Se mai uită încă o dată în oglindă, își potrivi cravata mai bine, își plimbă mâinile prin părul bogat și îmbrăcat cu câțiva ghiocei pe la tâmple, îl mai aranjă un pic și mulțumit de cum arată se îndreptă spre masă, luă o cutiuță și o puse cu grijă în buzunarul hainei apoi, luă și buchetul de trandafiri roșii ieșind pe ușă. Toma om la patruzeciși cinci de ani, trecut prin necazuri spera acum să aibă din nou bucurie și să-și refacă viața. Viața i-a oferit șansa de a întâlni o femeie plăcută sufletului lui și spera să nu fie doar un vis.
Pășea pe trotuar câțiva pași apoi, traversă pe celălalt trotuar și după alți câțiva pași se opri în dreptul unei porți. Se uită jenat în stânga apoi în dreapta și se bucură ca este seară și lumea s-a retras în casă și nu-l vede nimeni gîtit foc și cu buchetul de flori în mână.
Deschise încet poarta, să nu facă zgomot, o închise la loc și înaintă spre ușa casei. Ciocăni ușor și ușa se deschide îndată. Era așteptat! Îl întâmpină Rodica, îmbrăcată cu o rochiță de tomnă ce cădea frumos,urmând formele zvelte ale trupului. Părul bucalat îi încadra fața rotundă și luminoasă de fericire.
-Bună seara, sărut mîna, Rodi!
-Bună seara, Toma! Intră, te rog!
Stăteau față în față încurcați ca doi adolescenți și parcă nu stiau cum trebuie să procedeze în continuare. Rodica își reveni prima, întinzand mâinile spre buchetul de flori.
-Ce frumoși trandafiri! Mulțumesc, Toma!
-La mulți ani, Rodica!
Îi dădu florile aplecându-se spre obrazul femeii și-l atinse cu un sărut. Rodica se îmbujură privindu-l zâmbind apoi lăsă ochii în jos.
Toma amețit de parfumul femeii îi cuprise fata între palmele sale sărutând delicat fruntea, nasul...se priviră plini de dorinți...
Aducându-și aminte că are niște flori în mână, Rodica ridică buchetul râzând.
-Am uitat de flori! Să merg să le pun în vază!
Se desprinde din brațele lui Toma îndreptându-se spre o măsuță unde o vază parcă aștepta să fie folosită.
-Intră Toma în odaie, vin și eu îndată, să merg la bucătărie să pun apă în vază.
Toma păși în odaia alăturată. Era un obișnuit al casei cunoștea fiecare colțișor al ei. Au luat masa împreună de multe ori sau au privit la televizor. De când a plecat băiatul la facultate erau mai des împreună. Se iubeau mult și clipele petrecute împreună erau minunate. Luă loc pe scaunul lui preferat de unde vedea bine la televizor.
Masa era aranjată pentru o cină festivă. Două feșnice cu câte-o lumânare tronau pe masă puse spre locurile unde cei doi urmau să se așeze la masă. În mijloc era un coșuleț cu pâine și o sticlă de murfatlar roșu. La fiecare capăt al mesei erau puse tacâmuri și tot ce trebuia pentru a servi cina.
Rodica împlinea patruzeci de aniși dorea să-i sărbătorească împreună, nu invitase pe nimeni altcineva în această seară.
Rodica intră cu un platou cu friptură, cartofi și câteva ciuperci umplute cu brânză, totul pregătit la cuptor. Luă de pe dulapul din cameră două platouri mici cu acrituri la oțet ,și le așeză de o parte și de alta a platoului mare.
Toma luă sticla de vin și o desfăcu apoi, turnă în cele două pahare cu picior existente pe masă. Luă cele două pahare se apropie de Rodica care tocmai dorea să se așeze, îi oferi un pahar și ciocniră.
-La mulți ani, draga mea! Să fii fericită, să te bucuri de băiat și ...de mine!
-Mulțumesc, dragul meu, sunt fericită alături de voi!
Gustară din vin și așezară paharele pe masă.
Toma se scotoci prin buzunarul drept al hainei și scoase o cutiuță. Oferii cutiuța femeii privind-o cu nesaț și așteptând reacția ei. Rodica luă cutiuța și o desfăcu cu vădită emoție. În fața ochilor își făcu aparoția un frumos inel de aur cu o petricică verde în mijlocul unei mici inimioare. Femeia rămase nemișcată uimită de frumusețea micuțului obiect și de semnificația gestului în sine. Toma îi luă mâinele în mâinele sale, privind-o în ochi cu dragoste.
-Rodica, vrei să fii soția mea?
Se priviră câteva clipe în ochi cu priviri pline de iubire.
-Da, Toma, vreau să fiu soția ta!
Toma ia inelul din cutie și-l potrivi pe degetul femeii. O cuprinde de umeri privind-o cu nesaț.
-Te iubesc, Rodica!
O strânge cu putere la pieptul său copleșând-o cu săruturile sale. Rodica plutea undeva într-o lume de vis. Era în brațele bărbatului iubit, îl iubea cu toată ființa ei și se simțea iubită.
Seara, o seară de vis se prelungi până în zori...

