Da, sau câți români or mai fi.
- Adică dă la toți ?
- Bine-nțeles, păi, nu de-aia ne-am integrat, să ne dea. N-ai văzut la televizor când a zis că acum că suntem integrați, o să ne dea fonduri UE la toți.
- Doar n-o să dea numai la politicieni, polițiști, avocați.
- La aștia le-a dat deja ?
- N-ai văzut ce vile au politicienii, ,,castorii” din poliție.
- A, deci cu bani de la UE și-au făcut vile ?!
- Păi, de unde, din salariu.
- Poate au muncit ?!
- Vecine, mata ai muncit ?
- Bine-nțeles, tubulator, treizeci de ani.
- Bun, și după treizeci de ani de muncă, ce averi ai ?
- Păi, un Trabant pe butuci, o bicicletă ruginită pe balcon, un televizor color Cromatic și ... nu știu, ceva mobilă.
- Păi, vezi, dacă după o viață de muncă ai Trabant, după câte vieți de muncă crezi că și-au luat politicienii mașini de lux.
- Eu știu ?!
- Le-a dat de la UE.
- Da ?!
- Păi, n-ai văzut programele de finanțare.
- Aha !
- E, noi asteptăm să dea la toți.
- Deci programele de finanțare sunt pentru vile ?
- Vecine, n-ai văzut cum răsar la noi în țară, nu vile, cartiere de vile, din ce bani, când toată lumea e săracă.
- Eu știu ?!
- Se dau bani de la UE pentru vile la toată lumea, numai să termine cu politicienii ...
- Da’ de ce dă la politicieni primii ?
- Păi, vecine, așa-i corect.
- Îu, i-auzi, de ce ?
- Vecine, cine s-a dus prin Europa și a discutat și a aranjat treburile ?
- Așa-i, politicienii !
- Păi, nu-i normal ca să le dea lor mai întâi, s-au obosit oamenii să se ducă până în Europa, au vorbit în limbi străine până i-a durut capu’, e normal să le dea lor primii.
- Da, e corect să dea la politicieni prima dată să-și facă vile.
- Așa, după politicieni urmează vameșii.
- Și la vameși dă primii ?
- Păi, sigur !
- De ce, sigur ?
- Când au venit oamenii, ăia, de la UE, pe unde au intrat în țară ?
- Pe la ... orașul ... cum îi zice ?
- Lasă orașul, au intrat în țară pe la graniță, pe la vamă.
- Da !
- E, cine-i la vamă ?
- Vameșii !
- Vezi !
- Da, corect, vameșii !
- Păi, vezi, când au venit cei de la UE cu valizele cu bani în vamă, cine i-a întâmpinat, cine a verificat valizele cu bani, cine a numărat banii.
- Aveți dreptate, și la vameși trebuia să le dea bani de vile.
- Bine-nțeles !
- Mai e lungă coada ?
- Cum să nu, după vameși cine merita ?
- Nu știu !
- Polițiștii !
- Polițiștii, de ce ?
- Păi, de la granită până în capitală, cum mergeau oamenii, ăia, săracii ...
- Ce săraci, ăia aveau valizele pline cu bani, auzi săraci.
- Valizele erau pline cu fonduri europene pentru vile și mașini de lux.
- Așa-i !
- E, nu trebuia cineva să păzească banii ?
- Ba da !
- Cine se ocupă cu protecția și paza ?
- Cine ?!
- Polițiștii !
- Corect, polițiștii se ocupă cu paza și protecția.
- Deci, polițiștii au păzit valizele cu banii din Europa.
- Sigur !
- Păi, nu era normal să le dea și lor.
- Ba da, aveți dreptate.
- Păi !
- Era normal să le dea bani de vile la politicieni pentru că au vorbit pentru bani, la vameși pentru că au trecut valizele prin vamă, la polițiști pentru că au păzit valizele cu bani.
- Bine-nțeles !
- Da’ la tubulatori, la electricieni când ajung banii de vile ?
- Nu ți-am spus că-i coada mare.
- Ba da, da’ cât de mare, cine mai e la rând ?
- Juriștii !
- Juriștii ... da’ ăștia ce au făcut ?
- Cum ce au făcut, vecine, când au venit cei din UE cu valizele de bani pentru vile, cum au împărțit banii ?
- Păi, au dat în dreapta și-n stânga.
