Noapte adâncă.....cenușa smolită cu tenebre umbre....foșnet de monștri in peșteri umede...zbucium...Un văl greu se prelinge pe trup, și trupul se cutremură...și ființa tresare...și e pâclă..și ochii inchiși de ceața neputinței...o bătaie..mai una..trezește- te/e vis...și nu se mai termină...lacrimi de neputință spală obrazul ..sunt calde?sunt sărate...e spaima..e gustul cenușii in sarea din lacrimi...o bătaie..mai una...hai..incearcă...unde ți- e puterea ? ...noaptea vrajitoarelor...alungă- le ..ucide- le cu- n zâmbet...din depărtări..abia șoptit..un..ciripit..e vis?....care e visul și care realitatea?...și chipul se caută..și ochii vor sa vadă dincolo de noapte...e viata..o simti...parfum..parfum de roze..parfum de frunză crudă.....te pătrunde încet ..limpezește vălul.....și ciripitul se apropie....e viață...o rază firavă pâlpâie..luceafărul de dimineață..nu a căzut o stea...a răsărit el..luceafărul..va chema viața..soarele..ploaia va spăla visul, vântul il va goni...când totul trăieste tu inimă ...bate....o data și mai o dată..și mereu ....nu poți lăsa aici... străină ...dragostea din cămăruțele tale....nu poți renunța fiindcă nu ai acest drept....fiindcă menirea ta nu s-a încheiat.....respiră puterea de a deschide ochii.....doamne cât e de frumos afară...câtă bucurie poți găsi ..atunci când treci pe lângă * a o pierde*.....prețuiești totul ca și când ..un dar minunat ...l- ai descoperit abia acum.....acum vezi ca tu...tu ai schilodit lumea...tu ai adus universul la picioare incercând să- l schimbi...tu ai ucis păsările cântătoare...tu care ai atât de multă lumină in tine, incât ai putea să dai viață veșnică....și poate....poate că înveți ceva....