-Bună dimineața, iubite!
Rodica îl sărută pe frunte cu drag. Toma deschide ochii somnoroși simțind în cameră miros de cafea proaspăt făcută. O prinse de mijloc pe Rodica și-i fură un sărut.
-Scularea că se răcește cafeaua!
-Îndată, îndată, iubită fată!

Stătau la masă sorbind cafeaua de duminică dimineață, fericiți că sunt împreună.
-Săptămâna aceasta vine nea’ Popa din Spania și facem actele pe casă.
-Ai putea să stai aici Toma, juma din casă e pe numele tău!
-Da, Rodica, aici vom sta dar, acolo vreau să-mi dezvolt afacerea.
-Mâine vine Flori cu Anca și soțul ei. Trebuie să-mi fac timp pentru ea, are ceva de lucru pentru ea și fetiță.
-Știu, mi-a spus Nea’ Gheorghe. I-a vorbit ginerului despre mine și poeziile mele. Și nea’ Gheorghe exagerează, crede că sunt reușite poeziile mele!
-De unde știi tu că exagerează, stai să le vadă și ginerele lui, să auzim și părerea unui specialist.
-Rodi, nu-mi fac iluzii! Plec la atelier un pic apoi, trec pe la nea’ Gheorghe...
-Eu o să fac niște dulciuri, să văd la ce mă hotărăsc! Zilele ce urmează o să am musafiri consumatori de dulciuri!
-Da, da, te referi la Anca dar să știi că nici eu nu te refuz!
-Știuuu! răspunde Rodica râzând ușor.
Toma se ridică de la masă, o sărută pe obraz ca drept mulțumire pentru masă și se retrage în dormitor pentru a se pregăti de plecare.
Poarta se aude deschizându-se și după câteva momente un ciocănit ușor se aude la ușa bucătăriei.
-Daaa, intră! Îndeamnă Rodica pe musafirul matinal.
Ușa se deschide și plină de zâmbet Anca intră și se oprește tocmai la gâtul Rodicăi, cuprinzândul cu drag.
.Sărut măna, tanti Rodica, bucuroasă de oaspeți?
- Bucuroasă Ancuța, fetiță dulce! Când ați venit?
- Acum o jumătate de oră! Mama desface bagajele,stăm o săptămână.
- Cu ce ați venit, la ara aceasta știu că nu aveți tren?
- Cu mașina noastă, ne-am cumpărat una nouă, frumoaasăă! Răspunde fetița bucuroasă.
Trecură împreună la bucătărie unde Rodica pregăti prăjutirelele preferate copilei. Anca nu mai dovedea de povestit despre prietenele ei de la școală și câte și mai câte...
Într-un târziu veni și Florica aducând un pachet. Cele două femeii se bucurară de revedere, sporovăind mult timp despre ce-au mai făcut de când nu s-au văzut.
-Mă bucur că v-ați hotătât să fiți împreună. Spune, v-ați găsit nași?
-Nu, încă nu am căutat...
-Dragă dacă nu aveți nimic împotrivă vă cununăm noi.
-Florica, dragă o veste mai bună nici că se putea să-mi dai, izbucni cu bucurie Rodica!
-Și mai am o veste!
-Daaa... care este, întrebă curioasă Rodica?
- Ștefan a citit câteva din poeziile lui Toma. Sunt foarte reușite! Săptămâna aceasta Toma trebuie să facă copii ale poeziilor și să le dea lui Ștefan. Merge Ștefan la o editură să vorbească pentru publicare...
Sosi și Toma cu Ștefan și Gheorghe, invitați de Toma să cinstească un păhărel de vin pentru bucuria celor două mari evenimente din viața lui.
Seara se lăsă peste orăselul liniștit unde nu se întâmplă nimic și totuși se întâmplă atâtea lucruri mărunte ce în esență alcătuiesc viața de zi cu zi---

(sfârșit)