- Au dat, așa, ca bezmeticii.
- Eu știu ?!
- Au făcut acte, i-au pus să semneze de primire.
- A, da, așa s-a făcut.
- Păi, vezi, cine face acte ?
- Nu știu !
- Cum nu știi ?
- Păi, dacă nu știu.
- Notarii, vecine, notarii.
- Așa-i !
- Notarii, judecătorii, au facut liste cu politicieni, cu vameși, polițiști care au luat fonduri europene pentru vile, piscine, mașini de lux și excursii în străinătate și pentru că au muncit atât de mult la procesul de împărțire al banilor, au luat și ei ce li-se cuvenea.
- Aveți dreptate, păi, judecătorii, avocații și notarii au muncit, au făcut hârtii, au pus ștampile, da, li-se cuvenea să-și ia bani de vile.
- E, după ce termină cu marii cinstiți ai țării, care muncesc pe brânci să împartă fondurile europene, ajunge coada și la noi.
- Ce nerăbdător sunt !
- Eu încă nu m-am hotărât, mă tot gândesc ce mașină să-mi iau, sunt în dubiu, oscilez între Rolls-Royce și Bentley.
- Lasă, vecine, că dacă zici că-i coada așa mare, până ne vine nouă rându’ ai timp timp să te hotărăști.
- Auziți, eu mă gândeam să le scriu la ăia, la UE, când or să-mi trimită banii de vilă, să-i trimită și pe cei de piscină în același timp.
- Dar, de ce te grăbești, vecine, cu piscina ?
- Nu că mă grăbesc, dar m-am gândit că dacă termin vila, finisată, tot, fac curat la casă nouă, după aia fac iar șantier să-mi fac piscină, iar praf, iar noroi.
- Are dreptate, vecinu’, să le scrie la UE să trimită banii de vilă împreună cu banii de piscină.
- Vedeți cum e omu’ nostru.
- Cum ?!
- După ce că oamenii, ăia, ne dau bani de vilă, așa că sunt ei băieți buni.
- E, ce-i ?
- Noi, că să ne dea banii pentru vilă împreună cu banii de piscină.
- Ziceam și noi, să nu mai facem șantier.
- Păi, și oamenii, aceia, de unde să aibă atâția bani, dau și ei câte o tranșă, cum au bani.
- E, acuma, să tranșeze și ei niște tranșe de bani mai mari.
- Auzi, vecine !
- Ce-i ?
- Eu aș fi de acord să-ți dea matale banii de vilă și piscină și după ce termini să mi-i dea și mie.
- Te sacrifici, vecine ?
- Păi, acum, să nu ne calicim.
- Eu zic că la cât e coada de lungă ar trebui să ne calicim, măcar puțin așa, că altfel nici nepoții noștri nu mai apucă banii, ăia, pentru vile de la UE.
- Auziți, dar dacă le scriem să ne spună și nouă, noi, tubulatorii, strungarii, electricienii, profesorii, noi, când ne luăm banii de vile.
- Aoleo !
- Ce-i ?
- Dacă UE n-are fonduri pentru toți și se termină banii de vile tocmai la noi ?
- Stai liniștit, vecine, au zis că inclusiv noi plătim taxe ca să aibă UE fonduri.
- Aaa, noi plătim taxe la UE ca să aibă fonduri să ne dea bani de vile.
- Păi, da !
- Eu sunt tare nerăbdător să-mi primesc banii de vilă.
- Și eu, dar mai avem multe taxe de plătit până atunci, e coada lungă, e multă lume care așteptă.
- Auziți, știți ce m-am gândit eu, mulțumițile cât vreți și anticipat și neanticipat, dar la sfârșit scrieți un P. S.
- Ce P. S. să scriem ?
- Să le scrieti să se grăbească puțin cu banii de vilă, dacă-i coada de așteptare așa de lungă.
- Da’ ce te grăbesti așa ?
- Păi, nu știu dacă mai ies din iarnă cu ce bani am acu’.
- Parcă erai debranșat, vecine ?
- Da, sunt debranșat !
- Păi, atunci, de ce te mai plângi de bani, ca-i rezovat-o cu întreținerea.
- Tocmai, de-aia, că sunt debranșat, nu știu cât pot să o mai duc așa ... și tocmai acum când banii de vilă sunt pe drum.