Se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult și doreau să-și petreacă tot restul vieții unul lângă altul. Însă o boală l-a cuprins pe el și cum atunci nu existau așa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care ea să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l și dorindu-l înapoi. Așa se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui.
Se spune că în locul unde a rămas a răsărit o floare albastră ca și ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.