- Haide, hai să ne pitim aici! Repede până nu ajunge la 100!, spuse primul fugind prin spatele casei... iar ceilalți îl urmară.

În fundul podului se ascunseră doi dintre ei, într-un colț de magazie al treilea, și undeva în camera cea mai adâncă a beciului se ascunse al patrulea. "Nimeni nu ne va găsi aici" își spuseră ei... Ceilalți, mai puțin importanți, se ascunseră la nimereală prin curte...

- 98, 99, 100 spuse ea și începu să se uite atent în jur...

La o primă vedere, nimeni... Curtea era liniștită, nici urmă de mișcare... Nici unul din cei patru principali nu se vedea! "Cred și eu că s-au ascuns bine, or fi auzit de reputația mea... " Nimic după coteață... nimic sub mașină... Nu se vedeau decât lucrurile obișnuite care se vad în orice curte... Când, după ușa de la garaj, unul din aia mai mici!

- Ptiu! te-am scuipat, ieși afară!

Puțin mai încolo, după nucul cel gros, încă unu mic!

- Te-am văzut și pe tine, ești scuipaaat…

Până la urmă îi găsi pe toți cei mici. Dar nici urmă de cei patru...

Pentru că își dorea să îi găsească, începu să caute mai atent. Era esențial să îi găsească pentru a putea câștiga jocul. Și era un joc important...

Intră în pod, dar cei doi erau pitiți extrem de bine, într-un colț întunecat, unde nimeni să nu îi vadă, sub niște pături mari... așa că trecu pe lângă ei.

Ajunse și în beci, dar acolo becul era ars, și nu se vedea mare lucru... a strigat după ei, dar nimeni nu i-a răspuns... Cel pitit acolo tăcea mâlc, ca nu cumva să se dea de gol și să fie descoperit...

În magazie, o grămadă de cotoroage îl acopereau pe al patrulea... Trecură 10 minute, 20, jumătate de oră... Cei patru erau ascunși atât de bine, încât nu îi putu găsi...
Întoarsă la zidul de unde pornise căutarea, se așeză lângă fetiță. Lângă maestra în ascunzișuri, cea care îi pitise atât de bine pe cei patru...

Pe cei mici, care nu știau să se ascundă așa bine, rămași la suprafață, îi găsise repede. Îl găsise și pe Umorică, și pe NumiPasă și pe MamSăturat, ba chiar și pe ToțiSuntLaFel și pe CarieraEMaiImportantă.

Rămăseseră doar cei patru pe care Dragostea nu reuși să îi găsească... DorințaDeIubire, CredințaCăExistă, ÎncredereaÎnSine și Dăruirea, pe care fetița îi ascunsese atât de bine în cele mai întunecate colțuri ale curții sale...

Credea că dacă Dragostea nu îi va găsi, ea va evita o eventuală suferință cauzată de faptul că cei patru ar fi trebuit să se pună la jocul următor...

Așadar, Dragostea nu reuși să îi găsească, pentru că fetița nu vroia să îi scoată la iveală. Și astfel Dragostea pierdu.

Și plecă tristă mai departe, lăsând-o pe fetiță să se bucure de faptul că nu a pierdut nimic...