Nistrul n-a avut niciodată porți de fier. El n-are nici deltă ca Dunărea, ca Volga. Pentru că nici nu este el așa de mare ca aceste fluvii. În schimb are și va avea destule oportunități, atracții petru călătorii, fie pe albia lui, fie pe un mal sau pe altul. Rîul acesta mai este considerat drept unul dintre cele mai impresionante obiective naturale de interes turistic și nu numai... Despre el sînt o mulțime de legende, este omagiat în cîntece și în culori atrăgătoare, deși, din toată lungimea sa de circa 1411 km, doar vreo 600 km trec pe teritoriul Moldovei de azi, cu o regiune rebelă “de dincolo” și cu două cetăți medievale de pe malul lui, pomenite în afara granițelor statului național de la sfîrșitul sec. XX.
Și totuși Nistrul a fost odată... rîul frăției, dar și al discordiei, rîu blestemat, fluviu dezmierdat, numit de băștinași și de oaspeți în fel și chip, de la fir de vitriol pe harta Europei pînă la rîul cu două maluri vrăjmașe, maluri și... Valuri cu înălțimi ale Podoliei din stînga lui, pînă la valea rîușorului Iagorlîc, mai la nord de or. Dubăsari. Nistrul este un rîu cu un curs al apei destul de rapid, mai ales acolo unde albia lui devine îngustă. Aproape peste tot este navigabil, însă o navigație adevărată poate să fie doar pe unele sectoare. Nu poți pluti pe tot Nistrul de la izvoare sau măcar de la Naslavcea pînă la Mare, fiindcă la Dubăsari are un baraj. Chiar și partea din aval de hidrocentrală este legată cu Marea Neagră printr-un liman. Limanul Nistrului, cu o lungime de aproape 40 de km și o lățime între 4-12 km!
Pe malurile Nistrului erau instalate cîndva și niște marcatoare ce indicau adîncimea fluviului. În trecut Nistrul era calea comercială din țările baltice spre Marea Neagră. De-a lungul Nistrului sînt o multitudine de landșafturi fragmentate cu numeroase defilee, stînci, canioane, grote, peșteri... descoperiri geologice și paleontologice. Cele mai cunoscute canioane și rezervații peisagistice de lîngă rîu și din apropierea lui sînt Arionești, Cosăuți, Valea Adîncă, Climăuții de Jos, Poiana Curătura, vestigiile arheologice de la Rașcov, cetatea medievală Soroca, mănăstirile rupestre Saharna, Þîpova, apoi celelalte deosebite două mănăstiri: Japca, Noul Neamț. Numai în regiunea Nistrului de Mijloc sînt înregistrate 19 rezervații peisagistice și naturale luate sub ocrotirea statului cu o suprafață totală de 9 mii hectare.
În partea dreaptă a fluviului se găsesc rezervațiile peisagistice Holoșnița (119 ha, în preajma satului cu aceeași denumire), Cosăuți, mai sus de Soroca (zisă și Sorento). În partea stîngă se evidențiază rezervațiile peisagistice Valea Adîncă (214 ha, în împrejurimile satului Valea Adîncă, din ocolul silvic Rașcov), Bugornea (606 ha, lîngă satul Rașcov) și Glubocaia Dolina (520 ha, la nord-est de satul Caterinovca, unde drumul șerpuiește printre dealuri stîncoase de piatră ca printr-o vale muntoasă).
Despre o parte din acest teritoriu, luat odată în vizor și de către A.Russo într-un poem în proză, am încercat și eu să spun ceva. Am observat cît sînt de frumoase pădurile și dumbrăvile spînzurate de costele dealurilor, că rîurile, ca niște brîie pestrițe, ocolesc cîmpurile, iar noaptea încîntă auzul, ziua fermecînd văzul...
Și, ca odinioară în Cîntarea României, la sfîrșit, vreau să întreb (vreau să vă întreb): “pentru ce zîmbetul tău răsăritean e așa de amar Þară?..” (Valerian CIOBANU, jurnalist-scriitor, fragment din cartea – a cincea – “Din lutul iubirii”, Ed. Pontos, Chișinău, aprilie 2007)
P.S. Þin să adaug aici un fragment din “Destăinuirile” mele de la pag. 19 din aceeași carte. Într-o prezentare a primei culegeri de reportaje de genul pe care-l veți găsi în această carte, cotidianul “Moldova Suverană” nota: “Citind paginile acestei cărți, veți călători imaginar prin văi miraculoase și fascinante din Moldova, alături de mulți oameni de pretutindeni care le-au vizitat și au rămas frapați.” Iar săptămînalul “Literatura și arta” afirmă că informațiile reportajelor prezintă interes pentru tineretul studios, elevi, studenți, cartea fiind, în acest sens, și un bun material auxiliar pentru profesorii de geografie. Isidor Doctoreanu – poet, prozator, publicist, teolog, ecolog... – o spune și mai bine. “... Ea se prezintă ca un material excelent și pentru profesorii de ecologie, nemaivorbind de ghizii din turism, pentru care este o cupă cu apă servită în mijlocul... unui deșert ca acela al Saharei. Al Saharei din Africa, dar nu al Saharnei din Moldova, precum confundă noțiunile unii cu restanțe la geografie-ecologie, dar poate și la educație, la cultura generală.”
Nu întîmplător am adus vorba de acest Om fără egal din multe puncte de vedere, care iată, oferindu-mă să-i lecturez această carte încă în faza de manuscris, Domnia sa a mers mai departe cu generozitatea-i ieșită din comun pentru semeni: mi-a oferit el însuși, aici, “spațiu pentru cîteva pagini”.
Și acum, în final, o altă/nouă destăinuire: Dumnealui, cunoscutul meu încă din florar 2000, mi-a insuflat primul imbold, prima încurajare, primele “rădăcini pivotante” (a se citi îndrumări importante) în “zidăria”, în “structura de rezistență” a creării unei cărți. Și chiar în “clipocirea cuvintelor” și “unduirea frazelor”. De altfel, același profund spirit ecologic al său, m-a influențat, direct și indirect, ca toate cele 5 cărți ale mele (cu începere din 2005) să aibă (și) tentă ecologică. Iată de ce, în această deosebită carte, inițiată și coordonată de Domnia sa, vreau să-i mulțumesc pentru totul... (Val.C.)